Prof. dr. Cristina ŞTEFAN, Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti

Așa cum este firesc, în orice muncă desfășurată într-o organizație, unele coordonate ale activității sunt impuse prin interdependențele la nivel macrosocial, în cazul unităților de învățământ prin apartenența la rețeaua școlară, ca parte a sistemului de educație național, unele decurg din respectarea legilor în vigoare, de la Legea învățământului, Planul-cadru, Programe școlare până la Regulamentul de Ordine Interioară, iar altele au un grad de libertate mai mare, fiind chiar numite la dispoziția școlii.

O serie de opțiuni se pot configura și, în anumite cadre prestabilite, chiar se pot face anumite alegeri. De pildă, un profesor poate alege dacă pe lângă norma didactică o să mai desfășoare și munca de diriginte, dacă se va implica sau nu în activitatea specifică unei anume comisii din școală, sau în alta, dacă va organiza excursii ori tabere cu elevii, în ce activități extracurriculare o să se implice. De asemenea, va analiza dacă, pe lângă disciplinele aflate în trunchiul comun, o să mai predea și altele, care fac parte din curriculum la decizia școlii.

De curând, s-a încheiat timpul alocat pentru dezbaterea publică asupra unui document important pentru învățământul preuniversitar: Metodologia privind dezvoltarea curriculumului la decizia școlii, centrat pe dezvoltarea competențelor.

Curriculum la decizia școlii (CDS), precizează documentul, „reprezintă oferta educațională propusă de școală, în concordanță cu nevoile și interesele de învățare ale elevilor, cu specificul școlii și cu nevoile comunității locale; se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul unității de învățământ“, (https://www.edu.ro/sites/default/files/CRED_A1.2._proiect_Metodologie%20CDS_consultare%20publica.pdf, p. 2).

Înainte de adoptarea pachetului de discipline care urmează să fie studiate în anul școlar următor, sunt inițiate demersuri specifice numite consultări: „Consultarea pentru stabilirea curriculumului la decizia școlii reprezintă un proces prin care elevii și părinții sau reprezentanții legali ai elevilor sunt implicați atât în propunerea, cât și în alegerea curriculumului la decizia școlii, prin exprimarea unor opțiuni“ (p. 2). Înțelegem că aceste consultări sunt organizate de conducerea instituției, dirigintele clasei, profesorii școlii, care prezintă elevilor și părinților situația: câte ore o să fie destinate cursurilor opționale în anul școlar următor, ce variante există la nivel național, care este tradiția școlii în acest sens etc.

Pe scurt: profesorii îi consultă pe elevi, iar aceștia își exprimă intențiile de studiu. Nu reiese faptul că profesorii stabilesc la nivelul catedrelor ce pot și intenționează să predea în funcție de specializarea profesională sau de competențele științifice și pedagogice dobândite prin educația pe tot parcursul vieții și, de ce nu, în raport cu interesele lor de cunoaștere și perfecționare profesională etc. Valorizarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor este bine-venită, dar, în mod concret, în întâmpinarea acestora nu pot veni decât acele cursuri pentru care există o resursă umană nu doar bine pregătită, ci și disponibilă.

Un opțional în care orele se desfășoară superficial, mai mult formal, în care nu se intuiește bucuria de a frecventa respectiva arie de cunoaștere, în care preocuparea pentru disciplina predată nu există, ci apare mai mult ca o corvoadă suplimentară, nici vorbă de pasiunea care să îi inspire și pe elevi să învețe – este de la sine înțeles că nu își atinge obiectivul educațional-formativ.

CDS-urile sunt acele tipuri de cursuri pentru care așteptarea privind predarea vocațională este foarte mare, chiar mai consistentă decât față de disciplinele din trunchiul comun. Tot așa, în mod analog, așteptarea față de performanța școlară este de așteptat să fie mai mare la proba la alegere a profilului și specializării în cadrul examenului de bacalaureat. Libertatea de alegere ar trebui onorată. Dacă o anume disciplină este obiect de studiu, or de examen pentru că a fost rezultatul unei alegeri reale, atunci trebuie să fie asumată ca atare. Deși din parcurgerea prevederilor metodologiei în cauză se poate înțelege că doar elevii aleg în realitate modul de a stabili ce opționale se vor derula este unul care implică multe nuanțe, în care totuși și pentru profesori este vorba de a lua decizii pentru a preda un anumit curs, în defavoarea altora care vor rămâne în așteptare sau vor fi abandonate de-a dreptul.

De ce un cadru didactic ar alege să predea un tip de opțional, iar nu altul? De exemplu: de ce ar prefera să predea un opțional, ca o nouă materie de studiu, să zicem un opțional integrat, sau doar unul ca disciplină nouă (pentru care trebuie să elaboreze o nouă programă școlară, să obțină avizele de la director, inspectorul de specialitate etc.), iar nu un opțional de aprofundare, care este menit să dezvolte competențele specifice, prevăzute prin programa de trunchi comun, ba mai mult, nici rubrică separată în catalog nu are (deci elevii nu vor fi evaluați separat, nefiind în situația de a obține încă un rând de note).

Cum sunt incluse în schema orară toate propunerile de CDS-uri? Anumite discipline sunt prioritare, în funcție de corelația competențelor dezvoltate de acestea cu examenele pe urmează să le susțină elevii? Are probitatea profesională a dascălului vreo relevanță atunci când propune un nou curs?

De asemenea, rămâne problematic cum sunt armonizate opțiunile la nivelul unei clase, iar asta nu doar la un moment dat într-un an de studiu, ci pe întreg parcursul școlar propus unui elev. De ce este potrivit ca într-un an clasa respectivă să urmeze un curs opțional? Există o coerență de-a lungul timpului între ofertele disciplinare adresate unei clase?

Metodologiile, în general, sunt bine-venite pentru că reglementează activitatea desfășurată într-un domeniu; dar, în măsura în care determină activarea unor mecanisme birocratice, pot ajunge să îngreuneze modul firesc în care ar decurge lucrurile.

Ideea de a fi liber în luarea unei decizii, care ține de propria formare, este una demnă de interes, atât pentru elevi, cât și pentru profesorii lor.