În cadrul unei serii de manifestări prilejuite de împlinirea celor 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu a organizat o veritabilă sărbătoare academică, pentru a evidenţia semnificaţia deosebită a întemeierii statului român modern sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, precum şi rolul acestuia în procesul de realizare a unor mari reforme instituţionale, pentru ca în partea a doua a manifestării să fie acordat titlul de Doctor Honoris Causa domnului Bogdan Gheorghe Ilie Cuza, doctor în ştiinţe economice, descendent al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Cu acest prilej, prof. univ. dr. Toader Nicoară, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a prezentat în faţa auditoriului cu tema „România modernă – un proiect reuşit de ţară“, în care s-a referit la faptul că trecutul nostru ne oferă adevărate proiecte de viaţă, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe linia unui destin glorios şi tragic, în cei şapte ani de domnie a ştiut să înfrunte marile imperii de la fruntariile ţării, făcând ca Principatele Unite să devină o barieră în calea expansiunii Rusiei ţariste, astfel încât România, o veritabilă Belgie a Orientului, aşa cum era considerată în concertul european al vremii, să-şi câştige individualitatea de ţară civilizată, deschizându-se în acest fel calea instaurării unei monarhii constituţionale.
Alexandru Ioan Cuza a realizat o domnie „mai bogată în fapte decât toate domniile de până atunci“
În alegaţia sa, prof. dr. Gheorghe Gorun a făcut dese referiri la personalitatea domnitorului Unirii, deoarece „Alexandru Ioan Întâiul a preocupat mai toate curentele istorice, de la Dimitrie Bolintineanu, la A.D. Xenopol, Nicolae Iorga şi Constantin Giurescu, dar, pentru că un istoric trăieşte într-o anumită epocă şi scrie despre evenimente anterioare, el trebuie să se transpună cu toată fiinţa sa în epoca despre care vorbeşte“, pentru a realiza o operă ştiinţifică, a precizat domnia sa. Arătând că Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor la numai 39 de ani, că a realizat o domnie scurtă, dar bogată în fapte, „mai bogată în fapte decât toate domniile de până atunci, fiindcă cea mai glorioasă pagină va fi cea a lui Alexandru Ioan Cuza“, în acest fel, domnul profesor a subliniat faptul că Domnitorul Unirii este „depozitarul unui tezaur sacru care este Unirea“, întemeietorul instituţiilor fundamentale ale statului român, iar în acest fel se poate spune că domnitorul Cuza „şi-a îndeplinit în totalitate testamentul de Domnitor al Unirii“ şi al poporului său. În încheierea intervenţiei sale, prof. Gh Gorun, exprimând o idee strict personală, a precizat că în ultimă instanţă „Cuza şi-a dorit el însuşi să fie detronat cu forţa, pentru că numai în acest fel va fi perpetuată imaginea sa în memoria posterităţii“.
„24 Ianuarie 1859 este unul dintre momentele care ne-au marcat definitiv fiinţa naţională“
A fost reţinut ca un moment de referinţă şi cuvântul domnului avocat Iulian Nedelcu, profesor de Drept Administrativ la Facultatea de Drept din Craiova, care a subliniat că Domnitorul Unirii a consacrat două drepturi fundamentale, care pot fi considerate de o mare actualitate în societatea românească de azi, dreptul de a promulga legi şi dreptul de a graţia, arătând că Alexandru Ioan Cuza, împreună cu Napoleon al III-lea, a făcut parte din organizaţia „L’Athénée Royal pour l’étranger“, ceea ce a marcat o amiciţie între cei doi conducători politici ai secolului al XIX-lea.
În încheierea primei părţi, a fost prezentat un moment poetic de o mare sensibilitate dedicat Unirii Principatelor şi Domnitorului Unirii, având ca protagonişti două studente şi pe prof univ. dr. Lucian Medar.
Partea a doua a manifestării a început cu intervenţia prof. univ. dr. Adrian Gorun, preşedintele Senatului Universităţii, care a prefaţat, printr-un interesant Laudatio dedicat domnului Bogdan Gheorghe Ilie Cuza, festivitatea de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Târgu-Jiu. În cuvântul său, preşedintele Adrian Gorun a început prin a sublinia că, în mod firesc, stă în demnitatea unui neam care şi-a croit identitatea de-a lungul istoriei, întemeindu-şi existenţa pe repere axiologice inepuizabile, să-şi cinstească făuritorii, readucând în memorie momente înălţătoare, trăite şi (re)trăite la intensitate maximă, iar astfel de momente au devenit repere prin care trecutul se îngemănează cu viitorul, dând sens prezentului în care cu toţii ne ctitorim năzuinţe şi aspirăm spre idealuri majore. De aceea, 24 Ianuarie 1859 este „unul dintre momentele care ne-au marcat definitiv fiinţa naţională, Unirea celor două principate, Moldova şi Ţara Românească, reprezentând nu doar un eveniment politic care deschide calea modernizării Statului naţional, ci şi rezultatul stării de spirit ce a generat conştiinţa de sine a românilor în noul spaţiu geopolitic. E o stare de spirit conturată într-un timp îndelungat, prin munca asiduă a elitelor politice şi intelectuale, cărturari şi veritabili dascăli ai neamului, depozitari ai valorilor patriotismului luminat, pentru care dragostea şi ataşamentul faţă de ţară s-au tradus în fapte şi repere de viaţă. Procesul făuririi României moderne ar fi rămas în faza dezideratelor dacă elitele noastre nu ar fi contribuit substanţial la transformări sociale şi economice de mare anvergură, dacă nu ar fi militat pentru impunerea unor mutaţii la nivelul diverselor categorii sociale: boieri, negustori, meşteşugari, chiar ţărani, mutaţii concretizate în conştientizarea nevoii de modernizare şi înţelegere a stării de înapoiere prin raportare la alte naţiuni“, a apreciat vorbitorul, considerând că, în majoritatea lor, cărturarii epocii au fost cei dintâi care „prin luminile ştiinţei lor au sesizat sensurile adânci ale noilor mutaţii, au coborât din cercul unor preocupări de strictă specialitate, punându-şi cunoştinţele în slujba aspiraţiilor majore ale societăţii“, cum spun istoricii Apostol Stan şi Mircea Iosa, deoarece spiritul marilor cărturari – umanişti, iluminişti, paşoptişti, romantici – ne-a pecetluit firea, întărindu-ne predestinarea şi făcându-ne demni şi liberi în faţa oricărei „viclenii“ a istoriei care a atentat sau atentează la puterea morală a conştiinţei naţionale.
Prin cuvinte pline de conotaţii filosofice şi morale, dl Adrian Gorun a reamintit discursurile rostite de către Mihail Kogălniceanu în momentele încoronării Domnitorului: „După 154 de ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, oameni noi. O, Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misiunea. Constituţia din 7(19) august ne însemnează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat s-o deschizi!“, subliniind-se miracolul prin care acele reforme, înfăptuite cu mari eforturi, au pus bazele statului nostru modern.
„Prilejul de a-l avea lângă noi pe strănepotul marelui domnitor, prinţul Bogdan Gheorghe Ilie Cuza“
Arătând că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut istorie în vremea sa, mai ales că Mihail Kogălniceanu i-a prescris istoria ce urma să o înfăptuiască, apelând la îndemnuri ce ar putea articula şi azi orice cod de conduită morală a celor ajunşi să conducă destinele unui neam, domnul Adrian Gorun a citat din Mihail Kogălniceanu îndemnurile: „Fii, dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu cei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire“, accentuând faptul că marele istoric adresa un îndemn la reumanizarea domnului prin recursul la virtuţile ce au sădit sfinţenie, smerenie, încredere şi frăţie într-un spaţiu existenţial în care domnia bunului-plac a fost considerată străină de neam şi împotriva voinţei lui Dumnezeu.
De aceea, Alexandru Ioan Cuza, prin reformele înfăptuite – de la deplina împroprietărire a ţăranilor, la organizarea şi funcţionarea instrucţiunii publice, de la secularizarea averilor mănăstireşti la schimbarea constituţiei şi noua lege electorală –, este simbolul Unirii şi fondatorul Statului român modern. În sinteza celor subliniate, domnul preşedinte Adrian Gorun a spus că „Senatul Universităţii Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu s-a întrunit astăzi, 24 ianuarie 2017, în zi de sărbătoare, spre a-şi cinsti înaintaşii care au făcut din idealul Unirii propriul ideal de viaţă. Şi nu putea fi un prilej mai potrivit decât acesta pentru a ne manifesta recunoştinţa faţă de Domnul Unirii, contemporanii şi urmaşii lui. Avem prilejul de a-l avea lângă noi pe strănepotul marelui domnitor, prinţul Bogdan Gheorghe Ilie Cuza, prieten al Universităţii noastre, apropiat al savantului Günter Stock, românul care, deşi s-a stabilit în Germania, n-a uitat nicio clipă glasul pământului natal, cinstindu-şi ţara şi numele. Pentru ataşamentul său la valorile promovate de comunitatea noastră academică, pentru meritele deosebite în promovarea imaginii Universităţii Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu peste hotare, pentru modul în care şi-a respectat cu demnitate numele şi a ţinut permanent aprinsă flacăra renumelui domnitorului Unirii, Senatul, întrunit azi, îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa. Îi urăm bun venit în comunitatea noastră, asigurându-l de întreaga noastră consideraţie şi felicitându-l pentru această nouă calitate“.
Profesor Vasile GOGONEA