Manualele digitale, riscuri majore la adresa copiilor, ignorate de guvernanţi

Cartea digitală – ebook-ul – este, nu încape nicio îndoială, una dintre cele mai revoluţionare descoperiri ale umanităţii din punctul de vedere al impactului social, stând alături de explozia fenomenului Gutenberg şi de ieşirea omului în spaţiu. Câteva date statistice pot oferi o imagine de ansamblu asupra amplorii pe care acest fenomen a luat-o, în doar câteva decenii, la nivel global. 1971: apare primul e-book din lume – Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite. 1985: se lansează primul CD-ROM, printre titlurile incluse pe el, Jurassic Park (Michael Chrichton) şi Virtual Light (William Gibson). 1988: se nasc primele e-readere dedicate: SoftBook şi Rocket Ebook, şi se obţine primul ISSN pentru o carte electronică. 2002: două edituri din SUA încep să vândă şi cărţi în format electronic, din acest moment, piaţa cărţilor electronice din SUA producând 2,1 milioane de dolari pe an. 2006: încasările din cărţi electronice trec de 25 de milioane de dolari. 2010: pentru prima dată de la înfiinţare, Amazon.com anunţă că volumul de cărţi electronice vândute a depăşit volumul de cărţi pe suport de hârtie vândute prin intermediul site-ului amintit! Amploarea fenomenului impresionează, aşa cum impresionează orice explozie ştiinţifică menită să schimbe paradigme. Dar când în această ecuaţie se interpune manualul, acea carte care de la cea mai fragedă vârstă formează omul, o întrebare se impune: Este benefică această schimbare de paradigmă pentru copii, pentru şcoală, pentru societatea de mâine? Şi dacă nu, cine trebuie să îşi asume acest risc?
Succesul răsunător al ebook-ului a dus la anunţarea triumfalistă, de către mulţi entuziaşti, a părăsirii erei Gutenberg. Ideea digitalizării învăţământului a prins rapid rădăcini, iar manualul electronic a început să bântuie prin fantezia editorilor de carte şcolară şi a creatorilor de sisteme educaţionale. Până în momentul de faţă însă nimeni nu s-a încumetat să o şi pună în practică, numai două state din lume încercând acest experiment: Florida (SUA) şi Coreea de Sud, acesta din urmă eşuând după scurt timp, deoarece s-a constatat creşterea până la niveluri patologice a dependenţei copiilor de calculator şi scăderea atenţiei distributive şi a capacităţii de memorare a acestora. În momentul de faţă, fenomenul se experimentează la nivel mondial, există locuri în care manualul digital circulă în paralel cu manualul pe suport de hârtie, dar nicăieri nu l-a înlocuit încă pe acesta din urmă.
Posibilitatea ca manualele tipărite să fie înlocuite cu cele digitale naşte controverse aprinse peste tot în lume
În ţara noastră, revoluţia digitală în învăţământ a debutat în trombă anul trecut cu un imens scandal! Scandalul a fost atât de mare, încât nimeni sau aproape nimeni nu a mai stat să se gândească la efectele pe care această reformă le va avea asupra tinerelor generaţii de elevi. S-au făcut la noi studii serioase de specialitate – de natură psihiatrică, psihologică, fiziologică – pentru a se vedea dacă efectele nu sunt cumva nocive? Nu. Nici măcar o dezbatere reală şi responsabilă pe marginea acestui subiect de o gravitate extremă, în care să fie implicată întreaga societate românească, nu a existat. Atenţia întregii opinii publice era acaparată de scandalul manualelor şcolare.
Dimpotrivă, în contextul evoluţiei agresive a digitalizării la nivel mondial, posibilitatea ca manualele tipărite să fie înlocuite cu cele digitale este o problemă foarte serioasă, care naşte controverse aprinse.
Printre avantajele pe care le subliniază cei care susţin introducerea manualelor digitale se numără constant cinci: elevii nu vor mai fi nevoiţi să îşi burduşească ghiozdanele cu cărţi care le pot pune afecta sănătatea (sic!); generaţiile tinere şi foarte tinere sunt extrem de atrase de noile tehnologii; într-un manual digital informaţia poate fi updatată, revizuită mult mai uşor decât în cazul unui manual fizic, ceea ce creşte eficienţa procesului de învăţare, în plus, a învăţa, mai spun susţinătorii digitalizării, devine un lucru plăcut, manualul digital permiţând un grad foarte ridicat de interactivitate cu elevul şi dezvoltându-i creativitatea; în sfârşit, folosirea manualului digital şi renunţarea la tăierea de păduri pentru obţinerea hârtiei creşte gradul de protejare a mediului.
„Părăsirea erei Gutenberg în favoarea celei digitale se va dovedi în următorii ani unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria şcolii româneşti”
Oponenţii manualelor digitale văd însă în acestea un real pericol pentru sănătatea tinerelor generaţii. Cel puţin patru contraargumente la digitalizarea învăţământului sunt susţinute de aceştia: manualele digitale pot fi accesate doar pe tablete, care, din cauza preţului ridicat, nu sunt accesibile tuturor elevilor, acest lucru conducând la diferenţe nedrepte între şcoli din punct de vedere al tehnologiilor; studiile arată că utilizarea intensă a tabletelor afectează sănătatea copiilor; tabletele distrag atenţia elevilor care, în loc să înveţe, pot fi atraşi de jocuri, e-mail, Facebook etc.; sunt mulţi profesori care nu ştiu să utilizeze noile tehnologii şi formarea acestora ar necesita costuri mari, care s-ar adăuga celor necesare achiziţionării de tablete, softuri de manuale, creării de infrastructură wi-fi etc.; studiile arată că persoanele care citesc un text în format hârtie înţeleg şi învaţă mai bine decât persoanele care citesc un text digital. (continuare în pagina 4)
Nu în ultimul rând, tabletele nu sunt necesare, spun specialiştii, deoarece manualele tipărite (în special cele utilizate la clasele primare), chiar şi dacă sunt mai vechi şi nerevizuite, acoperă perfect conţinuturile de bază pe care un copil la această vârstă trebuie să şi le însuşească. „Nu sunt de acord ca copilul meu să înveţe de pe calculator, asta în condiţiile în care mă lupt zilnic cu el să nu să se mai joace mult pe el şi să-l scot afară din casă pentru a se juca cu alţi copii. Odată ce va fi introdus acest tip de manuale va folosi şi mai des calculatorul ca pretext să-şi facă temele. Acest gen de aparate îi afectează şi vederea”, spune un părinte pe o reţea de socializare. Iar biofizicianul Virgiliu Gheorghe este convins că părăsirea erei Gutenberg în favoarea celei digitale şi apariţia, implicit, a manualului digital se va dovedi în următorii câţiva ani, cităm, unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria şcolii moderne româneşti: „Vom fi martorii apariţiei nu numai a unei generaţii practic analfabete, ci şi a unei generaţii în care problemele de învăţare şi dizabilităţile mentale vor constitui principala chestiune cu care se vor confrunta părinţii, instituţiile din domeniul educaţiei şi sănătăţii din ţara noastră. Cine va răspunde în faţa legii şi a poporului român pentru această măsură abuzivă şi iraţională prin care se încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în România?”
Părinţii – şi pentru, şi împotriva manualelor digitale
Unii dintre ei, nu puţini, susţin iniţiativa. Un site educaţional a lansat un sondaj pe această temă. Rezultatele arată că, statistic vorbind, diferenţa este foarte mică între susţinătorii şi contestatarii digitalizării în şcoală: dintre cei care au participat la acest sondaj, 224 de respondenţi (reprezentând 36%) sunt pentru manualul digital, dar cred că acesta nu va putea fi implementat, în vreme ce 194 (reprezentând 31%) consideră că introducerea manualului digital nu este o idee bună. Dezbaterea este aşadar deschisă, dar argumentele celor care văd în manualul digital un pericol pentru dezvoltarea normală a copiilor par să fie mai solide.
România şi inconştienţa guvernanţilor
În cazul nostru, la toate astea se mai adaugă o problemă: România urbană, instalată deja în secolul XXI, şi România rurală, aflată încă în secolul trecut, dacă nu, în unele zone, încremenită în secolul XIX. În această din urmă Românie încă sunt şcoli lipsite de instalaţii sanitare în comune neasfaltate. Internetul pentru aceste zone este un element de science fiction, iar dacă totuşi există, numărul mic de calculatoare din dotarea unităţilor de învăţământ îl face practic nefuncţional. Dar trecând peste faptul că, pentru implementarea unei asemenea reforme, trebuie să pui la dispoziţia întregului sistem de învăţământ o bază materială şi logistică foarte bine pusă la punct, rămâne aspectul profund la problemei, modul în care această reformă va afecta sănătatea unei întregi generaţii.
Faţă de toate pericolele pe care cercetători din întreaga lume le arată de ani buni, lansând permanent semnale de alarmă cu privire la riscurile majore pe care le implică o asemenea reformă asupra dezvoltării normale a unui copil, Guvernul României, Ministerul Educaţiei în mod special au acţionat în bine-cunoscuta manieră românească: în grabă, cu indiferenţă şi superficialitate: după 25 de ani de experimente catastrofale pentru generaţii întregi de elevi, au demarat triumfal o nouă „reformă”, fără să le pese de efectele toxice pe care aceasta le va avea pe termen lung asupra viitoarelor generaţii. Ele se vor vedea abia când aceşti copii vor ieşi de pe băncile şcolii, şi atunci va fi prea târziu.
Tribuna învăţământului a lansat în mod repetat semnale de alarmă privitoare la riscurile pe care le comportă folosirea manualelor digitale la cele mai fragede vârste. Apelurile noastre nu exprimş refuzul inovaţiei în era digitală (revista promovează constant implicarea ICT în educaţie), ci atrage atenţia asupra unor pericole care nu trebuie ignorate.
Marcela GHEORGHIU