Continuăm prezentarea aspectelor-cheie ale sistemului de educație finlandez, așa cum au fost revelate în cadrul seminarului Education: The Best Investment a Country Can Do – Finnish Experience (Educația: Cea mai bună investiție pe care poate să o facă o țară – experiența finlandeză), care s-a desfășurat în București, vineri 8 iunie, și în cadrul FIEdu – International Festival of Education, aflat la a treia ediție, desfășurat în zilele de 9-10 iunie 2018, la Ploiești.
Prezentările speakerilor precum și ideile cuprinse în sesiunile de întrebări și răspunsuri au conturat o imagine asupra caracteristicilor majore ale transformărilor din domeniul educației pe care Finlanda le-a parcurs și le parcurge, procesul de inovare fiind unul în derulare.
Cum s-a precizat și în prima parte a materialului, organizarea informației păstrează cursul temporal în care au fost exprimate prezentările.
Curriculumul este dezvoltat pornind de la nivel național, cu grade de libertate locală și la nivelul școlii. Este un curriculum rezultat al colaborării, coparticipare și creativ. Favorizează diversificarea mediilor de învățare, a situațiilor de învățare.
Evaluarea este un aspect care este în proces de reconstrucție, proces bazat pe pe feedback-ul celor care sunt practicieni.
Nu există un for care să decidă ce este bine în raport cu procesul de evaluare, fiecare este responsabilizat în acest sens, urmărindu-se evaluarea pe competențe. Evaluarea este gândită ca sprijin al învățării, dar nu mai are etichetă de obligatorie, cel puțin până la nivelul finalizării învățământului secundar superior.
Din punct de vedere al procesului de învățare, elevul este cel care decide și este diminuat caracterul de impunere. Procesul de învățare este regândit ca o învățare cu un caracter holistic, prin dezvoltarea unor proiecte interdisciplinare, acestea implicând echipe de profesori și elevi de la mai multe clase.
Referitor la profesori: diversificarea rolurilor, majoritatea școlilor au tutori, profesori colaboratori pentru anumite teme/subiecte de studiu. Profesorul este învățat cum să accepte schimbarea și cum să se simtă confortabil în haine educaționale într-o continuă schimbare. Formare inițială de 1600 de ore (6-ECTS). Diminuarea rezistenței nu se realizează prin impunere, ci prin atitudini pozitive. Profesorul are libertatea de a alege metodele de predare, dar nu predarea este în cetrul procesului, ci învățarea. Vârsta medie de fidelizare în sistem pentru profesori: 40 de ani. Competențe profesionale prioritare: acțiune prin medii deschise de învățare, capacități de a dezvolta și aplica strategii și metode diverse, utilizare de noi tehnologii.
Referitor la managerii de școală: la rândul lor, sunt implicați într-un proces de formare continuă. Exemplu: ziua de vineri destinată pentru coparticipare la ore, nu în calitate de inspecție la oră, ci coprofesor, scopul fiind acela de a cunoaște și înțelege mai bine procesul.
Valori cultivate/promovate: echitate, încre­dere, umanitate, mod de viață sustenabil.
Ce se întâmplă cu un profesor care nu se potrivește? Intrarea în sistem este a acelora care au la bază o formare inițială riguroasă, motivație. Profesorul este format pentru a accepta schimbarea, inovarea este deschis la idei noi. Există conceptul de co-teaching, ca metodă prin care se poate determina o schimbare de acțiune a unui profesor în cazul în care semnalează/se semnalează probleme privind implementarea procesului educativ. Prevenirea unor măsuri drastice prin consiliere și sprijin.
Referitor la finanțare: problema majoră nu este cea a (sub)finanțării, ci a utilizării eficiente a fiecărei resurse.
Un risc asumat: lipsa evaluărilor nu permite în sens tradițional o evidențiere a rezultatelor învățării, dar cele ce s-au constatat drept criterii de includere pe piața muncii sunt criterii ce țin de zona competențelor transversale – autonomie, deprinderi de muncă în echipă, aderența la organizație.
Ego trebuie înlocuit cu eco.
O caracteristică a sistemului finlandez: omogenitate. One school for all/O școală pentru toți – aceeași calitate indiferent de locul în care se desfășoară procesul. În acest sens, în sistemul finlandez nu există școli private, tocmai pentru a asigura principiul egalității de șanse.
Schimbarea nu a fost ușoară. Dar a avut la bază bune intenții, cercetare și încredere.
Reformă bazată pe profesori colaborativi – teachers learning to be teachers.
Reformă bazată pe menținerea stării de bine și a curiozității: să nu distrugi lumina din ochii unui copil.
Educația ca răspuns la nevoile societășii și pieței muncii. Perspectivă: tânărul de 17 ani (în prezent) va avea o medie de 17 slujbe în cinci domenii diferite pe parcursul vieții activ profesionale.
Abilitățile la fel de importante precum cunoașterea. Însă nu este util să dai test de abilități, ci trebuie oferi acele contexte reale care să formeze, dezvolte și evidențieze deținerea de abilități. Deziderat: școala privită ca un autentic loc de exersare a muncii.
Referitor la învățământul vocațional și profesional: cuvinte cheie – no dead-ends, flexibilitate, competențe de bază. Cel mai costisitor pentru o societate este individul care nu are scop, care nu își este util sau util societății, nu știe ce să facă cu viața lui.
Existența – încă de la nivel de învățământ primar – a preocupărilor de conștientizare a educabilului privind ce muncă i s-ar potrivi. Suport în alegerile educabilului. Exemplu: este îndemânatic – i se oferă contexte suplimentare pentru dezvoltarea zonei de abilități.
Preocupare pentru prevenirea eșecului: în raport cu perioada de criză (2008), pentru a transforma un eșec (pierderea locului de muncă) într-o oportunitate, strategia Go back to school and change the career. / Întoarce-te la școală și schimbă-ți cariera.
Învățământul dual: poți urma traseu academic și traseu vacțional-profesional, cele două variante nu se exclud una pe cealaltă. Curriculum elaborat prin consultare cu reprezentanții/agenții economici/industrii. Se evită organizarea unor trasee ultraspecializate, acestea fiind un pericol pentru evitarea eșecului. Organizarea procesului prin oferirea de oportunități de practică, intership. Importante au fost multiplele întâlniri între experți în educație și reprezentanți ai industriilor/economiei pentru compatibilizarea termenilor asociați dezvoltării unui curriculum de tip învățământ dual. La bază: evaluări de competențe în termeni reali. Colaborare reală elev-profesor-practician. Expresii-cheie: flexibilitatea intrărilor – plan de dezvoltarea competențelor personale – învățare prin muncă – medii de învățare fără bariere. Premisă: companiile își doresc buni angajați. Deci se investește mult în asta. Se dorește o mai mare legătură între public-privat.
Referitor la finanțare: 50% finanțare de bază (core funding), 35% finanțare pe criterii de performanță (performance based funding), 15% finanțare pe criterii de eficacitate (effectiveness based funding)
Aprecierea educației este parte a educației!
Când se vorbește despre încredere nu doar se vorbește. Cei care vin în vizită în Finlanda sunt sceptici, apoi, după un timp, înțeleg ce înseamnă încrederea despre care se vorbește, la diferite niveluri în relația profesor-elev –  director – decidenți… Profesorii au libertatea de a alege ce fac; această libertate este datorată gradului înalt de profesionalizare.
Profesorii abordează procesul la modul puternic reflexiv. Își pun cele mai bune întrebări, fiind critici și autocritici, orientați pe cercetare și, prin cercetare, capabili de a se dezvolta (și) prin forțe prorpii, au independență și sunt obișnuiți să colaboreze.
Prin modul de formare, profesorul devine mândru de alegerea profesiunii, este căutată și oferă siguranța unui statut înalt.
Sistemul de formare inițială: deși se desfășoară în centre diferite, este unitar, oferind aceeași calitate și standarde. Sistemul de formare ințială este diferit pentru primar, secundar, însă au în comun ponderea pentru curriculum de specialitate, urmat de curriculum interdisciplinar, apoi de formare în domeniul pedagogiei și în domeniul psihologiei copilului/adolescentului.
La început, fiecare nou profesor își desfășoară activitatea sub îndrumare continuă (până la 240 ore de tutoriat-practică), apoi se primește dreptul de a preda (în sensul asumării integrale a organizării și desfășurării procesului)… A preda poate fi și deschiderea unei cărți, dar a crea context potrivit de învățare este mult mai complex.
Formarea continuă este în responsabilitatea autorităților centrale, dar și locale, la fel ca și cea inițială. E o obligație și un drept. Se bazează pe decizia profesorului, funcție de nevoile sale real identificate, dar o componentă esențială este cea al discuțiilor de la începutul anului școlar cu directorul de studii care poate propune și alte formări care asigură obiective privind elevii sau obiective instituționale. Responsabili cu furnizarea de formare – angajatori și alte instituții, organizații. Ce e bun pentru elevi, ce e bun pentru școală – discuții cu directorul pentru conturarea planului de formare.
Expresii-cheie: future oriented education, looking to the educational needs, society needs.
Cea mai importantă transformare este cea a învățării, nu a predării (teaching – learning).
You make the change! / Tu faci schimbarea! Do more for education / Fă mai mult pentru educație. To share, to cooperate, to talk / A împărtăși, a coopera, a discuta. Friendly Revolution on Education / O revoluție pritenoasă a educației. Networking / Participarea în rețele de profesioniști. Be friendly to yourself and be friendly to others / Fii prietenos /deschis  cu / față de tine și cu / față de ceilalți (starea de bine).
Ana Elisabeta NAGHI,
Gabriel VRÎNCEANU