Anul școlar 2013-2014 a fost adăugat la galeria anilor școlari încheiați. Fără ceremonie! Nu a fost nici mai bun, nici mai prost decât alții. S-au vehiculat ceva idei, s-au întâmplat simulări ale examenelor naționale și s-au amânat scadențe ale unor promisiuni electorale. Tacit!
Au fost majorate salariile profesorilor debutanți, au fost îmbunătățite remunerațiile membrilor comisiilor de examene, cu 10%. În acest ritm, sunt șanse reale să se obțină remunerații decente în 10-15 ani. Dacă preocuparea guvernului doar pentru salariile mici va continua și anul viitor, nu este exclus să avem un salariu unic. Cel puțin în sistemul național de educație.
Trecând peste disfuncții și inechități, care se mai găsesc încă pe multe paliere, cadrele didactice și-au făcut datoria. Care cum a știut. Unii mai bine, alții mai puțin bine.
Diferențele țin de experiență, de implicare, de perseverență și de talent. Da. Este nevoie de talent pentru a reuși într-o profesie atât de complexă. Contestați de mulți, apreciați de foarte mulți, profesorii se străduiesc să pregătească tinerele generații. Într-un mediu de multe ori ostil.
Nu toți sunt la fel! Știu asta elevii, părinții, directorii și inspectorii școlari. Aprecierea celor performanți și descurajarea abordărilor superficiale este un mecanism care poate crește calitatea actului educațional.
Greu de făcut așa ceva într-un sistem în care salarizarea, după ce că e proastă, e și supercentralizată. Consiliile de administrație nu au nicio posibilitate de a-i stimula pe cei performanți. Altfel decât prin apre­cieri și diplome. Remunerația este un rezultat al formării inițiale și al stagiilor de formare continuă parcurse (gradele didactice obținute). Corect, dar insuficient. Consiliile de administrație aveau posibilitatea de a acorda premii reprezentând, în total, 2% din fondul de salarizare. Aveau! S-a dus. Nu pe apa Sâmbetei, ci pe Legea Funeriu!
Și de reparat nu s-a mai reparat. Cel puțin până acum!
Singura variantă în care poate fi recompensată material activitatea unui cadru didactic este, în prezent, gradația de merit. De aceasta pot beneficia anual aproximativ 3,2% din totalul cadrelor didactice dintr-un județ. Pe o perioadă de 5 ani. Mecanismul este destul de complicat și asigură o echitate discutabilă. La o specialitate calificarea poate fi obținută cu 80 de puncte, în timp ce la alta e nevoie de minimum 96 de puncte. Sau, la aceeași specialitate, gradația se poate obține cu 75 de puncte într-un an, iar în anul următor cu 90 de puncte! Asta e! Standarde, criterii, descriptori de performanță. Aprecieri obiective. Dar norocul și ghinionul… Vedeți dumneavoastră!
Punctele cu pricina se acordă în baza unei fișe de evaluare, elaborată la nivelul inspec­toratelor școlare. Dosarul se înaintează, având atașate dovezile activităților prezentate și punc­tate. Dar, indiferent dacă participă sau nu la concursul organizat în vederea obținerii gradației de merit, fiecare cadru didactic este obligat să completeze o fișă de evaluare a activității desfășurate pe parcursul unui an școlar. În baza acestei fișe primește calificativul anual.
Se apreciază activitatea la clasă, activitățile extracurriculare, implicarea în colaborarea cu comunitatea locală și rezultatele obținute de către elevii pe care i-a pregătit la concursurile școlare. O doză de subiectivism există în aprecierea tuturor acestor domenii. Sensibi­litățile cele mai acute sunt legate însă de capitolul concursuri școlare. Unele sunt agreate de minister, altele sunt finanțate. Există și con­cursuri care lipsesc din lista MEN. Dar tot concursuri se cheamă că sunt, iar delimitările nu sunt deloc limpezi.
Există concursuri pe discipline de învățământ – olimpiadele școlare. La biologie, de exemplu, subiectele sunt traduse obligatoriu și în limbile minorităților naționale. Elevii care studiază în limba ma­ghiară primesc subiectul și redactează răspunsurile în limba maternă. Corect. Echitabil. În spirit european!
În paralel, există un concurs de biologie agreat de MEN, organizat pentru elevii care studiază în limba maghiară. La acesta participă doar elevii aparținând acestei minorități. Elevii care nu cunosc limba maghiară nu pot participa. Lor nu li se traduc subiectele nici în limba maternă, nici în limba oficială a statului. Nicio șansă să obțină premii, diplome etc. Incorect!
Lucrurile sunt cât se poate de clare. O discriminare pozitivă extrem de greu de înțeles îi condamnă pe profesorii români la o inferioritate perpetuă în domeniul „rezultate la concursurile școlare”. De aici diferențe la gradații de merit și în final la remunerații.
Grav, dar nu cel mai grav! Nici elevii nu sunt scutiți de asemenea discriminări (pozitive?).
Unitățile școlare sunt avertizate, printr-o notă emisă de MEN (572, din 12 iunie 2014), că: „diplomele care însoțesc premiile acordate elevilor la sfârșitul anului școlar pot fi redactate și în limba de predare a claselor respective”. Acestea nu sunt considerate documente școlare oficiale. Pe bună dreptate, unele inspectorate școlare județene au detaliat modul de redactare a acestora. O întrebare însă mai așteaptă răspuns: Neoficial, neoficial, dar sigiliul școlii se aplică? Dar nimeni nu pare preocupat de acest „amănunt”.
…dacă o cer interesele partidului, fie?
Ioan ARDELEANU