Eurostat – 97% dintre tinerii români din sistemul de învățământ formal nu participă la piața muncii

Marcela GHEORGHIU

Cea mai recentă analiză a Eurostat scoate în evidență date îngrijorătoare cu privire la apetitul tinerilor români pentru piața muncii. Practic 97% dintre tinerii români din sistemul de învățământ formal nu participă la piața muncii, comparativ cu media europeană de 71,4%. Datele privind participarea tinerilor din România la educație și pe piața muncii relevă faptul că avem cea mai scăzută rată de participare simultană a studenților la educație și pe piața muncii din UE (1,19%) și cea mai mare rată NEET (19,4%).

România se confruntă, astfel, cu o criză structurală a tranziției tinerilor de la educație la muncă, concluzionează amplul studiu „Tranziția tinerilor români între sistemul educațional și piața muncii”, realizat de Consilium Policy Advisors Group (CPAG).

Analiza arată că, în România, între ciclul educațional și experiența pe piața muncii există o fractură severă: 97% dintre tinerii din sistemul de învățământ formal nu participă la piața muncii, comparativ cu media UE de 71,4%.

Același studiu arată că România înregistrează cea mai mică rată de participare simultană a studenților la educație și pe piața muncii din UE – 1,2%, față de o medie UE de 11,6% și procente care depășesc 30% în țări, precum Olanda și Islanda – plasând-o într-o categorie structural distinctă de toate celelalte state membre.

România are cea mai mare rată NEET (procentul tinerilor care nu sunt încadrați profesional, nu urmează nicio formă de educație și nu participă la activități de formare profesională – Neither in Employment, Education or Training) din UE – de 19,4%, afectând aproximativ 588.000 de tineri cu vârste cuprinse în intervalul 15-29 de ani și aproape dublu față de media UE de 11%.

În plus, tinerele romance sunt afectate în mod disproporționat, reprezentând 63% din totalul NEET-urilor. Diferența de gen de 11,2 puncte procentuale este de peste cinci ori mai mare decât media UE și s-a adâncit din 2016, determinată în mare parte de responsabilitățile de îngrijire și dezavantajele structurale din zonele rurale.

Forma dominantă a statutului NEET în România este inactivitatea economică, nu șomajul activ: cca 14% sunt inactivi, doar 5,4% fiind în căutare activă de locuri de muncă.

Același studiu relevă faptul că reintrarea pe piața muncii „este împiedicată structural”: doar 1% dintre tinerii inactivi și 8% dintre tinerii șomeri trec la un loc de muncă în fiecare trimestru – cele mai scăzute rate din UE și suficiente pentru ca ieșirea timpurie de pe piața muncii să se autoperpetueze.

Părăsirea timpurie a școlii este principalul factor determinant în creșterea riscului NEE, 24% dintre tineri neavând calificări secundare superioare, procent aproape dublu față de media OCDE. De asemenea, rata de absolvire a învățământului terțiar a scăzut între 2019 și 2024, reprezentând una dintre puținele astfel de regresii din țările OCDE.

În rândul tinerelor cu cel mult învățământ secundar inferior, rata NEET a crescut de la 28,8% în 2016 la 44,1% în 2024, contrar tendinței UE, unde rata echivalentă a scăzut de la 18,1% la 13,9%, mai arată autorii studiului.

Nemulțumirea salarială este principalul obstacol autodeclarat în calea ocupării forței de muncă. Astfel, 44% dintre tineri menționează salariile mici drept principalul obstacol, iar doar 27,5% dintre tinerii angajați consideră că remunerația lor este adecvată în raport cu costul vieții.

Emigrația agravează problema NEET într-un ciclu auto-întăritor: 66% dintre tineri exprimă atitudini orientate spre emigrare, 28% intenționează să plece în termen de 12 luni, iar cei mai predispuși să plece sunt aceleași grupuri deja cele mai vulnerabile – tinerii sub 25 de ani, locuitorii din mediul rural și cei cu un nivel scăzut de educație, mai spun autorii cercetării.

Riscul NEET este, de asemenea, diferențiat puternic în funcție de geografie. Concret, România converge cu mediile UE doar în orașele mari, unde rata bărbaților (4,5%) este de fapt sub media urbană a UE. În orașe, suburbii și zone rurale, decalajul se adâncește substantial, femeile din mediul rural înregistrând o rată NEET de 34,8%, de 2,5 ori mai mare decât media femeilor din mediul rural din UE de 14,2%, cu un decalaj de gen care a rămas aproape de 15% din 2016.

Disparitățile regionale agravează imaginea națională: București-Ilfov înregistrează cele mai mici rate (bărbați 6,4%, femei 12,4% în 2024), confirmând convergența urbană, în timp ce Sud-Est și Centru înregistrează rate NEET pentru femei de 37,7% și, respectiv, 32,7% — printre cele mai mari din țară și încă în creștere. Ratele aparent mai mici din Nord-Est, coroborate de cel mai mare decalaj național între populația rezidentă și cea cu domiciliul, sugerează că tinerii migrează în afara țării, în loc să găsească o îmbunătățire reală a pieței muncii.

În România, de asemenea, 19,4% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani nu sunt încadrați în muncă sau nu urmează un program de educație, formare profesională, procent aproape dublu față de media europeană de 11%.

În ceea ce privește decalajul de gen, acesta este extrem de îngrijorător, rata NEET în rândul femeilor fiind de 25,2% față de 14,0% în rândul bărbaților (decalajul mediu în UE: 2%). Femeile reprezintă 63% din totalul NEET.

De asemenea, în ceea ce privește reprezentarea rurală în ocuparea forței de muncă,  rata de ocupare a femeilor în zonele rurale este de 44%, comparativ cu media UE de 65%.

Părăsirea timpurie a școlii rămâne factorul determinant. Concret, 24% dintre NEET nu au studii secundare superioare (media OCDE: 13%). În rândul femeilor cu un nivel scăzut de educație, rata NEET a crescut de la 28,8% la 44,1% în intervalul 2016- 2024, contrar tendinței UE, apreciază autorii studiului.

În România, de asemenea, disparitățile între regiuni sunt severe: Sud-Est (37,7%) și Centru (32,7%) înregistrează cele mai mari rate NEET pentru femei din țară. Ratele aparent mai mici din Nord-Est sugerează că tinerii migrează în afara țării, în loc să găsească o îmbunătățire reală a pieței muncii.

În 2024, 25,4% dintre tinerii europeni (cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani) erau angajați în timpul studiilor. 71,4% dintre tineri au rămas în afara forței de muncă, iar 3,2% erau șomeri (dar îşi căutau un loc de muncă) în timp ce urmau şi o şcoală.

Potrivit Eurostat, olandezii sunt cei mai muncitori, românii poziționându-se la coada clasamentului. Concret, Olanda (74,3%), Danemarca (56,4%) și Germania (45,8%) au înregistrat cele mai mari ponderi ale tinerilor care lucrează și studiază simultan. În schimb, România (2,4%), Grecia (6,0%) și Croația (6,4%) au raportat cele mai mici ponderi dintre țările UE.

Cele mai mari ponderi ale tinerilor șomeri din sistemul de învățământ formal, disponibili pentru angajare și care căutau activ un loc de muncă, la momentul realizării studiului, au fost înregistrate în Suedia (14,1%), Finlanda (10,0%) și Danemarca (9,6%). La polul opus se află, din nou, România (0,6%), Croația, Cehia și Ungaria (fiecare cu câte 0,8%).

Aşadar, numai 0,6% dintre tinerii români care şi învăţau în 2024 îşi căutau şi un loc de muncă în acelaşi timp. România ocupă ultimul loc din UE la numărul tinerilor care muncesc în timpul studiilor.

La nivelul ţărilor din UE, în grupa de vârstă 15-19 ani, 74,4% dintre femei și 70,4% dintre bărbați rămân în afara forței de muncă în timp ce urmează studii, ceea ce arată că acestea se concentrează în principal pe educație în primii ani.

La grupa de vârstă 20-24 de ani, proporția celor din afara forței de muncă scade scade, însă, la 30,9% pentru femei și la 24,8% pentru bărbați, indicând o integrare mai mare pe piața muncii, alături de activitățile educaționale. În acest grup, procentul tinerilor angajați în timpul studiilor este de 19,6% pentru femei și 17,0% pentru bărbați.

În grupa de vârstă 25-29 de ani, ocuparea forței de muncă a ajuns la 62,0% pentru femei și 71,9% pentru bărbați, în UE. Aici, ponderea femeilor din afara forței de muncă și care nu urmează studii formale (16,2%) a fost mai mare decât cea a bărbaților (6,9%).

Datele furnizate de Eurostat mai arată că femeile tind să participe mai mult la studii decât bărbații. Cu toate acestea, atunci când nu sunt în sistemul de învățământ, este mai puțin probabil să fie angajate sau să caute un loc de muncă, după cum reiese din ratele de ocupare a forței de muncă mai mici și ponderile mai mari de inactivitate în comparație cu bărbații.

Trăim, deci, într-o Românie puternic divizată, o Românie cu mai multe Românii, cu decalaje majore de la o regiune la alta, de la un sex la altul, de la un nivel de educație la altul, de la o categorie de vârstă la alta, iar procentul mic de angajare pe piața muncii a tinerilor români se datorează nivelului scăzut de educație formală.