Proiectarea curriculară a lecţiei solicită valorificarea taxonomiei obiectivelor cognitive la nivelul acţiunii de operaţionalizare a obiectivelor specifice, acţiune realizată de fiecare profesor în raport de resursele şi condiţiile pedagogice existente în cadrul clasei de elevi, şcolii, comunităţii locale. În această perspectivă, obiectivele concrete deduse, aflate la baza proiectului curricular al lecţiei,  sunt definite şi sub formula de obiective operaţionale. Ele proiectează acţiunile concrete pe care elevii trebuie să îndeplinească în cadrul lecţiei, observabile şi evaluabile pe tot parcursul lecţiei.
În practica instruirii, dar şi a inspecţiei şcolare, persistă tendinţa birocratizării activităţii profesorului, de operaţionalizare a obiectivelor. Această tendinţă este evidentă atunci când sunt multiplicate numeroase obiective operaţionale cognitive, dar şi afec­tive şi psihomotorii (indiferent de natura disciplinei de învăţământ),
neraportate pedagogic la un scop general al lecţiei, elaborat prin procesarea şi esenţializarea obiectivelor specifice ale capitolului, modulului de studio, unităţii de instruire/învăţare, exprimate în termeni: a) psihologici, de competenţe specifice; b) sociali, de conţinuturi de bază (cunoştinţe declarative şi procedurale de bază), validate de societate, obligatorii şi în cadrul programelor şcolare construite curricular.
Tendinţa birocratizării obiectivelor proiectate la nivelul lecţiei va persista dacă activitatea profesorilor, dar şi a inspectorilor şcolari, se va concentra doar asupra tehnicilor de „formulare a obiectivelor operaţionale“, prezentate, în diferite variante, în literatura de specialitate, impuse uneori chiar la nivel de politică a educaţiei, naţională, teritorială sau locală.
Pentru eliminarea acestei tendinţe, este necesară o abordare globală a obiectivelor instruirii analizate la nivelul  taxonomiilor pe­da­­gogice, interpretate în context deschis, în funcţie de particula­rităţile fiecărei trepte şi discipline de învăţământ. Din această perspectivă, taxonomia obiectivelor cognitive are sfera cea mai largă de aplicabilitate la scara întregului proces de învăţământ. Ea trebuie valorificată ca reper teoretic, normativ şi metodologic stabil, necesar în activitatea  de proiectare pedagogică a profesorului, dar şi în acţiunea de evaluare pedagogică a inspectorului şcolar etc.
O lectură activă a taxonomiei obiectivelor cognitive, orientată programatic chiar în logica directivelor actuale de politică a educaţiei, care apelează retoric la „centrarea pe competenţe“, permite evidenţierea relaţiei din performanţele atinse la lecţie (conform obiectivelor concrete, operaţionale) şi obiectivele generale şi specifice ale programei şcolare, definite în termeni: a) psihologici, de competenţe generale şi specifice; b) sociali, de conţinuturi de bază care susţin formarea-dezvoltarea personalităţii elevului pe tot parcursul vieţii, în perspectiva educaţiei permanente şi a autoeducaţiei.
Consistenţa şi durabilitatea performanţelor concrete, observabile şi evaluabile, până la sfârşitul lecţiei, reflectă capacitatea acestora de raportare permanentă la obiectivele/competenţele generale şi specifice ale programei şcolare curriculare. De aceea este necesar un model de interpretare pedagogică a taxonomiei obiectivelor cognitive care permite profesorului:

1. I) Identificarea stadiului instruirii la nivel de obiective/competenţe generale, definite gradual în cadrul programei şcolare – la nivel iniţial şi de dezvoltare (cunoaştere, înţelegere, aplicaţie) şi la nivel avansat (analiză, sinteză, evaluare critică).
2. II) Fixarea obiectivelor/competenţelor specifice, distribuite în cadrul programei şcolare curriculare anuale la nivel de semestru, de capitole, de module de studiu, de unităţi de instruire/învăţare.

III) Deducerea obiectivelor concrete (operaţionale) din obiectivele specifice ale capitolului, modului de studiu, unităţii de instruire/învăţare, definite în termeni psihologici (de competenţe specifice) şi sociali (de conţinuturi de bază), obiective concrete (operaţionale) definite în termeni de performanţe realizabile de elevi, observabile şi evaluabile până la sfârşitul lecţiei.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA