Comunicarea pedagogică eficientă valorifică la maximum, în sens managerial și curricular, resursele existente în cadrul structurii de funcționare a instruirii, la nivel de organizare, planificare și realizare-dezvoltare.
La nivel de organizare, comunicarea pedagogică eficientă valorifică potențialul formativ oferit de instruirea frontală (determinată social) și de instruirea pe (micro)grupe și instru­irea individuală, inițiate de profesor, special pentru realizarea unui învățământ diferențiat. Abordarea frontală a clasei impune o construcție globală a mesajului didactic la nivelul optimizării raporturilor dintre informația aleasă și efectul formativ maxim, pozitiv, din perspectiva tuturor elevilor, evaluabil continuu în termeni de receptare imediată, interiorizare optimă – prin contri­buția prioritară a operațiilor gândirii și a motivației interne –, valorificare a cunoștințelor în contexte didactice deschise. Intervențiile angajate în context (micro)grupal și individual valorifică în special resursele empatice afective și motivaționale necesare în construcția și finalizarea mesajului didactic.
La nivel de planificare a activității de instruire, comunicarea pedagogică eficientă valorifică dimensiunea teleologică și axiolo­gică proprie scopului general (care reflectă obiectivele specifice ca­pito­lului, modulului de studiu, unității de învățare) și obiectivelor operaționale, deduse din scopul general, transmise în termeni de sarcini de învățare concrete. Această fundamentare curriculară a mesajului didactic, în raport de cele două categorii de finalități ale procesului de învățământ, conferă acestuia consistență, coerență, amplitudine și deschidere metodologică. Forma sa de prezentare depinde de corelația existentă între dimensiunea sa materială, stabilă (scop general – obiective operaționale – conținuturi de bază, exprimate `n termeni de cunoștințe, deprinderi intelectuale, strategii cognitive) și dimensiunea sa flexibilă, adaptabilă per­manent la schimbări inerente (metodele și procedeele didactice; metodele și procedeele de evaluare, subordonate strategiilor de evaluare inițială, continuă, finală).
La nivel de realizare-dezvoltare a instruirii, comunicarea pedagogică eficientă angajează finalitățile mesajului didactic la nivelul interdependenței permanente, necesară, între acțiunile de predare-învățare-evaluare. Acțiunea de predare implică perfecțio­narea continuă a relației dintre informațiile de specialitate selectate pe criterii pedagogice adecvate vârstei psihologice a elevilor și efectele formative pozitive, `n plan cognitiv (prioritatea acordată gândirii `n raport cu memoria) și noncognitiv (prioritatea acordată motivației interne `n raport cu motivația externă față de învățare). Acțiunea de învățare consemnează efectele simultane ale predării, angajate la nivel de interiorizare a mesajului didactic, dobândite prin operațiile fundamentale ale gândirii (analiză, sinteză; abstractizare, generalizare; comparație logică, ierarhizare, clasifi­care logică; concretizare logică) și operațiile instrumentale (algoritmizarea sau abordarea euristică), accentuate separat sau `n interdependența lor, în funcție de specificul disciplinei de învățământ și de stadiul învățării. Acțiunea de evaluare are un rol determinant în creșterea eficienței mesajului didactic în măsura în care intervine la nivel de strategie de evaluare continuă, formativă, de progres, cu funcție generală de reglare-autoreglare permanentă a activității de instruire în contextul specific procesului de învățământ. Evidențiem importanța metodelor de evaluare clasice (`n special conversația sau dezbaterea) și de evaluare alternative (observația, autoevaluarea, investigația, proiectul) ca resurse docimologice subs­tan­țiale, angajate în (auto)perfecționarea permanentă a comunicării pedagogice în contexte didactice deschise.
În planul normativității pedagogice, subliniem importanța comunicării pedagogice eficiente ca principiu al proiectării di­dac­tice, angajat în transmiterea și construirea mesajelor didactice la nivelul repertoriului comun (cognitiv, afectiv, motivațional) necesar, în mod obiectiv și subiectiv, între profesor și clasa de elevi.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA