Răzvan C. BOBULESCU, Președinte de Onoare Alma Mater
În 1950, pe 9 mai, ministrul de externe francez Robert Schuman invita Germania, de Vest, bineînțeles, cât și celelalte țări din Europa neocupată de sovietici să formeze o Comunitate a Oțelului și Cărbunelui, ca o primă fundație a unei „federații europene”. În același timp, țările ocupate de Stalin serbau așa-zisa „Ziua Victoriei”, pentru că în 1945, tot pe 9 mai, Germania capitula a doua oară, în fața armatelor conduse de Jukov, chiar dacă mai semnase, cu o zi înainte, la Reims, o capitulare în fața armatelor aliate.
Din nefericire, istoria se repetă și azi serbăm pe 9 mai, noi, cei din Uniunea Europeană, Ziua Europei, în timp ce la Moscova, în zdrăngănit de arme, se serbează Ziua Victoriei.
Dar să lăsăm istoria și să revenim la zilele și problemele noastre, pentru că nu vreau să scriu, în stil patriotard, despre semnificațiile zilei de 9 mai, bine cunoscute de profesorii din România. Deviza Europei Unite, pe care am ales-o ca titlu, ar trebui să guverneze relațiile dintre noi, toți profesorii din România, indiferent de nivelul la care predăm, universitate sau școală primară.
Când scriu aceste rânduri, suntem în plină „campanie electorală” pentru Parlamentul European, și mă întreb, din nou, câți dintre candidații împrăștiați prin partide și partidulețe cunosc ce este o „Europă a cunoașterii”? Mai constituie „educația” o prioritate națională?
Dragi colegi, profesori din școli și universități, rectori sau directori de școală, trebuie să răspun­dem unei mari provocări! Programul „ET2020”! Am mai scris despre el, așa că nu mă voi repeta. Profit însă de această ocazie pentru a vă aduce la cunoștință rezultatele unui sondaj făcut, la cererea Comitetului Sindical European pentru Educație, în universitățile din România. La acest sondaj au participat cadre didactice a căror distribuție pe funcții didactice și vârstă o puteți vedea în graficul alăturat. Este clar că avem o plajă semnificativă atât pe vârste, cât și pe funcții, ceea ce conferă credibilitate răspunsurilor la celelalte întrebări.
Voi selecta în continuare doar câteva întrebări, semnificative pentru întregul sistem de învăță­mânt superior din România, dar cu relevanță și pentru cel secundar. Iată ce cred cei intervievați despre finanțarea învățământului:
 
Cred că orice comentariu este inutil!
Urmează o întrebare care trebuie să le dea de gândit colegilor din preuniversitar.
„Deficiența de cunoaștere a studenților vă cere mai mult timp în predarea cunoștințelor de bază?”
 
Prin urmare, și o spun și din experiența personală, trebuie să facem o „recapitulare” a cunoștințelor de bază pe care ar fi trebuit să le aibă studenții noștri ca absolvenți de bacalaureat! Este grav acest lucru!
Acum vă voi da distribuția de răspunsuri pentru o întrebare care trebuie să le dea de gândit rectorilor și decidenților politici de la ministerul nostru: „Sunteți susținuți la nivel instituțional în activitățile de cercetare pe care le întreprindeți?”
 
Pe lângă o educație performantă, cercetarea și inovarea sunt elemente de bază în construcția unei Europe a cunoașterii! Prin urmare, universitatea trebuie să sprijine mai mult activitățile de cercetare din punct de vedere instituțional. Sigur că acest lucru depinde și de fondurile puse la dispoziție de către minister, respectiv Guvern. Acest lucru se vede și în următorul grafic, care răspunde la întrebarea: „Cum este finanțarea cercetării?”
 
De remarcat că cei mai nemulțumiți de finanțarea cercetării sunt cei tineri, asistenți și lectori! Asta trebuie să vă dea de gândit, domnule prim-ministru!
Mă opresc aici, chestionarul având peste 30 de întrebări. Menționez că la acest studiu participă încă șapte țări din Europa, iar prin centralizarea tuturor răspunsurilor se va întocmi un Raport privind „Evoluția condițiilor de muncă din învățământul superior european”, Raport ce va fi prezentat la Conferința interministerială privind evoluția Procesului Bologna.
Revenind acum la începutul acestui articol, subliniez că „unitatea în diversitate” este soluția rezolvării problemelor cu care ne confruntăm. Indiferent că suntem rectori, profesori, sindicaliști sau nesindicaliști.