Însemnările noastre dintr-un număr recent al Tribunei, intitulate „Un răspuns și mai multe întrebări”, au căpătat o neașteptată dimensiune dramatică prin evenimentul produs la Şcoala I.Gh. Duca, eveniment care a dus la rănirea gravă a unei eleve la ora de sport. Scriam atunci că, fără ca nimeni să-și facă probleme, sala de sport de la această școală din sectorul 5 a fost desființată pur și simplu, iar ISMB, într-un răspuns dat unor petenți pe această temă, lua doar act de decizia unui consiliu de administrație nu foarte responsabil, din câte s-a văzut. În speranța că modul formal de rezolvare a acestei sesizări urma să fie depășit, eram pregătiți să așteptăm din partea ISMB o reacție mai consistentă, prin purtătorul de cuvânt sau printr-un comunicat de presă, sau poate chiar o analiză aprofundată în legătură cu modul în care se alcătuiesc planurile de școlarizare sau cum arată efectivele în unele clase din preuniversitar. (Am mai semnalat și cu altă ocazie existența unor numeroase și intolerabile situații în care, în numele unor înscrieri la clase așa-zis bune, efectivele de elevi de la asemenea clase ajung uneori la 37-38 de elevi, iar alteori, prin mărirea numărului de clase, s-a ajuns la desfășurarea cursurilor în trei schimburi, ceea ce este de asemenea intolerabil. Ar fi fost un prilej pentru ISMB de a deschide ochii mai larg și a vedea cum stau lucrurile în spațiul păstorit!)
~n așteptarea, așadar, a unei reacții a ISMB sau poate chiar a unui răspuns trimis revistei, în fond Tribuna Învățământului este o revistă de opinie care se adresează cu deosebire profesorilor, directorilor, școlilor din sistem, lucrurile s-au precipitat. Şi, fără să anticipăm în vreun fel evenimentul nedorit, el s-a produs la Şcoala I.Gh. Duca: o elevă a fost accidentată la ora de sport în condițiile în care ora s-a desfășurat pe coridorul școlii, iar ISMB a promis o anchetă în acest sens.
 
Ca de obicei însă, au apărut rapid și fără a clipi din ochi discretele sau grosolanele manipulări. Fără prea multă ezitare și, evident, fără o mai atentă analiză, suntem invitați să înghițim mesaje de acest gen: Şcoala în cauză, de fapt, nici n-ar avea o sală de sport, fiind o clădire veche, care n-a fost prevăzută cu o asemenea utilitate. (Dar până în acest an unde s-au desfășurat orele de sport dacă onor Consiliul de Administrație al școlii decide transformarea sălii de sport în spațiu de cursuri??!!…) Clădirea este veche, așadar, și de aceea n-ar exista o sală de sport; de altfel, ni se mai spune, drept scuză, circa 20% din școlile bucureștene nu au sală de sport. Şi așa mai departe… Dar ca și cum aceste încercări destul de inabile, pentru cunoscătorii în detaliu ai cazului, de a mușamaliza cumva lucrurile și de a amâna pe cât posibil analize reale – care să ducă la identificarea unor responsabilități și a unor responsabili – nu erau suficiente, iată, intră în scenă și MEN… Colac peste pupăză, ministrul Educației, Remus Pricopie, în stilul deja cunoscut, ne spune nici mai mult, nici mai puțin că de vină pentru cele întâmplate este fostul ministru al Educației, fiindcă nu a făcut studii de impact cu privire la introducerea clasei pregătitoare în învățământul preuniversitar înainte de a decide introducerea acesteia în Lege și în sistem. În viziunea ministrului Pricopie, nu pare a conta deloc faptul că dumnealui „managerizează” sistemul de doi ani și jumătate și nici că într-un studiu al Institutului de Ştiințe ale Educației măsura introducerii clasei pregătitoare a fost acceptată ca necesară și bine-venită de către părinți și opinia publică. Stai și te minunezi cât de „politicianistă” poate deveni uneori sfera educației preuniversitare. Așadar, fostul ministru trebuie să aibă grijă în continuare de crearea an de an a condițiilor de introducere a clasei pregătitoare în preuniversitar, în vreme ce sarcina actualului ministru nu pare a fi alta decât aceea de a se plânge, ocupat cum este până peste cap, probabil, cu… editarea la timp a manualelor școlare!… E adevărat că, pentru a „impresiona”, ministrul ne anunță că și MEN va alcătui o „comisie de anchetă” care va analiza cazul… Prin urmare, vom avem două comisii de anchetă. E posibil ca și doamna inspectoare Gavrilă de la sectorul 5 (care răspunde, din câte am înțeles, de această școală) să facă și dumneaei o anchetă și atunci vom avea… trei comisii.
Ar mai fi însă încă o chestiune de amintit, apropo de spusele ministrului Remus Pricopie. Legea 1 a suportat până acum circa 100 de modificări. Nu discut oportunitatea modificărilor. Dacă după doi ani domnul ministru a constatat că prevederea din Lege cu privire la clasa pregătitoare este prematură, de ce n-a binevoit domnul Remus Pricopie să propună modificarea acestei prevederi a Legii?!… Că, slavă Domnului, nu a existat nicio ezitare în privința celorlalte modificări, în ciuda protestelor celor care au făcut Legea 1, bună sau proastă, cum era ea?!… Este evident că întrebarea este retorică, și așa va rămâne până la capăt.
~n realitate, toate aceste evenimente dezvăluie cel puțin două lucruri: unul privește haosul instaurat încet-încet în sistemul preuniversitar cu privire la efectivele de elevi și la criteriile de „admitere” într-o școală. Cel de-al doilea indică o incapacitate cronică a inspectoratelor, dar și a Ministerului de a sesiza fenomenele nou-apărute și de a găsi soluții într-un cadru legal. N-aș vrea să exagerez, dar sunt aproape sigur că niciodată imediat după 1990 n-au existat în școala românească efective mai mari de 36 de elevi într-o clasă, fiindcă un HCM, al cărui efect fusese prelungit, interzicea pur și simplu funcționarea unor clase cu asemenea efective, în vreme ce acum un număr de 37-38 de elevi într-o clasă pare un lucru firesc. Se poate spune astfel că lucrurile au fost scăpate cu totul de sub control. Curios sau nu este și faptul că profesorii, dar și sindicatele tac mâlc și acceptă această situație care înseamnă în fond „muncă voluntară”: mai multe teste de corectat, mai multe teze trimestriale, energie suplimentară în realizarea lecțiilor etc.
Cazul de la Şcoala I.Gh. Duca este expresia emblematică a „slăbiciunilor” autorităților de management școlar pe diferite trepte ale exercitării acesteia. Sunt slăbiciuni cauzate de lipsa de rigoare, de „corupția sistemică”, ca și de „isteria” care împarte, dramatic și adesea fals, școlile și profesorii în profesori buni și restul. Iar autoritățile care contribuie la întemeierea acestor anomalii cu consecințe grave se știu: de la directorul de școală (numit fără concurs!), interesat de servirea „grupurilor de interese” care l-au pus director, la consiliul de administrație, de cele mai multe ori „oglinda” dorințelor directorului, până la inspectorate școlare și, firește, la Ministerul Educației. Trebuie să mai spunem din nou – pentru a câta oară?! – că la noi încă e temeinică afirmația „merge și așa”?!… Şi dacă o spunem, pe cine „sensibilizăm”?!…
Cât privește „cine pe cine manipulează”, mi se pare limpede. Numai că de data asta realitatea pare a fi mai puternică decât încercările unor anumiți „domni” de a ne ameți cu declarații suprarealiste.
Adrian COSTACHE
P.S. Așteptăm realmente nu atât un comunicat MEN, dacă va fi vreunul, ci mai degrabă pe cel al ISMB, căci sperăm că de aici ni s-ar putea oferi o analiză și o fixare reală de responsabilități. Chiar dacă între timp directorul și-a anunțat demisia!