În mod obiectiv, orice muncă este retribuită după rezultatele acesteia măsurate cantitativ și calitativ. În această ecuație, cantitatea și calitatea reprezintă rezultatul pregătirii profesionale și al experienței acumulate în timpul practicării profesiei dobândite prin studii. Tot în funcție de acestea o persoană își aduce contribuția la sporul avuției naționale, al comunității, al familiei.
Iată de ce considerăm că la baza salarizării trebuie să se afle pregătirea profesională (studiile) și experiența acumulată creator în exercitarea calificării atestate, măsurate prin rezultatele activității desfășurate, care să determine și o ierarhizare obiectivă a tuturor retribuțiilor. Mai pot conta și alți factori ce derivă din complexitatea muncii, relațiile interumane etc., dar ar fi dăunător ca aceștia să devină determinanți.
În această situație, funcțiile politice ar fi retribuite în același mod, la salariul de bază stabilit conform studiilor fiind adăugată o indemnizație, un spor, în raport cu înălțimea demnității exercitate și răspunderea pe care aceasta o incumbă, fără ca totalul retribuției primite să depășească de trei-cinci ori salariul mediu pe economie. Susținem aceasta din considerentele: un politician nu a căpătat alte competențe profesionale prin dobândirea funcției și totodată astfel ar fi respectat principiul reprezentativității; în fond, salariul mediu pe economie reprezintă expresia activității desfășurate de înalții demnitari și de aceea ar trebui să fie un criteriu esențial la care să fie raportată retribuția unui demnitar.
Totodată, modul de calculare a pensiilor tuturor salariaților ar urma să fie unitar, incluzând și indemnizațiile demnitarilor. În acest fel, pensiile acestei categorii se vor deosebi de la sine de cele ale… oamenilor de rând, fiind oricum mai mari, dar nu arbitrar, ci într-o proporție logic determinată.
Iată mai jos doar trei dintre avantajele fundamentale ce ar fi aduse societății românești prin adoptarea unui astfel de sistem:
– stabilirea unei ierarhii de salarizare echitabile, eliminarea unor anomalii care există astăzi (de ex., un primar de comună cu doar opt clase – uneori fost neșcolarizat – are un salariu mult mai mare decât directorul școlii; dar situația există și la… case mai mari);
– creșterea motivației învățării în întreg sistemul de învățământ, a continuării învățării în treptele și formele superioare;
– sporirea nivelului de pregătire, de cunoaștere, al capacităților de înțelegere a fenomenelor economice și sociale, de discer­nă­mânt, pentru întreaga societate, care ar genera o clasă politică de înaltă ținută morală și cu abilități pozitive multiple; creșterea nivelului de cultură și civilizație al societății, ceea ce va determina o revigorare a tuturor instituțiilor statului, exercitarea unei democrații reale.
În acest fel, societatea românească va putea căpăta caracteristicile civilizației europene, cu șanse sporite de integrare deplină.
 
Ion R. POPA