„Se cuvine ca un conducător să pună mai presus interesele patriei decât copiii săi.”
(Praeferre patriam liberis regem decet)
După o întrerupere de câţiva ani, ora de dirigenţie a fost reintrodusă în orarul elevilor, urmând ca efectele pozitive asupra comportamentului elevilor să apară cât mai curând. Apare, din nou, posibilitatea de a pune în discuţia elevilor diverse teme legate de viaţă, de societate, de cultură și spiritualitate. Profitând că suntem în preajma unei mari sărbători – 1 Decembrie – Ziua Naţională a României –, am propus elevilor spre dezbatere tema: „S-a demodat patriotismul?”
Elevii s-au pregătit cu referate, unele preluate și prelucrate după NET, altele originale, în care și-au prezentat propriile păreri. Au fost puncte de vedere diverse, unele chiar diametral opuse. Unii elevi au descris patriotismul ca un sentiment de devotament faţă de patrie, uitând de dragostea faţă de popor, pe care, am constatat, o subînţelegeau. Pentru alţii patriotismul este o atitudine depășită, considerând că prin globalizare nu mai este atât de importantă ţara în care trăiești și nici limba pe care o vorbești. Dacă pentru primii este mai impor­tantă deviza antică „acţionează nu pentru sine, ci pentru patrie” (Non sibi sed patriae), pentru ceilalţi interesul personal este mai important, nefiind deloc deranjaţi că părăsesc ţara dacă o duc mai bine în altă parte, nefiind dispuși să-și sacrifice viaţa „pe altarul patriei”. Cei care consideră patriotismul ca o stare permanent trează și înălţătoare sunt de acord cu ceea ce scria Mihai Eminescu: „Iubirea de ţară e pururi și pretutindenea iubirea trecutului, patria vine de la cuvântul pater și numai oameni care ţin la instituţiile părinţilor lor, la petecul de pământ sfinţit de sângele părinţilor pot fi patrioţi” (Opera politică II). Acești elevi au menţionat că este o trădare să nu te gândești la ţara în care te-ai născut, la limba învăţată de la mama și la poporul din care, ai vrut sau nu, faci parte. La întrebarea dacă vor să plece în altă ţară, chiar și unii elevi din „tabăra patrioţilor” au răspuns că, dacă situaţia economică și modul cum este condusă ţara nu se vor schimba, cu toate că nu își doresc, greutăţile vieţii îi vor obliga să-și încerce norocul pe alte meleaguri, după care vor reveni. Atitudinea lor este determinată de lipsa perspectivei de îmbunătăţire a situaţiei materiale și spirituale. Citindu-le versurile lui Vasile Alecsandri: „O! ţară iubită, o! raiul meu drag/ Oriunde voi merge, prin lume pribeag,/ De scumpa-ţi icoană eu sunt însoţit,/ De glasul tău dulce sunt gingaș uimit” (Călătorie în Africa), majoritatea au adus în discuţie existenţa unei corupţii ce tinde să se generalizeze, neîncrederea în instituţiile statului, declinul econo­mic și lipsa locuri­lor de muncă, problemele din învăţământ și sănătate, denaturarea relaţiilor inter­umane, imoralitatea, hoţia, minciuna, șmecheria etc., întrebându-mă: De ce ar rămâne? Le-am răs­puns că, în ciuda tuturor dificultăţilor, asemenea înaintaș­ilor care au avut de depășit momente și mai grele, nu trebuie să-și părăsească ţara, ci trebuie să se zbată să schimbe situaţia, pentru a perpetua acest neam, pentru a răsplăti jertfele strămoșilor care au păstrat această ţară, pentru a lasă ţara urmașilor, pentru ca ideile lor să le împlinească idealurile, amintindu-le ce scria Mihai Eminescu în ziarul „Timpul” la 1 ianuarie 1978: „Ideile nu au viaţă decât acolo unde oamenii sunt gata să moară pentru dânsele, acolo însă unde oamenii pot cuteza să grăiască în public, ori să scrie fără a fi pătrunși de ceea ce zic, acolo oamenii trăiesc și ideile pier”.
I-am întrebat dacă ceea ce poetul Ienăchiţă Văcărescu dorea – „Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Și-a patriei cinstire” – nu sunt cele mai de preţ idealuri pentru un popor.
Lecţia s-a încheiat fără un răspuns categoric asupra întrebării: S-a demodat patriotismul? Discuţia poate fi oricând reluată.
Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București