Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina în colaborare cu Biblioteca „Tudor Flondor“ Rădăuți, Căminele culturale și Casele de cultură din Bucovina și, respectiv, Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu“ din Cernăuți avem și program, dar mai cu seamă promovăm activități culturale adecvate acestei mari aniversări din istoria României.
Anul 1918 reprezintă o pagină  luminoasă și deosebit de însemnată în istoria României și în fiecare an  evenimentul Unirii îl sărbătorim cu mândrie și respect. Cu acest prilej, evocăm lupta și jertfele înaintașilor în frunte cu personalitățile care au contribuit la împlinirea acestui măreț act istoric – unirea tuturor românilor în granițele statului național român.  Anul acesta aniversăm o sută de ani de la Marea Unire din anul
1918!
„Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția sa stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera niciunui om  politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit… …Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-i da armătura teritorial-instituțională, care este statul național…”, a scris academicianul Florin Constantiniu. Am avut onoarea  de a-l cunoaște pe  acad. Florin Constantiniu în noiembrie 1998 la sala de conferințe a Bibliotecii Academiei Române și unde am avut o convorbire de valoare pentru cultura mea.
Victoria Antantei, destrămarea imperiilor multinaționale și Congresul de la Roma din 26-28 martie 1918 care a votat moțiunea prin care se recunoștea dreptul fiecărei națiuni de a se constitui într-un stat independent sau de a se uni cu statul său național au însemnat începutul Actului Marii Uniri.
Una dintre personalităţile care au contribuit la Unirea Basarabiei cu România a fost Pantelimon Halippa, preşedintele Sfatului Ţării, care a decis Unirea cu România la 27 martie 1918.
În ajunul izbucnirii Revoluţiei bolşevice, Pantelimon Halippa s-a întâlnit cu Lenin şi cu Troţki. Lenin, care încerca să obţină sprijinul reprezentanţilor naţiunilor asuprite din Rusia în încercarea de a răsturna guvernul condus de Kerenski, i-a spus lui Pantelimon Halippa că este de acord cu proclamarea independenţei tuturor naţiunilor înglobate în fostul Imperiu Ţarist.
Pantelimon Halippa era cunoscut atât de social-democraţii lui Kerenski, cât şi de bolşevici, deoarece în anul 1905, pe când era student la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Tartu, Estonia, a participat la revoluţia antiţaristă.
După discuţiile lui cu Kerenski şi cu Lenin, Pantelimon Halippa s-a întors în Chişinău, unde a creat Partidul Naţional Moldovenesc, care milita pentru Unirea cu Regatul României. În Basarabia a fost ales Sfatul Ţării, primul Parlament. Pantelimon Halippa a fost, mai întâi, vicepreşedinte, apoi a devenit preşedinte al Sfatului Ţării, cel care a decis, la 27 martie 1918, Unirea. Acţiunea lui Pantelimon Halippa a fost una extrem de curajoasă.
Curajul lui Pantelimon Halippa nu a rămas nerăsplătit. El a fost membru în diverse guverne ale României de după Unire, iar până în anul 1934, a fost membru al Parlamentului României. În plan politic, el a unificat Partidul Naţional Moldovenesc cu o serie de alte formaţiuni mai mici şi a format Partidul Ţărănesc din Basarabia. În anul 1921, Partidul Ţărănesc din Basarabia s-a unificat cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Această formaţiune s-a unit, la rândul său, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu, şi a rezultat, astfel, PNŢ. Pantelimon Halippa a rămas în echipa PNŢ până la arestarea sa. După eliberarea sa din 1957 au urmat doar câteva revindecări  materiale și morale pentru Pantelimon Halippa.
Petru BEJINARIU