Când se ordonă

Mă interesează domeniul Eticii și Integrității Academice căruia, din 2012, îi dedic nu puțin timp. Dimpotrivă. Mă in­teresează instalarea unei reale culturi etice și de integritate în universitățile noastre pentru care am scris, scriu, intervin adesea în spațiul public sau inițiez acțiuni, activități, pe plan național sau european, alături de colegi/e (uneori în polemică cu ei/ele) pentru a dezvolta un proces pozitiv în acest sens, care de­­curge, însă, anevoie, cu puține satisfacții. Vedem cum, periodic, sfera publică e frisonată de plagiate dezvăluite. Mai ales de teze de doctorat plagiate de către demnitari ai statului român. Unele comisii de etică universitare, dar, în special, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), între ale cărui atribuții esențiale intră și evaluarea sesizărilor de plagiat doctoral, mai dau, din când în când, semne că rezolvă situațiile sesizate. Dincolo de complicitatea unor (foști) miniștri ai Educației, care au determinat relaxarea cadrului legislativ favorizând, astfel, plagiatorii, din când în când, unii dintre ei gândesc că, dând un ordin, universitatea ca sistem ierarhic îl va executa și, astfel, carențele vor fi remediate. Ceea ce nu s-a întâmplat, specific, cu două astfel de ordine. Unul a fost dat de ministrul V. Popa. Vă mai amintiți? E cel care declara în 2018 că plagiatul nu e chiar o problemă atât de importantă dar, după reacția masivă de protest în sfera publică privind „concepția“ sa lejeră, ordona universităților să introducă cursul de Etică și Integritate Academică (opțional la licență, obligatoriu la masterat și școala doctorală) începând cu 2018/2019. Al doilea ordin, 5255/10.09.2021, aparține unui „corifeu“ al …destinderii (=toleranță sau, uneori, intenție complice) privind plagiatul, fostul și actualul ministru S. Cîmpeanu, care dă ordinul pe universitate: elaborați „Strategia de prevenire și combatere a plagiatului“ în tezele doctorale, evaluați-le pe toate începând din 1990 până în 2016, din perspectiva îndeplinirii cerințelor etice, înființați un Birou special pentru aceste activități, dar și pentru formarea formatorilor în materie de etică și de integritate. Ordinul are în titlu: „verificarea respectării eticii și deontologiei universitare în elaborarea tezelor de doctorat din perioada 1990 – 2016“. Ce ați dori mai mult? Tot acesta mărturisește senin că nu a „văzut“ o definiție legală a plagiatului!

Am avut curiozitatea să examinez cum universitățile au executat ordinul, mai ales cele din Consorțiul „Universitaria“ reunind universități bine apreciate la noi, dar și unele din zona mediană a clasamentului național. Cum arată, deci, Strategia, Biroul, Formarea?

Forma de prezentare

Majoritatea au o dimensiune rezonabilă, de la 3-4 pagini (Timișoara, Sibiu) la 6 (Cluj-Napoca, Craiova), 9 (București) până la 23 (ASE). Cu toată bunăvoința, nu am putut găsi documentul pe site-ul Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. Structura, în raport cu ordinul, e în general clară, iar unele universități par să fi urmat același model: în Preambul e menționat cadrul legislativ, cadrul intern de reglementare, după care… Și de aici apar diferențe, chiar neclarități. E limpede că, în unele cazuri (Craiova ș.a.), nu a fost înțeles conceptul de „strategie“. În altele, „misiunea“ și „Obiectivele“ sunt luate ca atare din alte documente ale universității când nu sunt preluate copy-paste din regulamentul CNATDCU sau din HG 134/2016 – Codul Studiilor doctorale, de pildă, fără a se menționa asta (v. ASE).

Uneori, se vede că documentul a fost făcut repede și, astfel, apar repetiții (UVT) sau fraze care nu spun mare lucru (Craiova) ori includerea (ca la un audit) a unor tabele cu cifre privind doctoranzii sau confundarea valorilor cu principiile (ASE).

Unele universități au imaginat, ur­mând ordinului ministerial, o arhitectură destul de complexă (dacă nu cumva complicată și, poate, irealizabilă în funcție de timp și resurse) a mecanismului care să traducă în acțiuni obiectivele propuse. Este cazul ULB Sibiu.

Marian Popescu – prof. dr., Universitatea din București, director onorific CARFIA

Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 27 – martie 2022