Educaţie pentru știinţă

Educatie pentru stiintaÎntr-o societate aflată în schimbare, pentru care trebuie reconsiderate dimen­siu­nile teoriei și practicii educaţionale, este firesc ca în centrul preocupărilor spe­cialiș­tilor în domeniul educaţiei să stea identificarea nevoilor de învăţare și dezvoltare, precum și strategiile optime de aplicare a acţiunilor instructiv-edu­ca­tive. Transformările tehnologice masive din secolul XXI ne arată că acum trebuie să învăţăm mai repede ca niciodată, să stăpânim competenţe profesio­nale și transferabile nu numai atunci când suntem tineri, ci pe parcursul întregii noastre vieţi.
Marii filozofi ai Antichităţii Socrate, Platon, Aristotel au fost cei dintâi care au meditat asupra rolului pe care educaţia îl joacă în societate în privinţa modelării personalităţii umane. Învăţământul contemporan formează foarte puţin sau deloc cea mai importantă capacitate umană, și anume aceea de a gândi. Este necesar să se schimbe în mod radical însuși modul de elaborare a disciplinelor școlare, pentru ca însușirea lor să fie în același timp și formare a capacităţii de gândire.
Dezvoltându-le intelectul într-o nouă formă, orice obstacol poate fi privit ca o piatră de încercare. Pășind pe cale, dintr-o dată în faţă îţi apare o stâncă uriașă. Pentru unii, ea va deveni un obstacol, iar ei se vor întoarce din drum, convinși că acesta nu duce nicăieri. Dacă s-ar căţăra pe stâncă, ar vedea că în faţă se întinde o nouă cale, un alt nivel, complet diferit de primul. Omul lipsit de inteligenţă se va întoarce din drum, cel inteligent se va folosi de piatră ca de o scară, iar cel care va ajunge în vârf va accesa noi trepte ale cunoașterii. Cei care se zdrobesc de stânci sunt teore­ticienii, cei care urcă în vârf sunt înţelepţii, iar cei care din teamă nici nu se apropie de stâncă sunt cei ignoranţi (Osho – „Nu aveţi încotro să mergeţi, decât numai către interior”).
Parabola de mai sus este a filozofului oriental Osho, recunoscut în întreaga lume prin discursurile și învăţăturile transmise în faţa unui public divers, cunoscut pentru contribuţia sa la știinţa transformării de sine. În cotidianul londonez Sunday Times a fost inclus în lista cu cei „1000 de creatori ai secolului XX”. Conform filozofiei lui Osho, intelectul copiilor trebuie antrenat, logica lor trebuie ascuţită pentru a deveni la fel de tăioasă ca o sabie. „Mai departe nu va depinde decât de inteligenţa lui dacă el se va tăia singur cu această sabie sau dacă va salva viaţa altcuiva cu ea”. Astfel, propria dezvoltare și cunoaștere de sine vor domina acţiunile din viitor ale omului, liberul arbitru al fiecăruia fiind ghidul în evoluţia personală, și nu idei, concepte impuse din afară. În felul acesta, fiecare persoană care învaţă să se cunoască pe sine va ajunge să se respecte și apoi să-i respecte și pe cei din jur. Până când omul nu va ajunge să se iubească pe sine, nu va putea iubi pe altcineva. „Mai întâi trebuie să deveniţi o lumină pentru voi înșivă și abia apoi se va revărsa aceasta asupra celor din jurul vostru” (Osho – „Cartea despre copii”).
În ultimii ani, studiile au arătat o scădere alarmantă a interesului tinerilor pentru studiul fizicii, chimiei, matematicii. În aceste domenii esenţiale, care se situează la baza dezvoltării durabile, în unele ţări numărul absolut al studenţilor la aceste discipline scade vertiginos (Norvegia, Portugalia, Franţa). Deși 80% dintre cetăţenii UE (Eurobaro­metru 2005) consideră că interesul tinerilor faţă de știinţe este esenţial pentru prosperitatea viitoare a Europei, este surprinzător de constatat că numărul celor interesaţi de știinţe scade continuu. Cercetarea din anul 2006 demonstrează că România s-a clasat pe un loc slab – 47, din 57 de ţări participante. Scorul României la testul PISA a fost de 418 puncte, în condiţiile în care media în ţările participante a fost de 500 de puncte. La PISA 2006, Finlanda, Hong Kong și Canada s-au plasat pe primele locuri. Testul PISA a evaluat cunoștinţele generale ale elevilor la chimie, fizică, știinţe naturale, economice și felul în care tinerii pot aplica cunoștinţele în viaţa de zi cu zi. Acest gen de test ne arată cât de bine stăpânesc elevii capacitatea de a observa, de a înţelege și conexa informaţiile știinţifice, cum pot prelucra aceste informaţii pentru a oferi răspunsuri practice la situaţii de viaţă.
Adoptarea unei culturi curriculare pe baza cunoașterii știinţifice, con­form Consiliului Internaţional pentru Ştiinţă (1996, 2006), presupune implementarea unor metode de învăţare bazate pe investigaţii știinţifice. Învăţarea timpurie a explorat minunatele mecanisme ale minţii unui copil, începând cu felul în care învaţă copiii, fiecare în stilul să propriu. Lucrurile pe care copiii le învaţă în primii ani de viaţă îi vor influenţa pentru restul vieţii și joacă un rol crucial în călătoria care transformă copilul într-un adult în toată puterea cuvântului.
Un studiu al OECD, intitulat „Evoluţia interesului elevilor pentru studiul știinţelor și tehnologiilor”, subliniază rolul primordial pe care îl are stabilirea unei legături pozitive cu știinţele de la vârsta preșcolarităţii. Printre cauzele identificate se numără nesiguranţa unora dintre cadrele didactice privind aspectele știinţifice. Astfel, tendinţa este aceea de a re­curge la metode tradiţionale, respingând demersurile investigative care necesită o cunoaștere integrată a știinţelor. Accentul este pus pe aspecte teoretice, timpul alocat experimentelor care sunt purtătoare de semnificaţie pentru copii fiind încă insuficient.
Ministerul Educaţiei, Cercetării și Inovării (MECI) acordă, an de an, o importanţă deosebită deschiderii anului școlar nu numai datorită faptului că învăţământul românesc este, așa cum toţi considerăm firesc, o prioritate naţională, dar mai ales datorită rezul­tatelor deosebite obţinute de cadrele didactice și preșcolarii/elevii din sistem de-a lungul anilor. Noul curriculum pentru vârstele timpurii promovează flexibilitatea programului instructiv-educativ, cu scopul de a crește calitatea educaţiei la acest nivel de vârstă. Ceea ce propune noul curriculum este atingerea cunoașterii prin intermediul învăţării experienţiale, proiectată cu ajutorul jocului, generator de satisfacţii și motivaţie internă.
Abordarea știinţelor trebuie făcută printr-o diversitate de practici: lucru în echipă, activităţi practice, activităţi transdisciplinare etc. Derularea experimentelor cu materiale simple, din mediul înconjurător, stimulează ideea că știinţele naturii sunt un domeniu accesibil tuturor, inclusiv copiilor. Având în vedere că studiul știinţelor este independent de vârstă și preocupări, consider important ca unele competenţe din domeniul fizicii și chimiei să fie introduse și în Curriculum pentru învăţământul primar. Deși încă nu există studii referitoare privind reușita la disciplina Fizică din gimnaziu, analizând rezultatele de la PISA, ne permite să afirmăm că un procent mic de elevi au rezultate îmbucură­toare la Fizică.
În prezent, Ministerul Educaţiei derulează un proiect edu­caţional realizat de Discovery Channel destinat elevilor și profe­sorilor de gimnaziu și de liceu pentru a stimula curiozitatea firească a elevilor pentru știinţă, dar și de a integra resursele audiovizuale și new media în demersul educaţional. Un alt proiect lansat oficial este cel din partea firmei Siemens Stiftung, care sprijină educaţia timpurie a copiilor cu donaţie de 100 de truse cu experimente educaţionale pentru grădiniţele din Sibiu, București și Cluj-Napoca. Întregul material poate fi accesat aici:https://www.cee.siemens.com/web/ro/ro/corporate/portal/Presa/canalstiri/Pages/Lansare_Discovery_Box_Sibiu.aspx
Prin aceste experimente preșcolarii achiziţionează cunoștinţe din domeniul electricităţii, energiei, mediului și sănătăţii încă din grădiniţă. Așadar, abordarea modernă a proiectării, implementării și evaluării cunoștinţelor știinţifice prin intermediul unor produse curriculare reprezintă o modalitate eficientă de a răspunde preocu­părilor de optimizare a demersului didactic și constituie o punte de legătură între individ și comunitatea știinţifică.
Prof. drd. Diana ANGHEL