Învățământul românesc, în stare critică – Un semnal de alarmă tras de președintele României

 
Suntem în secolul XXI, membri ai Uniunii Europene și ai NATO, parteneri de nădejde ai Statelor Unite ale Americii, și cu toate acestea, un nou an școlar începe cu mii de unități de învățământ fără autorizație de funcționare, cu elevi condamnați în continuare să-și petreacă câteva ore din zi în plin Ev Mediu, în școli fără apă potabilă, fără aerisire adecvată, clădiri vechi, insalubre, neadecvate pentru desfășurarea procesului de învățământ. Statistica de anul acesta continuă să fie una terifiantă, imaginea pe care o oferă în continuare școala românească aruncându-ne la coada Europei: pe scurt, la nivel de țară, una din cinci școli nu are autorizație sanitară! Cum vi se pare această statistică? Acceptabilă, optimistă, liniștitoare în condițiile în care decidenții au demarat revoluția digitală și reformarea în această direcție a învățământului românesc?
În acest context, discursul rostit de președintele Klaus Iohannis, în cadrul unei conferințe de presă care a marcat începerea noului an școlar, este de admirat fie și pentru franchețea cu care un șef de stat din această țară a spus lucrurilor pe nume, pentru prima dată după două decenii, și anume că starea învățământului românesc în 2015 este o rușine națională. Peste 4.000 de unități școlare nu dețin, în momentul de față, condițiile necesare unei funcționări corespunzătoare. Și președintele, cum se va vedea, nu s-a oprit la acest aspect.
„Sunt multe școli care nu au autorizații sanitare de funcționare. Încercând să aflu cam despre câte unități școlare este vorba, am ajuns la ceva surprinzător: am aflat că 4.000 de clădiri din România nu au autorizație de funcționare, în principal sanitară, adică una din 5 clădiri. Este foarte mult. Peste 80% nu au această autorizație, din cauză că nu au apă curentă, nefiind racordate la canalizare. Este o rușine națională! Lansez guvernului o provocare. Cred că este posibil să avem un plan pe trei ani care să ducă la rezolvarea acestei chestiuni. Cred că este posibil ca până în toamna anului 2018, când vom serba un centenar de Românie modernă, să avem o Românie modernă și în școli.”
Una din cinci școli în România lui 2015 reprezintă un pericol public
Dar cum arată învățământul nostru la nivel național la începutul unui nou an școlar în România? O statistică completă nu avem, dar exemple sunt din belșug și se găsesc cu ușurință pe internet, la o simplă accesare „școli fără autorizare de funcționare în România lui 2015”.
Cu o săptămână înaintea începerii anului școlar, 100 din 436 de unități de învățământ gălățene nu aveau autorizație sanitară. În județul Brăila, școala a început ca în plin Ev Mediu, zeci de școli fără apă potabilă, cu toalete în curte și clădiri nu tocmai sigure pentru a găzdui elevii. La Suceava, doar 291 dintr-un total de 794 de unități de învățământ au primit avizele de funcționare, adică un sfert! La nivelul județului Caraș-Severin, zeci de unități de învățământ au început anul școlar fără autorizații de funcționare din cauza problemelor legate în principal de alimentarea cu apă potabilă. Situații asemănătoare se regăsesc și la Vaslui, Botoșani, Neamț ș.a.m.d.
Zonele cele mai defavorizate din acest punct de vedere sunt cele rurale. Aici, primarii abia găsesc fonduri pentru igienizările de vară, pentru reparațiile și reabilitările unităților de învățământ, deoarece, atunci când nu avem de-a face cu oameni de bună-credință aleși în aceste fotolii (sunt și dintr-aceștia), primarii din rural sunt mai interesați de propriile afaceri și de partidul pe care îl slugăresc decât de starea educației și de viitorul copiilor din localitate. Dacă o unitate de învățământ nu primește avizele de funcționare, aceasta poate funcționa în baza unei declarații pe proprie răspundere a conducătorului școlii, urmată de verificarea conformării. Dar răspunderea pentru foarte posibila punere în pericol a sănătății și chiar a vieții copiilor și a cadrelor didactice cine și-o asumă? Comunitatea locală sau primarul împreună cu partidul din care acesta face parte?
Reforme s-au tot făcut, dar problemele au rămas aceleași
Revenind la discursul președintelui Iohannis, nici celelalte puncte atinse de acesta nu au reprezentat revelații pentru ascultători: „Dacă ne uităm pe datele ultimilor ani, constatăm că aproximativ o jumătate din cei care au frecventat liceul nu au trecut de Bac. Când analizăm situația manualelor școlare vedem că încă sunt probleme. Când urmărim rezultatele învățământului urban-rural, aici avem o mare problemă: copiii din mediul rural nu au nici măcar aproximativ aceeași șansă ca cei din mediul urban. Când urmărim datele de integrare pe piața muncii, chestiunea devine tragică”. Toate acestea, a conchis șeful statului, ne duc cu siguranță la ideea nevoii unei reforme, dar reforme, cum a observat, s-au tot făcut, în fiecare an aproape, fără ca problemele să se fi rezolvat în vreun fel, dimpotrivă, rămânând în mare parte aceleași, perpetuându-se și chiar agravându-se. „Astăzi propun să începem printr-o largă consultare publică o nouă reformă în învățământ. O largă consultare înseamnă că invit pe toți cei interesați să participe la consultare – și societatea civilă, și sindicatele, și instituțiile centrale și cele județene.” Președintele nu ne-a dezvăluit și felul în care vede domnia sa, cadru didactic de profesie, om al sistemului de ani buni, modalitatea în care se poate face această mult-așteptată reformă, salutară pentru educație. A lansat însă o invitație la cooperare în această direcție către toți cei care dețin informații și au „o gândire” despre cum trebuie să arate școala românească. De 25 de ani specialiștii în educație și guvernele s-au scărpinat în creștetul capului și s-au întrebat același lucru, continuând apoi să bâjbâie haotic prin sistemele de educație din lume.
Avem elevii cei mai fericiți din UE
Președintele Klaus Iohannis vrea o consultare care să dureze doi ani. A mai spus-o și la începutul mandatului. Vrea să creeze bazele unei adevărate reforme a învățământului, nu se știe însă cum. Această anunțată reformă este menită să aducă școala românească în secolul XXI, să o transforme profund. Președintelui nu-i lipsește nici simțul umorului. „Avem și vești bune. Am citit zilele trecute rezultatele unui studiu făcut în 15 țări, printre care și România, despre cât de fericiți sunt elevii cu viața lor de elevi. Surpriză, dintre țările din UE sondate, România e pe primul loc la fericire. Avem cei mai fericiți elevi, dar eu cred că noi le datorăm mult mai mult, le datorăm o școală performantă, care să le dea o șansă reală în viață, în carieră și care să transforme România într-o țară a cunoașterii”. Reforma, pe scurt, trebuie să susțină în mod real fericirea elevilor români.
În România încă există copii care nu merg la școală din cauza sărăciei
Despre necesitatea, stringenta nevoie de legislație și gândire coerentă în domeniul educației se vorbește de 25 de ani. Cu necesitatea unei reforme reale în învățământ se încheie toate discursurile la început de an școlar. Nevoia acută de bani pentru școli este reclamată an de an, trimestru după trimestru. Avem unități școlare în paragină de ani de zile, avem sate lipsite de canalizare, în care e de neconceput un proces de învățământ normal, care să ofere copiilor din acele zone siguranța fizică și intelectuală, iar digitalizarea este de domeniul ficțiunii. Nu e nimic nou în cele spuse de președintele Klaus Iohannis. Nou este numai tonul pe care l-a folosit atunci când a concluzionat: „este o rușine națională” starea în care se află educația românească.
Da, este o rușine națională că una din cinci unități de învățământ intră în noul an școlar fără autorizație sanitară de funcționare, este o rușine națională că nu reușim să construim un sistem de învățământ care să ne readucă în secolul XXI, printre statele civilizate. Este o rușine națională că în România încă există copii care plâng că nu se pot duce la școală din pricina sărăciei. Dar mai grav este că s-a ajuns într-un asemenea grad de indiferență la nivelul administrațiilor locale, acolo unde se manifestă deșănțat marea politizare și unde persistă de ani și ani de zile cele mai mari probleme ale societății românești, încât nici măcar jena de ochii presei străine nu mai incomodează, cu atât mai puțin faptul că se fac studii și clasamentele internaționale care plasează invariabil școala românească, nivelul de instrucție, calitatea vieții în România pe ultimele locuri. Dar, așa cum a remarcat cu o undă de malițiozitate președintele Klaus Iohannis, elevii noștri se află pe prima poziție la fericire. Probabil că și cadrele didactice la fel.
Marcela GHEORGHIU