„Eu sunt copilul
Tu ții în mâinile tale destinul meu;
Tu determini, în cea mai mare măsură,
Dacă voi reuși sau voi eșua în viață!
Dă-mi, te rog, acele lucruri care
Să mă îndrepte spre fericire,
Educă-mă, te rog, ca să pot fi
O binecuvântare pentru lume!
Ce este și cum se manifestă hiperchinezia?
Hiperchinezia este o tulburare de dezvoltare care apare în copilărie. Ea se manifestă printr-o activitate motorie excesivă determinată de un deficit de concentrare a atenției.
Copilul hiperchinetic are o capacitate redusă de concentrare, are dificultăți de control al atenției, manifestând un comportament impulsiv, o stare aproape permanentă de neliniște și nerăbdare. Elevul care are o astfel de tulburare nu este dificil de recunoscut. Printre trăsă­turile care caracterizează asemenea copil se pot enumera: incapa­citatea de a da atenția cuvenită sarcinilor și activităților; dezvoltarea unui comportament agresiv atunci când este obligat să depună un efort mental care necesită și atenție susținută; incapacitatea de a tăcea atunci când sunt solicitați alți colegi ai săi; distragerea atenției de către orice stimul exterior; mișcarea permanentă a mâinilor și a picioarelor sau ridicarea din bancă atunci când trebuie să stea pe scaun; nerăbdarea, incapacitatea de a-și aștepta rândul la jocul cu reguli.
Uneori, hiperchinezia semnifică o adaptare deficitară la mediul de viață și apare la copiii care provin din familii dezorganizate cu mulți copii sau la copii în a căror familie există afecțiuni psihice.
De cele mai multe ori, copiii hiperchinetici sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic și psihic, iar părinții lor îi consideră, de regulă, doar niște copii cu energie mai multă decât ceilalți, mai vioi, mai zvăpăiați. Adevăratele dificultăți apar însă în momentul intrării în școală, datorate comportamentului acestor copii.
Ce putem face cu copiii hiperchinetici?
Tratamentul copilului hiperchinetic trebuie să fie stabilit de o comisie formată din medic, psiholog, cadru didactic. Psihoterapia tre­buie să se adreseze nu numai copilului, ci și părinților. Aceștia trebuie ajutați să înțeleagă tulburarea copilului lor și să fie învățați cum să procedeze cu acesta.
Cadrele didactice care au în colectivul de elevi copii hiperchinetici îi consideră, de obicei, „elevi-problemă”. Trebuie știut că hiperchinezia nu este o problemă, ci este o stare, o situație cu anumite caracteristici și care solicită un alt tip de abordare decât situațiile obișnuite, frecvente. A eticheta copilul hiperchinetic ca fiind „elev-problemă” este mare greșeală de tactică pedagogică, care atrage după ea o serie întreagă de consecințe nefaste, atât în privința integrării sociale și rezultatelor școlare ale copilului hiperchinetic, cât și în privința conducerii de către cadrul didactic a colectivului de elevi din care face parte copilul hiperchinetic. A avea în clasă un copil hiperchinetic solicită multă răb­dare, imaginație, tact pedagogic, toate acestea mai mult decât în mod obișnuit.
Învățătorul care are în clasă elevi diagnosticați cu hiperchinezie poate să abordeze diverse metode: să colaboreze foarte strâns cu părinții elevului, informându-i permanent despre comportamentul și rezultatele școlare ale copilului lor, punctând întâi elementele pozitive, pentru a evita situația ca părintele să aibă impresia că copilul lui este nedreptățit; să antreneze elevul în rezolvarea unor sarcini ușoare, atractive, activități gospodărești (ștergerea tablei, udatul florilor); să-i dea alte sarcini de lucru, mai ușoare decât celorlalți, atunci când copilul dă semne de plictiseală (colorarea unui desen, decuparea unui afiș, imagini…); să scoată în valoare orice gest pozitiv pe care îl face; să asculte cu atenție și varianta lui, atunci când este implicat într-un con­flict; să evite agresiunile fizice, verbale, copilul hiperchinetic răspunzând cu o violență și mai mare la violența practicată asupra lui.
Trebuie să înțelegem că un copil hiperchinetic are nevoie de sprijinul celor din jur, are nevoie de afecțiune și înțelegere mai mult decât un copil obișnuit.
 
Înv. Niculina NEACȘU,
Școala Gimnazială Grigore Tocilescu,
Sector 5, București