Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții și Cadrul  European al Calificărilor a determinat includerea celor „opt domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare al elevului” în Legea Educației Naționale nr.1/2011, Art.68(1).
La formarea acestor competențe geografia poate aduce un aport substanțial. Astfel, geografia contribuie la formarea compe­tențelor de comunicare în limba maternă prin utilizarea limbajului de specialitate și explicarea realității geografice, după cum utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor geografici în limbi străine dezvoltă competențe de comunicare în limbile respective.
Și competențele de bază în științe și tehnologii se pot dezvolta și prin contribuția geografiei. În articolul Utilizarea matematicii în predarea geografiei publicat în Nr. 1241 al revistei Tribuna ~nvăță­mântului, am prezentat situații în care elemente din matematică se utilizează în geografie pentru studierea mediului terestru.
Un exemplu în acest sens este și prezentarea realității geografice  pe suport cartografic și grafic. Geografia contribuie și la identificarea și explicarea valențelor sociale, civice și culturale ale caracte­risticilor spațiului geografic, iar asimilarea unor tehnici de lucru și deprinderi de învățare sunt folosite în învățarea pe tot parcursul vieții (educația permanentă).
Aportul geografiei la realizarea unor modele și soluții de organizare și utilizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile contribuie la formarea atât a unor competențe de inițiativă și antreprenoriat, cât și a competențelor de sensibilizare și exprimare culturală.
Geografia studiază mediul geografic (ca mediu de existență al omului), iar în acest mediu interacționează atât elemente, procese și fenomene guvernate de legi ale naturii, cât și elemente, procese și fenomene care se desfășoară după legi ale societății. Prin urmare obiectul de studiu al geografiei este mediul geografic exprimat prin interacțiunea om-societate la nivel global (planetar), dar și regional și local.
În predarea geografiei profesorul trebuie să realizeze corelații interdisciplinare (geologie, matematică, fizică, chimie, sociologie, informatică, etc.), dar și conexiunile dintre disciplinele care compun știința geografiei (geografia fizică, geografia umană, geografia regională, etc.).
Am prezentat mai sus contribuția geografiei la formarea competențelor-cheie și a competențelor generale și specifice din programele școlare.
Dar geografia poate aduce un aport substanțial  și la formarea competențelor digitale la elevi, întrucât tehnologia informației și comunicării (T.I.C.) permite accesarea și utilizarea de către elevi și profesori  a conținuturilor cu caracter geografic (dar nu numai atât).
Geographic Information Systems (GIS) este un sistem hardware și software conceput și utilizat pentru stocarea, interogarea și analiza datelor geografice, iar în final, rezultatele sunt reprezentate cartografic. Tendința la nivel mondial este de introducere a Sistemului de Informații Geografice în curriculum-ul școlar. Nu înțelegem de ce în România nu se fac pași în această direcție, mai ales că dispunem de resurse hardware, software, de date disponibile, dar și de profesori de geografie competenți (resursa umană).
Facultatea de Geografie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a organizat un program de perfecționare în geomatică la care au partcipat un mare număr de profesori de geografie. Profesorii participanți (am fost unul dintre ei) au dobândit competențe privind metodele și tehnicile geoinformaticii în vederea alcătuirii bazelor de date și prelucrarea acestora, utilizarea unor softuri specializate pentru prelucrarea și reprezentarea datelor geospațiale, tipologia, conținutul și destinația imaginilor satelitare, extragerea și interpretarea infor­mațiilor satelitare în relație cu diverși parametri și proprietăți ale suprafeței terestre (temperaturi, umiditate, morfografie și morfometrie, resurse, utilizarea terenurilor, dinamica proceselor biocenotice, geomorfologice, hidrice, industriale, urbane, etc), analiza integrată a imaginilor obținute prin teledetecție cu ajutorul tehnologiei computerizate. Pentru anul școlar 2015-2016 am propus un opțional de geomatică adaptat elevilor de gimnaziu, care a fost acceptat.
Factorii decidenți trebuie să conștientizeze faptul că GIS dezvoltă aplicații utile și variate în cadastru (urbanism, drumuri, monumente istorice etc.), dar și în electricitate, apă, canalizare, gaze. Alte aplicații vizează sistemele de dispecerizare (ISU, alarmare antiefracție). Specialiștii în tehnici geospațiale adună, integrează, analizează, interpretează, prezintă și gestionează informații despre anumite poziții geografice în spațiu și timp, iar apoi crează echipamente necesare programelor informatice și serviciile aferente diferitelor necesități.
Tot mai mult GIS devine o adevărată industrie cu o desfașurare vastă și rapidă, în care pot fi angajați absolvenți cât și cei care urmează programe de reconversie profesională. La nivel mondial se resimte o lipsă de specialiști în industria geospațială, mai ales a celor cu experiență mai mare de cinci ani. Ca urmare, se manifestă o concurență la nivel mondial pentru atragerea și reținerea specialiștilor GIS. NASA precizează că „progresele din tehnologiile geospațiale precum și utilizarea sateliților pentru realizarea hărților globale vor avea un impact asupra vieții zilnice similar cu cel al calculatoarelor în ultima jumătate de secol”.
Diverse studii arată că specialiștii GIS, cei din cartografie și cei în stare să folosească programele GIS existente în prezent sunt foarte căutați pe piața muncii, inclusiv în țările dezvoltate. La nivelul României nu dispunem de date în acest sens, dar putem presupune că și la noi există o lipsă de specialiști GIS. Rezolvarea problemei privind lipsa specialiștilor GIS s-ar putea realiza prin sistemul de învățământ și prin recalificare. Iată de ce credem că GIS va trebui inclus urgent în curriculum-ul școlar (la fel ca și în alte țări). Programele educaționale trebuie să introducă și sistemele geografice, în cadrul cursurilor de informatică și să se asigure o conlucrare rodnică între GIS, IT și celelalte activități. Pornind de la cunoștințele GIS de bază însușite în cadrul orelor de geografie se va ajunge la formarea unor specialiști de înaltă calificare ce vor dezvolta sisteme geografice complexe.
Specialiștii GIS trebuie să aibă în mod necesar cunoștințe geografice consistente, dar și capacitatea de a crea aplicații informatice solicitate în diverse domenii de activitate. Asemenea aplicații geografice pot conduce serviciile de urgență la o anumită adresă, contribuie la recuperarea unor obiecte pierdute (mașini furate, telefoane pierdute, etc.), găsirea celor mai apropiate utilități (hoteluri, restaurante, pompe de benzină, etc.), localizarea de persoane sau companii pe hartă ș.a. Introducerea GIS în școală, pe lângă formarea la elevi a competențelor din programele școlare de geografie ar contribui și la afirmarea unor noi domenii de orientare școlară și profesională a elevilor. În plus, geografia românească ar fi adusă la nivelele și tendințele europene și mondiale, și, în același timp, ar fi soluționată problema locului geografiei în trunchiul comun sau CD/CDS pentru unele filiere sau profiluri.
Prof. Radu-Florin GIURGIU,
Școala Gimnazială Chiuiești, jud. Cluj