Reforma educației, dar nu cu orice preț și nu în orice condiții

Din punct de vedere educațional, 2023 a început într-o notă de degringoladă și neîncredere. În ciuda asigurărilor care vin dinspre autoritățile guvernamentale și dinspre cele din domeniu, oamenii școlii, elevii, părinții par tot mai neîncrezători că harababura din educație va lua anul acesta sfârșit. Fondul este al acelorași probleme de care ne plângem de câteva decenii (postdecembriste) și de care educația nu se poate desprinde, târându-le după sine de la un an la altul.

Problemele nu se diminuează în gravitate; din contra: abandonul școlar, analfabetismul funcțional, infrastructura precară în multe zone din țară, sărăcia, politizarea, cadrele didactice din ce în ce mai slab pregătite și mai puțin motivate, subfinanțarea, agresivitatea, toate sunt fenomene de care școala noastră pare iremediabil legată și în fața cărora oameni din ce în ce mai nepricepuți așezați în funcții-cheie dau din umeri, neștiind ce să facă.

În consecință, pornim într-un an nou cu datorii neachitate, a căror dobândă crește. Concluzia: obiectivele educației în 2023 ar trebui să fie însumate într-unul singur – adoptarea legilor educației, dar nu cu orice preț, nu în orice condiții și nu ca punct bifat într-o agendă electorală.

„Elixirul“ educației românești – harababura din sistem

Noul cadru legislativ – la a cărui formă finală se lu­­crează de aproape doi ani – ar trebui, desigur, să reprezinte marea și adevărata reformă a acestui sector de importanță vitală pentru orice națiune, rețeta menită să vindece sistemul de toate tarele, „la potion magique“, dacă vreți, elixirul educației românești (fanii francizei Asterix și Obelix știu despre ce e vorba).

Realitatea arată că lucrurile nu stau deloc așa. „Schimbăm (legea – n.r.) pentru că ne dorim o educație de calitate, responsivă și suportivă, iar acest lucru necesită o reformare sistemică și curriculară, o mentalitate, o conduită și, nu în ultimul rând, o atitudine proactivă. Schimbăm pentru că vrem să susținem în egală măsură excelența și echitatea. Schimbăm pentru că trebuie să avem un fundament pentru redarea prestigiului și demnității profesiei de dascăl“, spunea, în vara lui 2022, cu prilejul lansării în deazbatere publică a celor două proiecte de lege, ministrul din acel moment al Educației, Sorin Cîmpeanu, dar nemulțumirile actorilor educaționali și harababura rezultată în urma dezbaterilor publice, demisia ministrului de atunci și atitudinea lipsită de transpa­rență a actualului ministru al Educației, Ligia Deca, sunt departe de a ne asigura că, măcar acum, după 30 de ani, mergem pe drumul cel bun și că vom reuși să ve­­dem luminița de la capătul tunelului.

Varianta legislativă discutată acum în coaliția de guvernare, cunoscută și sub denumirea de „Varianta Deca“, aduce modificări serioase mai ales în zona învățământului preuniversitar. Printre noutățile agreate de Ligia Deca se numără și aceea că absolvenții de gimnaziu ar trebui să susțină nu unul, ci două examene de admitere la liceu, pe lângă Evaluarea Națională liceele având libertatea să organizeze propriul examen de admitere. Toate liceele îl vor putea organiza pentru 90% din capacitate, dacă în anul anterior au fost mai multe cereri de înscriere de­­cât locurile disponibile, la final 10% dintre locuri urmând să fie alocate repartizării computerizate.

Elevii nu sunt de acord cu această variantă, pentru că, spun ei, ar încuraja meditațiile; și acesta nu este singurul motiv. Elevii afirmă că, pur și simplu, nu înțeleg de ce trebuie să susțină, practic, două examene de admitere. Miruna Croitoru, președintele Consiliului Național al Elevilor: „Nu se rezolvă problema de fond care era la tot procesul de admitere, adică lipsa consilierii reale a elevilor în ceea ce privește alegerea profilului și specializării pentru liceu“. Consiliul Național al Elevilor spune că se opune cu fermitate „susținerii admiterii la liceu în mod descentralizat, luând în calcul atât incertitudinea în privința structurii finale a examenelor de admitere, cât și rezultatele indirecte ale acesteia, care s-ar putea concretiza în me­ditații private, nivel de stres ridicat și dificultate crescută în alegerea filierei și liceului potrivit. (…) Admiterea la liceu, în for­ma în care a fost prezentată, va aduce după sine o multitudine de probleme, precum diferențe între elevi, segregare școlară și o probabilitate crescută de repartizare inechitabilă în învățământul liceal“.

„Există o nemulțumire față de cum funcționează Evaluarea Națională, dar soluția nu este încă un examen“

În mod evident, noile modificări propuse de Ligia Deca pentru legile educației au stârnit îngrijorare, nedumerire și chiar revoltă, nu doar printre elevi, care se văd din nou cobaii unor experimente negândite îndeajuns și în urma cărora ei vor fi singurele victime, ci și printre părinți. Dan Cernat, pre­ședintele Comitetului Județean al Părinților din Constanța: „Părinții sunt revoltați. Orice examen în plus este un stres în plus și pentru elevi, și pentru părinți. În plus, orice modificare începe cu un ciclu, nici măcar de la un an la altul. Ar trebui pregătit înainte, pus în dezbatere publică. Când am aflat că se duce direct la Parlament, de-aia ne-am revoltat și noi. Era normal să ne pună proiectul la dispoziție până să meargă către Comisie“.

Nici Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, nu este de acord cu varianta Ligiei Deca de admitere la liceu și spune că nu este o soluție optimă, pentru că, așa cum este propusă, i se pare „o cârpeală, adică există o nemulțumire în sistemul de educație, mai ales în zona de licee bune, față de cum funcționează Evaluarea Națională și repartizarea elevilor la liceu. Această nemulțumire, ca să o ­rezumăm simplu, spune că nu ajung elevii cei mai buni la liceele cele mai bune. Însă, soluția nu este încă un ­examen“.

La rândul său, Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, susține că prin acest examen de admitere la liceu (potrivit proiectului de lege, liceele ar avea libertatea să anunțe la ce materii îi vor testa pe candidați) se va crea o mare diferență de șanse între copiii din familii cu posibilități financiare, care îi pot ajuta cu meditații, și copiii proveniți din fa­­milii modeste din punct de vedere material, care, doar pe baza rezultatelor de la Evaluarea Națională, ar fi avut șansa să intre la un colegiu de top: „Nu mi se pare normal ca la începutul anului școlar să anunți pentru ce testezi. Ar trebui, pentru că vorbim de politici publice, să anunți la începutul clasei a V-a (la începutul ciclului gimnazial) a copilului la ce testezi pe diferite specializări. Astfel, copiii să știe și să se pregătească, chiar și cei care nu fac meditații. Plus, mai e și stresul într-un interval de timp scurt pentru acești copii“. Cu alte cuvinte, în loc să simplifice lucrurile, prevederea din lege mai mult le com­plică, în mod inutil, și fără ca actorii principali să-i înțeleagă relevanța.

Varianta de lege agreată de ministrul Educației complică și Bacalaureatul

Și din perspectiva examenului de Bacalaureat, proiectul legii învățământului preuniversitar în varianta agreată de actualul ministru al Educației arată diferit de varianta agreată de fostul ministru, Sorin Cîmpeanu. Bacalaureatul ar urma să aibă, pentru elevii de la profilul umanist, o probă de „competențe de bază complementare“, care ar trebui să cuprindă exerciții de matematică, în vreme ce elevii de la real ar urma să susțină o probă de competențe de bază socio-umane, iar elevii de la filierele vocațională și tehnologică ar urma să opteze fie pentru competențe de bază matematică, fie pentru competențe de bază socio-umane. De ce? E destul de greu de înțeles.

Și asta încă nu e tot! Același proiect de lege a învățământului preuniversitar în varianta Deca prevede că elevii de clasa a XII-a vor susține probe scrise la limbi străine, în condițiile în care, în prezent, se susțin doar examene orale la limbi străine. Probele scrise nu ar urma să fie susținute în timpul Bacalaureatului, ci în cursul anului școlar, ca de altfel, și proba practică de competențe digitale, care, și aceasta, ar urma să fie susținută tot în cursul anului școlar. Așadar, nu știm cui folosește că elevii de la uman vor susține și o probă de competențe de bază la ma­tematică, iar cei de la real o probă de competențe socio-umane, după cum nu vedem de ce trebuie complicat și mai mult un examen și așa destul de complicat prin adăugarea de probe scrise la limbi străine, și nu la o singură limbă străină, ci la două, ambele putând fi echivalate, dacă elevii au certificate recunoscute de Ministerul Educației.

„Nu e un argument, dar e bine să ținem seama“

Deși proiectele celor două legi ale educației în variantele agreate de ministrul Educației, Ligia Deca, nu au fost fă­­cute încă publice (în ciuda promisiunilor făcute de aceasta la preluarea portofoliului), pe surse, s-a aflat că liceele pe­dago­gice nu vor mai conține specializarea de educator-învățător, ci doar pe cea de educator-puericultor. Potrivit variantei Deca a proiectului de lege, prin absolvirea specializării educator-puericultor din cadrul filierei vocaționale, profil pe­dagogic, „se consideră îndeplinite condițiile de for­mare psihopedagogică și de calificare necesare ocupării funcției di­dactice de educator-puericultor, educator educație timpurie, educatoare/educator“.

Secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar, Sorin Ion, încearcă să justifice decizia Ministerului Educației de a desființa specializarea de învățător de la liceele pedagogice: „În țările OECD spre care tindem, mai există o țară, Brazilia, care formează învățători doar cu studii medii. Repet, e un fapt, nici măcar nu e un argument din punctul meu de vedere sau nu vreau să-l folosesc, dar e bine să vedem în ansamblu, pentru a putea discuta fără patimi despre acest lucru“.

„Cel mai frumos traseu profesional“

O petiție semnată de 29 de licee de profil, adresată Președintelui României, Parlamentului și Ministerului Educației, solicită renunțarea la ideea desființării specializării de învățător și aduce șapte argumente în favoarea respectivei solicitări. În primul rând, pentru că „urmând acest profil vocațional, elevii au șansa ca de la vârstă fragedă să se pregătească te­meinic pentru profesia de dascăl, într-un mediu care le oferă atât cunoștințe teoretice, cât și competențe și abilități meto­dice în cadrul practicii pedagogice desfășurate timp de patru ani“. În al doilea rând, „absolvenții liceelor pedagogice au obținut rezultate deosebite la examenul național de titularizare în învățământul preșcolar și primar“, în al treilea rând, pentru că „absolvenții profilului pedagogic au ocupat posturi didactice și au con­tinuat studiile universitare la facultățile de științe ale educației“, ceea ce de­monstrează, spun semnatarii scrisorii, „că cele două nivele de învățământ se completează și nu se exclud“. De asemenea, semnatarii se arată sceptici cu privire la faptul că s-ar putea echivala anii de pregătire din liceul pedagogic și completarea procesului de perfecționare din universitate, adică șapte ani de studiu, doar cu formarea din mediul universitar, adică trei ani: „Este cunoscut faptul că unitățile de învățământ de stat și particulare solicită cadre didactice care au la bază liceele pedagogice“.

Constanța Chelaru, directorul Colegiului Național Gheorghe Asachi din Piatra-Neamț: „Acești tineri, absolvenți ai liceelor pedagogice, au cel mai frumos traseu profesional, cu patru ani de specializare de liceu, unde se lucrează în echipă complexă – la practica pedagogică lucrează profesorul de pedagogie, învățătorul și profesorul metodist, săptămânal, plus practica comasată de două săptămâni pe an la ciclul superior de liceu. În facultate ei doar își definitivează pregătirea și-și deschid orizonturile, pentru că baza o au. Sunt facultăți care au inclusiv învățământ la distanță pentru această specializare, ceea ce mie mi se pare o capcană. Adică, un absolvent de orice tip de liceu să facă învățământ la distanță ca să devină profesor pentru învățământ primar sau preșcolar, fără practică?“.

În același timp, trebuie spus că în țările nordice nu există cadru didactic, de la preprimar la universitar, care să nu fi urmat cel puțin studii de licență. Modul în care se procedează la noi (există exemple notorii în istoria de 30 de ani a demolării sistemului de educație autohton prin asumarea unor astfel de măsuri cel puțin stranii) nu poate aduce nimic bun și experiența ultimelor decenii ne arată că, din nefericire, așa stau lucrurile.

Legea învățământului preuniversitar elimină filierele tehnologice și liceele economice

Scandalul din Educație se adâncește și mai mult, deoarece nu doar liceele pedagogice se află în pericol. Ca urmare a modificărilor incluse în proiectul legii învățământului preuniversitar, toate li­­ceele tehnologice vor fi transformate în licee profesionale. Asta înseamnă că ­liceele economice, care nu sunt nici teoretice, nici vocaționale, ar urma să devină licee profesionale. Din perspectiva Colegiului Economic Virgil Madgearu din Galați, „se va distruge astfel o tradiție de 150 de ani de învățământ economic ­preuniversitar“. Semnalând „că liceele economice sunt primele în opțiunile absolvenților de gimnaziu (după liceele teoretice) și se situează, conform rezultatelor la Bacalaureat, peste unele licee teoretice“, profesorii gălățeni în profil economic trag un semnal de alarmă adresat „autorităților/factorilor de decizie, legat de distrugerea calității educației din aceste licee (cu impact direct asupra elevilor și profesorilor). Învățământul economic are o veche tradiție în România. Unele licee/școli au fost înființate în 1864, pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acestora li s-au adăugat, ca urmare a interesului tot mai mare pentru studiul economic, numeroase alte licee de profil, astfel încât azi există în fiecare județ unul sau mai multe licee econo­mice. Din 1864, zeci de mii de absolvenți ai liceelor economice și-au găsit drumul în viață, unii devenind nume sonore în societatea românească“.

La rândul său, profesorul de matematică Ștefan Vlaston e de părere că „eliminarea filierei tehnologice și a liceelor economice și înlocuirea lor cu liceul profesional nu este de natură să încurajeze elevii să meargă spre facultăți tehnice și economice. Liceul este etapa de preprofesionalizare, cel puțin clasele a XI-a și a XII-a. Ce fac elevii care au talente, înclinații, pasiuni pentru cariera de inginer? Se duc la școala profesională, chiar dacă acum îi spunem liceu profesional? Doar cei care nu au predat în liceu pot crede că așa ceva este posibil“.

Articol integral publicat în numărul 37-38 al revistei Tribuna Învățământului