Universitatea din București, contribuții de cercetare la descoperirea unor noi specii de dinozauri

Universitatea din București este administratorul unei arii științifice cu statut internațional recunoscut ca atare, arie deschisă cercetărilor de nivel înalt: Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, situat în județul Hunedoara. Este arie protejată de interes național, în clasificările de specialitate fiind încadrată în categoria parcurilor naturale, categoria a V-a a sistemului internațional de clasificare IUCN (International Union for Conservation of Nature). Geoparcul Universității din București deține recunoașterea de către UNESCO, statut deschis periodic evaluării, reconfirmat în 2023. În decursul anilor, pe teritoriul geoparcului au fost descoperite mai multe specii de dinozauri, supuse ulterior cercetării, deschizându-se astfel direcții de cunoaștere asupra trecutului îndepărtat al planetei noastre. Rezultatele unor descoperiri de ultimă oră sunt anunțate de Universitatea din București.

Echipă internațională de specialiști cu realizări în spațiul românesc

O echipă internațională de cercetători a descoperit încă două specii de dinozauri sauropozi în Bazinul Ha­­țeg, pe teritoriul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului. Spus în două vorbe și fără pretenții științifice, dinozaurii sauropozi sunt cei mai mari și mai comuni, iar denumirea (cu origine în limba greacă) li se trage de la piciorul lor „de șopârlă“. Echipa de cercetători care a făcut descoperirea este condusă de dr. Verónica Díez Díaz și este formată din specialiști de la Universitatea din București, Museum für Naturkunde Berlin și de la University College London.

Descoperirea celor două specii este caracterizată de specialiști ca importantă pentru continuarea cercetărilor asupra „diversității dinozaurilor europeni din perioada Cretacicului târziu, în urmă cu 70 de milioane de ani. Descoperirea celor două specii noi contribuie la o mai bună înțelegere a diversității dinozaurilor din Cretacicul târziu de pe actualul continent european înainte de extincția acestora“. Totodată, se extinde aria de cunoaștere concretă în domeniu, deoarece numărul speciilor din categoria respectivă cunoscute până în prezent în spațiul european crește la 11. Este de remarcat că patru din cele 11 specii au fost descoperite pe terito­riul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului. Cercetările pot fi considerate ca fiind accelerate și având un caracter prolific, având în vedere că, până în urmă cu nu mai mult de 15 ani, fuseseră identificate doar cinci specii.

Încă un pas în cunoașterea unei lumi demult dispărute

Cele două specii de dinozaur nou descoperite au primit denumirile de Petrustitan hungaricus și Uriash kadici. Fosilele identificate și raportarea la alte specii, cunoscute și cercetate mai demult, dau o imagine asupra dimensiunilor celor descoperite acum. Despre dinozaurul Petrustitan hungaricus cercetătorii consideră că „este posibil să fi fost doar ceva mai mare decât binecunoscutul sauropod pitic Magyarosaurus dacus“. Urmele găsite din dinozaurul Uriash kadici arată că exemplarele speciei s-ar fi putut să fie aproape de patru ori mai mari decât indivizii celorlalte specii.

Sub aspectul greutății corporale, echipa de cercetare „subliniază diversitatea remarcabilă a acestor animale, de la specii mari, de peste 10 metri lungime și aproape 8 tone, până la pitici de 2,5 metri lungime și mai puțin de o tonă în greutate. Acest lucru oferă indicii noi despre mediul în care aceste animale ar fi trăit și despre condițiile care au permis coexistența diferitelor specii“.

Deschideri spre noi interpretări științifice

Pe această bază, noile descoperiri sunt în măsură să aducă date noi „și în ceea ce privește teoriile anterioare privind nanismul insular al dinozaurilor pitici din Bazinul Hațeg“. Conf. univ. dr. Zoltán Csiki-Sava, cercetător și cadru di­dactic la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, coautor al unei lucrări pu­­blicate în prestigioasa revistă științifică Journal of Systematic Palaeontology, face următoarea observație: „Perspectiva noastră anterioară despre dinozaurii din Insula Hațeg – despre care știm că au trăit pe o insulă tropicală în perioada Cretacicului târziu – lua în considerare faptul că aceste animale s-au adaptat la habitatul insular prin reducerea dimensiunii lor, un fenomen numit «nanism insular». Acum descoperim prezența unui sauropod de dimensiuni mari, Uriash, care a trăit pe Insula Hațeg alături de erbivorele mai mici, demonstrând că cel puțin unele specii au reușit să-și mențină dimensiunea mare, ceea ce necesită alte interpretări. Astfel, explorăm scenarii care indică faptul că evoluția insulară locală a fost mai complexă decât o simplă conformare generală cu nanismul insular“.

Studiile pentru înțelegerea trecutului nu sunt posibile fără finanțare

Dr. Philip Mannion, cercetător și ca­­dru didactic la University College ­London, coautor al studiului publicat acum: „Imaginea noastră mult mai detaliată asupra evoluției sauropodelor titanozauriene (di­­nozauri erbivori cu gâtul lung), în special în ceea ce privește speciile europene din perioada Cretacicului târziu, ne ajută să înțelegem cum s-au format faunele de dinozauri din Europa. În particular, este evident că cele 11 specii de sauropode din Cretacicul târziu european nu sunt îndeaproape înrudite între ele, ci au adesea rude apropiate în Africa, Asia și uneori chiar în America de Sud și deci indică conexiuni biogeografice cu aceste uscaturi“.

Alt coautor, dr. Paul Upchurch, de ­ase­menea cercetător și cadru didactic la University College London, subliniază, la rândul său: „Aceste migrații par să coincidă adesea cu un nivel mai scăzut al ocea­nului planetar, care ar fi putut crea rute terestre temporare către Europa dinspre Africa și Asia. Dar, în mod curios, este de asemenea posibil ca unii dintre imigranți să fi înotat până în Europa traversând de-a lungul a milioane de ani distanțe maritime de până la 500 de kilometri“.

Dr. Verónica Díez Díaz, coordonatoarea studiului, conchide pentru moment: „Deși această lucrare a contribuit semnificativ la înțelegerea faunelor de titanozauri din Europa în Cretacicul târziu, suntem încă departe de finalul drumului. Noi situri sunt descoperite continuu, oferind mai mult material pentru studiu. Dar aceste studii, atât de necesare pentru înțelegerea trecutului, nu ar fi posibile fără fi­nanțare. Sunt convinsă că Europa va continua să ofere multe surprize în ceea ce privește paleontologia Cretacicului târziu în anii următori“.

Realizarea acestei cercetări a fost posibilă datorită finanțării din partea The Royal Society și The Jurassic Foundation.

Articol publicat în nr. 63-64-65 al revistei Tribuna Învățământului