Cu bunăvoinţă, putem socoti că, la ora aceasta, aproape jumătate din câte o serie de elevi ar reuşi să promoveze examenele naţionale şi să treacă mai departe în şcoală, în viaţă. O arată rezultatele la simulările din ultima vreme, raportate la numărul participanţilor la susţinerea probelor. În mod normal, raportarea ar trebui să se facă la numărul elevilor înscrişi la nivelul de şcolarizare corespunzător fiecăruia din cele două examene naţionale. Presupunerile în sensul că absenţii, în eventualitatea prezenţei, ar fi putut sau nu obţine medii de promovare nu-şi au rostul, pentru că neprezentarea înseamnă automat eşec, indiferent că motivele absenţelor sunt obiective sau subiective; neprezentaţii şi prezentaţii care nu au obţinut medii de promovare se prezintă exact la fel între ei la o eventuală nouă susţinere a examenelor. Altfel spus, toţi absenţii sunt de trecut necondiţionat la nepromovaţi. Fiind examene de încheiere a unor cicluri de şcoală cu valoare generalizată (de aceea şi sunt examene la nivel naţional ca organizare, conţinut, evaluare), susţinute după etape de bază obligatorii (cu excepţia a doi ani dintr-un total de 13) ale educaţiei şi formării instituţionalizate, necesar şi mulţumitor ar fi ca promovarea să fie maximă.

Ministerul Educației Naționale se amăgeşte cu comparaţii procentuale şi anunţă creşteri pe toată linia la bacalaureat de la un an la altul: promovare cumulată (clasa a XI-a și clasa a XII-a) 36,88% – în creștere cu 0,36% față de anul trecut (36,52%); media 6 și peste 6 (care asigură promovarea) la clasa a XII-a 42,15% – în creştere cu aproape 3% faţă de anul școlar anterior (39,55%); creşteri procentuale la limba şi literatura română şi la proba obligatorie a profilului (matematică sau istorie), ceva scădere numai la limba și literatura maternă.

Ministerul raportează „procent net superior celui înregistrat anul trecut (47%)“ la simularea evaluării naţionale susținute de elevii claselor a VIII-a – 53,1% la toate probele, 69,1% (faţă de 63,1% în 2018) la limba şi literatura română, 39,4% (faţă de 33,1% în 2018) la matematică, 85,9% (faţă de 82,6% în 2018) la limba şi literatura maternă.

Reuşita minimă dovedită de rezultate este dominantă. La evaluarea naţională de după clasa a VIII-a, deci nici măcar la terminarea şcolii obligatorii (care se ştie că este după clasa a X-a), cele mai multe medii de promovare abia se situează peste limita de jos a reuşitei, fiind între 5 şi 5,99. La bacalaureat, de laudă se dovedesc judeţe şi Capitala cu medii cumulate de promovare cu pondere nu mai mare de 40%, şi acelea doar nouă la număr: Iași (46,4%), Cluj (45,5%), Dolj (43,1%), Brăila (43%), Galați (41,9%), Alba (41,3%), Vâlcea (40,5%), Bucureşti (40,4%), Suceava (40,2%).

Îngrijorător prin raportare la nivelul real de pregătire şi de posibilităţi de exprimare al celor care se îndreaptă spre examenele naţionale cu gândul de a trece dincolo de ele este că rezultatele au fost obţinute în condiţiile unor subiecte subţiri, precaute, limitate şi limitative, compuse parcă anume ca să nu facă vizibile cine ştie ce slăbiciuni, să nu provoace nelinişti decât cel mult la nivel personal. În aceste condiţii, este greu de înţeles relevanţa subiectelor pentru scopul în care au fost date (dacă o fi fost altul decât unul procentual-global). Cum poate fi certificată putinţa unui absolvent de gimnaziu de a aspira la mai mult în viaţa lui şcolară şi, în general, de cetăţean stăpân pe el printr-o cerinţă de felul celei de a socoti cât face 3 x 10 – 60 : 3? Sau de a vedea cât costă un obiect de 100 de lei după ce s-a ieftinit cu 25%? Sau de a spune de ce apare o virgulă undeva într-o scriere? Sau de a copia cu câteva rânduri mai jos numele autorului şi titlul unui articol date de-a gata mai sus (că „articolul“ e, la rândul lui, făcut din preluări într-un ziar e altă poveste)? Sau de a găsi două sinonime pentru două cuvinte? Sau de a scrie nu contează ce în minimum 50 de cuvinte? Observaţia că astfel de subiecte au o pondere infimă în punctajul de ansamblu nu-şi are rostul. La încheierea unei etape cuprinzătoare de şcoală, cu perspectiva unei etape superioare, faza verificării asupra unor asemenea subiecte este de aşteptat să fi fost clar lăsată în urmă. Cerinţe de felul acesta este de aşteptat să se regăsească în mod implicit în subiecte cu o consistenţă pe măsura nivelului la care este susţinut examenul şi acolo să fie punctate ca atare. Ar fi cu atât mai normal să se întâmple aşa, cu cât chiar Ministerul Educaţiei Naţionale subliniază că „obiectivele simulării sunt familiarizarea elevilor cu exigențele pe care le implică acest examen, respectiv stabilirea și conştientizarea nivelului real de pregătire în vederea optimizării rezultatelor“. Din câte se vede, exigenţele examenelor sunt foarte scăzute. În aceeaşi ordine de idei a precizărilor ministeriale, o culme a unui soi de prudenţă fără rost (sau democratism ori deschidere, comunicare etc.) este prevederea că „la solicitarea scrisă a elevului sau a părintelui/tutorelui, notele pot fi trecute în catalog“. Invocata familiarizare nu înseamnă că simularea e de dus până la capăt, adică până la punerea notei? La examenul real, trecerea notei se face la cerere?

Florin ANTONESCU �$�