„Modelele revizuite“, exersate în ultimele decenii, confirmă taxonomia obiectivelor cognitive elaborată de B.S. Bloom. Interpre­tarea sa actuală, din perspectiva paradigmei curriculumului, permite construcţia unui model pedagogic util cadrelor didactice în acţiunea lor de operaţionalizare a obiectivelor cognitive predominante în activitatea de instruire organizată în contextul deschis al procesului de învăţământ.
Din această perspectivă, varianta originală propusă de B.S. Bloom, în anii 1950-1960, conformată de Landsheere în anii 1970-1980, poate fi valorificată şi în prezent ca model de operaţionalizare a obiectivelor, aplicabil la orice treaptă şi disciplină de învăţământ, pe fondul fixării competenţelor generale şi specifice, la nivel de obiective generale şi specifice, valabile pe termen lung şi mediu, aflate la baza performanţelor concrete ale elevilor, proprii fiecărei discipline de învăţământ, realizabile pe termen scurt şi mediu, în cadrul lecţiei, unităţii de instruire/învăţare, capitolului etc.
Obiectivele generale/competenţele generale (cunoaştere simplă, bazată pe operaţiile memoriei, de recunoaştere şi reproducere; înţelegere, aplicare) angajate în faza iniţială a instruirii, dependentă de vârsta elevilor şi de logica fiecărei discipline de învăţământ, integrată în cadrul planului de învăţământ, sunt specificate la nivel de obiective specifice capitolului, modulului de studii, unităţii de instruire/învăţare (definite în cadrul programei şcolare anuale) care pot fi operaţionalizate, în termeni de performanţe concrete, proprii fiecărei lecţii, definite în termeni de acţiuni concrete ale elevilor, observabile şi evaluabile până la sfârşitul lecţiei.

1. I) Obiectivele/competenţele specifice, angajate în faza iniţială a instruirii, construite în raport de dimensiunea socială a fiecărui obiectiv general, exprimat în termeni psihologici de competenţe generale, pot fi operaţionalizate în cadrul unui model pedagogic deschis, adaptabil la particularităţile fiecărei trepte şi discipline de învăţământ.

1.1. Achiziţia cunoştinţelor, la nivel de cunoaştere simplă: a) de bază (termeni, formule, date factuale esenţiale; personalităţi/literare, istorice etc.) – obiective concrete/operaţionale: elevul trebuie să definească…; să denumească…; să identifice…; să amintească…; b) conceptuale (noţiuni, teorii şi paradigme de abordare a acestora; criterii de clasificare, legi, principii, reguli) – obiective concrete/operaţionale (elaborate prin operaţionalizarea acestui obiectiv specific): elevul trebuie să expună…; să amintească…; să clasifice…; să formuleze…; c) procedurale (deprinderi, metode, strategii de rezolvare de probleme şi de situaţii-problemă) – elevul trebuie să dobândească…; să identifice…; să recunoască…; să utilizeze…
1.2. Înţelegerea cunoştinţelor la nivel de comprehensiune/interio­rizare a cunoştinţelor realizată prin: a) transpunerea cunoştinţelor – obiective concrete/operaţionale: elevul trebuie să să redifinească…; să exprime prin cuvinte proprii…; să traducă …; să transforme…; să scrie din nou…; să ilustreze…, să schimbe…; b) interpretarea cunoştinţelor la nivel de explicare sau rezumare a unei comunicări – obiective concrete/operaţionale: elevul trebuie să interpreteze…; să explice…; să reorganizeze…; să diferenţieze…; să distingă…; să demonstreze…; c) extrapolarea cunoştinţelor la nivel de „explicare a sau rezumare a unei comunicări fie în ordine diferită, fie dintr-un punct de vedere nou“ – obiective concrete/operaţionale: elevul trebuie să extindă…; să extrapoleze…; să conchidă…; să prevadă…; să determine…; să completeze…; să interpeleze…; să stabilească…
1.3. Rezolvarea de probleme prin aplicarea cunoştinţelor înţelese/interiorizate la nivel de idei generale, concepte fundamentale şi operaţionale, clasificări, formule, reguli, principii, legi, metode, teorii: elevul trebuie să aplice…; să generalizeze…; să stabilească legături…; să organizeze…; să utilizeze…; să se servească de…;
să aleagă…; să valorifice…; să transfere…
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA