Simona David-Crisbășanu: Câtă putere are un director de a schimba o școală?

Interviu cu Simona David-Crisbășanu, președintă a Asociației ROI și a Federației Coaliția pentru Educație, cu experiență de peste 15 ani în a ajuta școlile să se transforme prin formarea de comunități și încurajarea colaborării profesori-elevi-părinți.

Interviul a fost luat după webinarul din 2 aprilie pe care Federația Coaliția pentru Educație l-a susținut exact pe tema puterii pe care o are un director de școală în procesul de transformare al acesteia. Ari Pokka, expert internațional din Finlanda, a atras atenția asupra faptului că leadershipul este vital pentru schimbarea unei școli. Prioritară este calitatea resurselor umane, factorul cel mai important în educație. Așadar, formarea inițială a profesorilor și directorilor.

Leadershipul este vital pentru schimbarea unei școli

Un director are mai multă putere decât pare, dar nu atunci când este copleșit de sarcini administrative, ci prin cultura pe care o creează, cu accent pe stare de bine și colaborare. Diferența reală apare atunci când reușește să construiască încredere, să dea sens și să aducă profesorii, elevii și părinții împreună, în echipă. În școlile cu care am lucrat – la Asociația ROI și la Coaliția pentru Educație – schimbarea a apărut atunci când directorul i-a implicat mai mult pe profesori și pe elevi și a susținut inițiativele lor.

În același timp, nu putem cere directorilor să transforme școlile fără să îi pregătim pentru acest rol, ca lideri și ca manageri. Un director are nevoie de o echipă și nu toți directorii prioritizează formarea unei echipe sau știu cum să încurajeze colaborarea. De asemenea, are nevoie de deschidere, de resurse și de construirea unor parteneriate cu autoritățile locale și cu organizațiile neguvernamentale care vin cu abordări noi, incluzive și resurse complementare.

Trusa de instrumente de coaching de echipă și facilitare

La Asociația ROI avem o trusă de instrumente de coaching de echipă și facilitare care încurajează colaborarea în școli. Pornind de la o echipă-nucleu formată din profesori-elevi-părinți, am demonstrat că școlile pot obține o schimbare de cultură organizațională după 2-3 ani de eforturi susținute. Cel care trebuie să își dorească acest lucru și să fie gata să își schimbe abordarea către un leadership împărtășit este, în primul rând, directorul.

Competențele de bază de care are nevoie un antreprenor sau manager care lucrează cu tineri din Generația Z

Lucrul cu Gen Z cere mai puțin control și mai multă capacitate de a construi împreună. Tinerii răspund greu la autoritate formală, dar foarte bine la autenticitate și sens. Un bun manager are nevoie să pună întrebări și să asculte, să explice „de ce”-ul, să ofere spațiu pentru inițiativă și să rămână flexibil. În proiectele noastre vedem clar că tinerii se implică atunci când sunt tratați cu respect, ca parteneri. Asta nu e o concesie față de ei, e pur și simplu ceea ce funcționează.Când managerul e el însuși din Gen Z, punctele tari țin de conectare rapidă, autenticitate, deschidere spre colaborare.
Ce necesită mai multă atenție e răbdarea pentru procese lungi și capacitatea de a gestiona incertitudinea fără a abandona prea devreme, o competență care se construiește prin experiență, dar și prin mentorat și coaching.

Provocările cu care ne confruntăm în activitatea de ONG

Cea mai mare provocare este lipsa de resurse și continuitate și faptul că uneori nu vedem luminița de capătul tunelului. În contextul unui sistem rigid, sărăcia și inechitățile se adâncesc, societatea se radicalizează și chiar democrația este amenințată.

Federația Coaliția pentru Educație, înființată în 2015, reunește 21 de organizații neguvernamentale active în domeniu. Majoritatea acționează pe mai multe planuri, prin intervenții integrate, pe termen lung, pentru a avea un impact. Dacă nu ar fi aceste intervenții, situația ar fi și mai gravă. Dar nu putem să stingem tot timpul focuri, să intervenim acolo unde autoritățile dau greș sau nu au capacitatea de a o face. Resursele disponibile sunt limitate și de multe ori oamenii care lucrează în acest sector riscă să ajungă la epuizare.

Există multe inițiative bune și oameni dedicați, dar ele rămân adesea fragmentate și dependente de proiecte pe termen scurt. Schimbările de politici sunt frecvente și nu neapărat benefice. Cred că este important să trecem de la o logică bazată exclusiv pe proiecte punctuale la una în care există și finanțare stabilă pentru servicii dedicate copiilor și tinerilor. Partea bună este că există energie și dorință de schimbare, colaborare și contribuție la nivel de politici publice, acolo unde venim și noi adesea, la nivelul Coaliției, cu diferite luări de poziție.

Puncte tari și puncte slabe în formarea tinerilor în era AI

În România avem un paradox: accesul la tehnologie este larg, dar competențele digitale rămân scăzute. Datele Eurostat ne plasează constant la coada Europei, iar un studiu recent realizat de UNICEF împreună cu Brio confirmă că mulți tineri folosesc tehnologia frecvent, dar fără o înțelegere reală a ceea ce fac cu ea sau cum o pot utiliza.

Tinerii au deschidere și creativitate, dar întâmpină dificultăți în concentrare, filtrarea informației și aprofundare. AI poate fi un aliat valoros, dar doar dacă e dublat de gândire critică, reflecție și ghidaj din partea adulților. Altfel, poate chiar să submineze învățarea, pentru că elevii vor căuta în mod natural calea mai ușoară.

AI poate fi un instrument foarte bun dacă ai competența de a învăța să înveți, dacă profesorii îți arată cum să îl folosești în acest sens. Studiile ne arată că profesorii din România folosesc destul de mult AI, dar mai este până la acel punct. Deocamdată, elevii din România sunt consumatori, ar fi minunat să învețe în școală să devină creatori de conținut. Felicitări acelor școli care îi încurajează pe elevi să realizeze reviste, emisiuni de radio și TV, podcasturi etc.

E nevoie să punem accent nu pe „cine e de vină”, ci pe ce e de făcut și cine trebuie să înceapă schimbarea

Aș mai spune că, la nivel de sistem, sunt anumite momente pe care nu le fructificăm pentru că nu avem o viziune clară și nu există curajul politic al asumării unei schimbări reale. Un exemplu este recenta schimbare a planurilor-cadru și a programelor pentru liceu, unde progresul nu este cel așteptat, iar autonomia la nivel de școală e destul de limitată.

La firul ierbii, sunt numeroase intervenții care susțin schimbarea de jos în sus. Profesori, directori, elevi și organizații fac lucruri valoroase. Este nevoie de conectarea și susținerea acestor inițiative la scară mai mare, la nivel de sistem. Și, de asemenea, este necesară o abordare integrată, nu doar din partea educației, ci și din partea de protecție socială atunci când vorbim de copii și tineri din medii vulnerabile sau cu nevoi speciale.

Nu există o singură sursă a schimbării, există o responsabilitate împărțită, în care fiecare are un rol. Și poate cel mai important lucru pe care l-am înțeles în 15 ani de lucru în educație: schimbarea nu vine dintr-un salt mare, ci din pași mici, consecvenți, bine planificați, cu sens.

Mai multe informații despre proiectele noastre – https://reimagine.coalitiaedu.ro și https://dasepoate.aroi.ro