Raportul dintre elev şi conţinuturile predate la clasă

Formarea elevilor drept entităţi de sine stătătoare, cu un rol bine definit în cadrul societăţii şi cu o personalitate proprie constituie, fără îndoială, misiunea primordială a oricărui cadru didactic. Însă reuşim să realizăm întotdeauna ceea ce ne propunem? Sau, mai bine zis, ne propunem întotdeauna ceea ce trebuie? Reuşim să satisfacem în totalitate nevoile elevilor şi să găsim un răspuns întrebărilor şi o rezolvare numeroaselor şi diferitelor probleme cu care aceştia se confruntă? Aceste întrebări reprezintă un punct de plecare atunci când încercăm să ne atingem scopurile propuse în realizarea unei învăţări eficiente.
Cu alte cuvinte, obiectivele profeso­rului nu trebuie să depăşească nivelul de pregătire al clasei, acestea trebuind să fie întotdeauna în concordanţă cu capacitatea de înţelegere şi cu nevoile copilului. De asemenea, există cazuri în care obiectivele profesorului trebuie să răspundă şi altor nevoi decât cele legate de învăţarea propriu-zisă (consiliere, care are ca scop integrarea copiilor marginalizaţi sau a unor copii-pro­blemă în colectiv).
Există însă posibilitatea ca uneori conţinuturile predate să nu fie în concor­danţă cu nivelul de cunoaştere al elevului. Această discordantă rezultă fie din dorinţa profesorului de a preda un volum prea mare de cunoştinţe, fie din faptul că acele cunoştinţe sunt transmise la un nivel care depăşeşte capacitatea de înţelegere a copilului. Se poate întâm­pla însă ca informaţiile transmise de către profesor să fie mult sub aşteptările şi poten­ţialul elevilor (este vor­ba despre elevii supra­dotaţi, cărora nu li se oferă întot­deauna informaţii în con­cordanţă cu potenţialul lor).
De asemenea, există cadre didactice care nu fac decât să transmită informaţii într-un mod cât se poate de plictisitor, folosind întotdeauna nu­mai metodele tradiţionale şi nefiind interesate dacă elevul a înţeles sau nu con­ţinutul transmis.
Dacă profesorul predă un volum prea mare de cunoştinţe, elevul riscă să nu înţeleagă totul sau să nu poată asimila într-un timp atât de scurt. De ase­menea, în acest caz elevilor cu un potenţial mai redus nu li se acordă şansa de a reţine măcar o mică parte din conţinuturile transmise.
În schimb, pentru elevii foarte dotaţi, ale căror aşteptări sunt mai mari, profesorul trebuie să transmită informaţiile la un nivel mult mai ridicat, abordând probleme mai complexe, care să le stimuleze gândirea şi inteligenţa. De asemenea, conţinuturile predate trebuie să presupună şi utilizarea metodelor interactive, care să favorizeze învăţarea reciprocă, prin care elevii să se afle tot timpul în interacţiune unii cu ceilalţi.
Trebuie să menţionăm faptul că o învăţare eficientă, care să garanteze succesul şcolar de lungă durată, presupune un echilibru între elev şi conţinuturile predate. Lipsa concordanţei dintre cele două elemente poate avea consecinţe grave precum: incapacitatea elevului de a înţelege şi, prin urmare, de a asimila conţinuturile transmise, plictiseala şi scăderea gradului de interes pentru materia respectivă, lipsa atenţiei pe parcursul orei, toate acestea ducând la o învăţare ineficientă, care garantează lipsa rezultatelor pe termen lung şi care asigură eşecul şcolar.
Prof. drd. Raluca COVACI,
Şcoala Gimnazială Anghel Saligny, Banloc, Timiş