Iată un studiu prezentat fără triumfalismul împlinirii, ci mai curând cu o doză de scepticism asupra termenilor şi a datelor şi cu obligatorie deschidere spre continuare: Stadiul implementării strategiei privind educaţia timpurie şi analiza practicilor promiţătoare în educaţia timpurie din România. L-au realizat Anca Nedelcu, prodecan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti, şi Cătălina Ulrich, director al Departamentului Ştiinţele Educaţiei al aceleiaşi facultăţi, în cooperare cu Departamentul de Educaţie al Biroului UNICEF în România şi cu susţinerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
După cum arată şi titlul, studiul este format din două componente, cumulate. Obiectivul vizat prin conţinut şi argumentaţia demersului se regăsesc, sintetizate, de la începutul începutului, în Introducere asupra lucrării: „Educaţia începe chiar înainte de naştere şi continuă pe tot parcursul vieţii. Educaţia este deci o călătorie la fel de lungă ca viaţa, iar primii paşi ai acestui drum important pentru fiecare dintre noi începe cu educaţia timpurie. Cercetările din ce în ce mai numeroase privind educaţia timpurie subliniază importanţa deseori ignorată a acestei etape fundamentale în formarea şi dezvoltarea viitorului adult. Educatorii, psihologii, medicii, econo­miştii, sociologii şi alţi specialişti din diferite domenii explică importanţa dezvoltării, educaţiei şi stimulării timpurii a copilului, această etapă putând prefigura întreaga evoluţie ulterioară a vieţii adulte a copilului”.
Prima parte, „Studiu privind stadiul implementării strategiei privind educaţia timpurie (SET)”, porneşte de la o privire de ansamblu asupra educaţiei timpurii din România, descrie strategia în domeniu, prefigurează etapele aplicării în ansamblu, se opreşte asupra stadiului implementării şi formulează o serie de concluzii şi recomandări. Ideea fundamentală o constituie „o perspectivă pe termen lung în vederea unei abordări convergente care include sănătatea, nutriţia şi protecţia socială a copiilor cu vârste între 0 şi 6 ani”. Pe această linie – stare de fapt evidenţiată, cu ocazia prezentării studiului, şi de reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, ca şi de subsecretarul de stat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Liliana Preoteasa – se constată „tendinţa de sincronizare a cadrului legislativ cu evoluţia sistemului educaţional”, dorită, propusă fiind convergenţa şi la nivelul serviciilor pentru copii.
Partea referitoare la „Practici promiţătoare în domeniul educaţiei timpurii din România” reliefează aspecte de conţinut, demne de abordat printr-o încadrare metodologică profitabilă ca valorificare. Sunt prezentate practici „care promit în domeniul educaţiei timpurii” şi criterii „de selecţie utilizate în identificarea practicilor”. O recomandare formulată în urma studiului vizează „constituirea şi susţinerea unor comunităţi de practici”. De asemenea, se evidenţiază „nevoia de a consolida o cultură a monitorizării formative şi a colectării şi valorificării datelor”. Sunt recomandate „studii longitudinale care să reflecte efectele pe termen lung ale intervenţiilor examinate”, precum şi „cercetări de teren pentru a înţelege atât factorii contextuali, cât şi impactul diverselor practici educaţionale”. (F.A.)