Diseminare la Colegiul Național Ion Creangă, din Bucureşti. Interviu cu prof. Teodora Păun

Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, a lansat în 2011 proiectul „Trecutul de lângă noi. Istoria orală a comunităților locale”, implementat de această instituție, prin Facultatea de Istorie şi Filosofie, Institutul de Istorie Orală. În anul 2013 au participat la acest proiect 78 de profesori de istorie din toată țara. Obiectivul proiectului a fost acela de a pregăti cadre didactice din învățământul preuniversitar din aria curriculară Om şi societate în vederea utilizării istoriei orale atât ca disciplină de studiu, cât şi ca instrument de lucru la clasă. Istoria orală le-a oferit participanților posibilitatea lărgirii ariei de aplicabilitate a istoriei prin inițierea şi implementarea de proiecte de istorie locală, pe baza unor interviuri cu persoane de diferite vârste, statut social sau etnie. Astfel, proiectul a contribuit la creşterea gradului de coeziune socială la nivelul comunităților locale, intensificând cunoaşterea reciprocă şi spiritul de toleranță, implicarea civică şi, nu în ultimul rând, comunicarea intergenerațională.
Miercuri, 6 noiembrie 2013, la Colegiul Național Ion Creangă, din Bucureşti, a avut loc o diseminare pe tema proiectului „Trecutul de lângă noi. Istoria orală a comunităților locale”, susținută de Teodora Păun, profesor de istorie al colegiului. Cu această ocazie, s-a desfăşurat şi o dezbatere pe tema „Elevii în regimul comunist”, la care au participat elevi ai colegiului care s-au implicat în acest proiect şi care şi-au expri­mat opiniile pe marginea interviurilor realizate. Au fost prezenți coordonatorii proiectului de la Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, prof. dr. Doru Radosav şi prof. dr. Virgiliu Ţârău, dar şi alți profesori din instituțiile de învățământ bucureştene.
La încheierea activității, dna prof. Teodora Păun a avut amabilitatea să ne răspundă unor întrebări.
Proiectul pe care l-ați promovat cu atâta dăruire, „Trecutul de lângă noi. Istoria orală a comunităților locale”, a avut un impact deosebit atât la nivelul țării, al Capitalei, cât şi în rândul elevilor care s-au implicat, dovedind entuziasm, curiozitate şi spirit de echipă. Ce obiective v-ați propus să atingeți în cadrul dezbaterii „Elevii în regimul comunist”?
Tema „Elevii în regimul comunist” îşi propune să surprindă aspecte ale vieții cotidiene, private, din via­ța foştilor elevi ajunşi acum la maturitate, prin pris­ma experienței proprii, ca modalitate prin care se pot pro­ba ipotezele ştiințifice privind funcționarea socie­tății comuniste. Tema cercetată este una simplă, dar care recompune universul elevilor privit uneori cu nostal­gie. Nostalgia vremurilor trecute, şi nu a regimului, privit de toți intervievații ca unul restrictiv, foarte dur. Motivația alegerii acestei teme se bazează în principal pe opțiunea elevilor în ceea ce priveşte studierea istoriei comunismului şi a comunității locale din care facem parte, pe baza surselor orale. De altfel, cerce­tările de istorie orală au în atenție acea parte a istoriei care oferă posibilitatea intervievării martorilor oculari. Interviurile relevă aspecte referi­toare la viața cotidiană şi privată în comunism, la modul în care propria familie a resimțit abuzurile şi lipsurile regimului sau aspectele pozitive, fapt care a făcut ca interesul elevilor pentru proiect să fie crescut, i-a determinat să reflecteze asupra naturii totalitare a unui regim pe care părinții lor l-au trăit ca adolescenți.
Uneori, educația formală poate să li se pară elevilor monotonă. Această formă de edu­cație este atractivă şi îi implică doar pe cei pasionați de cunoaşterea trecutului poporului căruia îi aparținem. Pot fi considerate interviurile o sursă de istorie pentru elevi?
Scopul proiectului a fost acela de a pune față în față două generații: generația tinerilor care au trăit „epoca de aur” şi generația de acum, reprezentată de tinerii născuți după 1989. Într-un fel sau altul, adulții, persoanele intervievate (profesori, părinți, vecini, prieteni, cunoştințe ş.a.) au avut o relație directă – ma­te­rială, publică şi de conştiință – cu regimul comunist, iar elevii au învățat să utilizeze aceste interviuri ca mijloc de cercetare, au devenit astfel creatori ai unor instrumente de învățare interactivă.
Iată cum educația nonformală îi poate motiva pe tinerii candidați la cunoaştere! Care a fost impactul major al acestui proiect asupra elevilor?
Tema „Elevii în regimul comunist” a reprezentat pentru liceeni o şansă de a cunoaşte istoria recentă prin intermediul celor care au trăit-o. Este o altfel de istorie, diferită de cea scrisă. Tinerii pot astfel să descopere singuri adevărul istoriei. Un subiect atractiv pentru elevi, prin intermediul căruia au cunoscut istoria recentă, au putut descoperi trăirile, bucuriile, frustrările elevilor înainte de 1989 şi au înțeles că libertatea de care au parte astăzi a fost clă­dită prin suferință. Suferința celor care au avut idealuri şi au murit pentru ele.
Înțeleg tinerii diferențele ideologice dintre perioada dinainte şi cea de după 1989? Vor aprecia ei şi generațiile viitoare sacrificiul celor care s-au opus regimului comunist?
Libertatea de astăzi a fost clădită prin suferință. Şi astăzi mai există nostalgici. Poate indiferența noastă este de vină. Avem tendința să ne idolatrizăm personajele istorice şi trecem cu vederea sau ascundem voit crimele săvârşite de acestea. Fără să ne dăm seama, contribuim la amplificarea răului. Profesorii au datoria să spună adevărul. Uneori, acesta este dur. Adevărul demontează mituri şi eroi. Fiecare dintre noi, indife­rent de materia pe care o predăm, are posibili­tatea de a merge cu elevii în vizită la un muzeu, la o casă memo­rială sau închisoare devenită mausoleu şi să le spunem: „Aici au suferit şi au murit martirii neamului românesc, ei sunt adevărații sfinți” şi astfel nu mai există riscul să se nască alți nostalgici ai regimului comunist.
Sunt elevii noştri diferiți de noi, foştii elevi de dinainte de 1989?
La 23 de ani de la căderea regimului comunist, libertatea este pentru tinerii născuți după 1989 un lucru normal. Pentru ei e greu de imaginat cum s-a putut trăi fără libertate. Prin implicarea în acest proiect au descoperit ei înşişi prin intermediul per­soa­nelor intervievate care erau privațiunile de atunci, iar pâinea, uleiul, zahărul, bananele, butelia de gaz erau trofeele supraviețuirii zilnice dinainte de Revoluție. Deja aceşti tineri nu mai au legătură cu trecutul. Doar prin intermediul părinților, bunicilor. Pentru ei, lucrurile care s-au întâmplat sunt astăzi nişte poveşti, aşa cum sunt basmele, vin din altă lume. Pe ei nu poți să-i presezi şi să-i ții sub constrângere cu mijloacele vechi. Schimbarea mult-visată vine odată cu schim­barea generațiilor. Tinerii de astăzi reprezintă o gene­rație mai informată, mai eman­cipată, care comunică fără teamă cu lumea întreagă şi de la o vârstă fragedă. Parcă nu mai aparțin acestui loc. Sunt cetățeni europeni şi n-au complexe față de cei din alte țări.
Le vorbim elevilor despre perioada proletcultistă, despre nedreptățile pe care le-au suferit intelectualii care nu au făcut concesii regimului comunist. Însă aceste nedreptăți vizau întreaga populație a țării. Conştientizează tinerii de astăzi constrângerile la care erau supuşi românii înainte de 1989?
Tinerii nu înțeleg constrângerile la care eram noi supuşi, nici cele intelectuale şi nici de ordin material. Ei nu vor înțelege de ce nu se găseau alimente banale, precum făină, zahăr, ulei, pâine şi, dacă voiai să le obții, trebuia să te trezeşti cu noaptea în cap să prinzi un rând la magazin. Ei nu vor înțelege că astăzi bătrânii au rămas cu aceste reflexe dobândite în trecut. Dacă pentru ei o uniformă şcolară, o matricolă sau un carnet de note din acea vreme sunt nişte obiec­te banale, pentru noi, foştii elevi, ele sunt „madlenele” care ne readuc parfumul nu al vremu­rilor trecute, ci al vârstei noastre de atunci, al adolescenței noastre!
Cei care s-au împotrivit în 1989 regimului comunist aveau ca scop obținerea libertății de exprimare, de manifestare, chiar de gândire. Vor învăța elevii noştri să aprecieze mai mult libertatea de astăzi?
Elevii noştri de astăzi vor şti să aprecieze mai mult libertatea, libertatea pe care părinții şi bunicii lor n-au avut-o, doar cunoscând ce a însemnat lipsa ei. Şi vor înțelege că libertatea nu te face fericit, dar lipsa ei te-ar putea face nefericit. De fapt, românii trebuie să reînvețe paşii democrației, să şteargă hiatul pe care l-au reprezentat cei 50 de ani de comunism, cu toate tarele lui: frica, disimularea, limbajul dublu, adică acele comportamente ca răspuns la un climat de presiune exercitată asupra individului. Să reînvețe să fie ei înşişi, oameni liberi!
E un proces de durată, cu siguranță, căci ține de schimbarea unor mentalități şi comportamente adânc înrădăcinate în ADN-ul nostru ca popor. Nu poți şterge cu buretele mulții ani de opresiune. Dar speranțe sunt, după cum se poate constata şi din acest experiment.
Interviu realizat de Loredana TUCHIL|