„Renumele de care ne bucurăm astăzi este câştigat în timp şi se bazează pe foarte multă muncă“

Interviu cu prof. Alina Aramă, directorul Şcolii Profesionale Emil Drăgan din Grădiştea, judeţul Brăila

Stimată doamnă director, Şcoala Profesională Emil Drăgan din Grădiştea este de ceva vreme una dintre instituţiile de învăţământ apreciate la nivel judeţean. Pe ce se bazează acest binemeritat renume de care se bucură în momentul de faţă?
Aş dori să vă aduc la cunoştinţă că suntem de fapt Şcoala Profesională Emil Drăgan începând cu anul şcolar 2014-2015. Renumele la care faceţi referire dumneavoastră sau de care ne bucurăm astăzi este câştigat în timp şi se bazează pe foarte multă muncă, cu mult pe departe de programul zilnic obişnuit, dar nu în ultimul rând înseamnă foarte mult suflet depus alături de maxima implicare, devotament şi sacrificii.
Pentru cei care nu vă cunosc, când a luat fiinţă şi cum a evoluat până la ceea ce este astăzi Şcoala Emil Drăgan?
Începuturile acestei şcoli se pierd undeva în jurul anului 1913. Comuna Grădiştea este compusă din trei sate: Maraloiu, Ibrianu şi Grădiştea, se află la limita judeţului Brăila şi se învecinează cu judeţul Buzău, la o distanţă de 52 de kilometri faţă de oraşul Brăila, pe DN 22, la graniţa cu Râmnicu-Sărat. La începuturi, fiecare sat avea învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial, dar din anul 2005, şcolile de pe raza comunei Grădiştea s-au constituit într-o singură entitate şcolară cu personalitate juridică, încât astăzi desfăşurăm actul instructiv-educativ de la învăţământul preşcolar, până la cel profesional.
Şcoala a trecut printr-un proces de renovare şi modernizare cu doar câţiva ani în urmă. Vorbiţi-ne despre această etapă şi despre eforturile depuse pentru ca aceasta să arate aşa cum arată astăzi.
Modernizarea noastră a debutat, să spunem aşa, începând cu anul 2008, când am obţinut fonduri pe hotărâri de guvern, în valoare de peste 600.000 de lei, în vederea reabilitării a două grădiniţe, respectiv a două şcoli primare. Tot în acelaşi an, prin aceeaşi sursă de finanţare am obţinut peste 500.000 de lei pentru o construcţie nouă de grădiniţă P+1, bănuţi la care s-au adăugat alţi 100.000 de lei obţinuţi prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila pentru dotare pe partea de utilităţi. Structurile şcolii noastre se aliniaseră cumva la un standard ridicat pe infrastructură, însă clădirea şcolii cu personalitate juridică arăta foarte rău, pot spune fără exagerare groaznic, deoarece aici nu prea se investise financiar, nici măcar pentru reabilitare. Chiar şi spaţiul şcolar devenise neîncăpător, astfel încât, la un moment dat, împărţisem clasele în două: pe o jumătate aveam sala de curs, iar pe restul încercam să amenajăm biblioteca, un laborator de informatică, un laborator de fizică-chimie. Încălzirea se făcea cu godine şi imaginaţi-vă că asta se întâmpla chiar în anii 2010. Totul era vechi, urât, neîncăpător, ploua în clase, ce să mai spunem de toalete… Deoarece investiţia presupunea eforturi financiare destul de mari, pe care nu le puteam obţine pe plan local şi nici chiar prin finanţarea anterioară, alături de comunitatea locală s-a încercat o finanţare cu fonduri nerambursabile. Astfel că, în anul 2010, Primăria comunei Grădiştea a accesat în acest sens un proiect pe fonduri europene nerambursabile, prin POR (programul operaţional regio­nal), demarându-se lucrările de reabilitare şi extindere. A fost un proiect care s-a ridicat la peste 1.800.000 de lei fără TVA, iar partea de cofinanţare a fost susţinută de Consiliul Local cu eforturi mari, deoarece comunitatea este destul de mică, iar comuna săracă. Dar cu ambiţii mari şi dornici de a ridica învăţământul grădiştean la cele mai înalte standarde europene, am reuşit să le oferim copiilor noştri educaţie de calitate. Ambiţiile noastre nu s-au oprit aici şi am continuat cu înfiinţarea unui after school, pentru învăţământul primar, unde partea de finanţare pentru dotare a fost obţinută tot prin fonduri europene, pe GAL. Cheltuielile de funcţionare şi întreţinere sunt susţinute de la bugetul local, iar pentru normarea didactică am beneficiat de sprijinul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale. Aşadar, after school-ul este tot un proiect accesat în parteneriat cu Primăria; datorită acestuia, elevii noştri de la învăţământul primar primesc o masă caldă, zilnic. Acest proiect se adresează categoriilor sociale dezavantajate, pentru că nu multe familii pot oferi propriilor copii, zilnic, două feluri de mâncare şi desert, atâta vreme cât venitul financiar per familie se rezumă, în multe dintre situaţii, numai la alocaţiile copiilor.
Pe lângă toate acestea, elevii noştri beneficiază de sprijin şi îndrumare calificată în efectuarea temelor. Suntem în al treilea an de desfăşurare a acestui program şi putem spune cu toată sinceritatea că efectele pozitive ale acestui proiect se simt. Elevii şi părinţii se declară mulţumiţi şi sunt conştienţi că sunt beneficiarii unui proiect de care nu mulţi se pot bucura. Şi pentru că nu dorim să ne mulţumim cu puţin, începând cu anul şcolar 2014-2015 am obţinut autorizare provizorie de funcţionare (ARACIP) pentru învăţământul profesional, pe două domenii de calificare – mecanică şi agricultură –, cu specializările mecanică agricolă, respectiv agricultor culturi de câmp. Această idee s-a născut în urma discuţiilor pe care le-am purtat cu elevii de clasa a VIII-a care şi-au exprimat dorinţa de a obţine o calificare în aceste domenii specifice zonei. Oamenii de aici îşi câştigă existenţa din agricultură şi creşterea animalelor, iar agenţii economici de pe raza comunei şi din împrejurimi au nevoie de forţă de muncă calificată în domeniu. Astfel, am venit în sprijinul elevilor noştri pentru a se putea integra pe piaţa forţei de muncă, prin certificarea acestor calificări.
O şcoală de calitate are însă în permanenţă nevoie de fonduri, nu doar atunci când se efectuează lucrări de amploarea celor despre care aţi vorbit. Cum staţi la acest capitol? Cum colaboraţi în continuare cu autorităţile locale?
Deşi după ceea ce am prezentat anterior lăsăm impresia că dispunem financiar de toate fondurile de care avem nevoie, să ştiţi că nu este chiar aşa, veniturile noastre pe cheltuieli materiale care vin pe costul standard per elev ridicându-se undeva la puţin peste 100.000 de lei. Anul acesta ne ridicăm uşor la 130.000 de lei. Deci vă imaginaţi cum ne putem descurca financiar, în condiţiile în care avem structuri şcolare, avem două microbuze şcolare, cu unul realizăm transportul elevilor pe raza comunei pentru învăţământul primar şi gimnazial, iar cu celălalt transportăm elevii pentru învăţământul profesional din satele vecine. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina la cât se ridică cheltuielile doar pentru asigurarea combustibilului pentru microbuze, la care se adaugă cheltuieli de întreţinere, asigurări, CASCO, ITP-uri etc. La acestea adăugăm costurile pentru achiziţionarea de combustibil solid pentru încălzirea pe timp de iarnă, la nivelul tuturor structurilor şcolare, iar frigul la noi începe de pe la sfârşitul lui octombrie şi se termină prin aprilie (!). Nu mai discutăm de cheltuieli pentru utilităţi gen apă, curent, internet, telefonie, materiale de curăţenie, respectiv materiale de birotică. Cei 130.000 de lei sunt cheltuiţi numai pe motorina microbuzelor, întreţinerea acestora, combustibilul solid pentru încălzire şi poate ceva din facturile de utilităţi, iar restul ne este asigurat de către Primărie, prin sume date pe cheltuieli complementare, care de multe ori au depăşit cu mult venitul nostru. Astfel, se înţelege foarte clar că avem o colaborare extrem de strânsă cu autoritatea locală, care niciodată nu a rămas nepăsătoare în faţa neajunsurilor noastre. Putem chiar spune că suntem printre puţinii norocoşi care beneficiem de un astfel de sprijin, deşi, repet, comunitatea locală nu este una puternică din punct de vedere financiar. Ceea ce ne uneşte însă este faptul că am înţeles cu toţii că educaţia trebuie sprijinită, pentru că doar ea ne asigură viitorul şi ne dorim o societate sănătoasă din punct de vedere educaţional.
De aceea, prin intermediul dumneavoastră ţin să mulţumesc, în numele colegilor, părinţilor şi, nu în ultimul rând, al copiilor, COMUNITĂŢII LOCALE pentru sprijinul acordat. Pot continua exemplificând că am fost susţinuţi financiar chiar şi prin sponsorizări în vederea desfăşurării unor activităţi la nivel judeţean, cum ar fi Concursul judeţean de creaţie literară în proză Fănuş Neagu, concurs care se desfăşoară anual, la finele căruia laureaţii – elevi de gimnaziu şi de liceu (competiţia are, deci, două secţiuni) – primesc diplome cărţi marca Fănuş Neagu şi premii în bani. Cu siguranţă, am omis multe alte aspecte, dar să spunem că acestea ar fi relevante.
Se vorbeşte despre un colectiv profesoral inimos, de calitate, plin de intenţii bune. Cum sunt profesorii de la Grădiştea?
Cadrele didactice de la noi din şcoală iubesc copiii, acordă o atenţie deosebită fiecărui elev în parte, sunt oameni deosebiţi, dedicaţi meseriei, au entuziasmul necesar profesiei de dascăl, sunt bine pregătiţi, având la bază o pedagogie solidă, sunt la curent cu noutăţile care apar legate de materia pe care o predau, dovedesc măiestrie în îmbinarea metodelor clasice cu cele moderne, folosesc în actul instructiv-educativ materialul didactic din dotare care ajută la desfăşurarea unui proces educaţional de calitate.
Cum sunt copiii de la Şcoala Profesională Emil Drăgan?
Copiii de la noi din şcoală sunt la fel ca şi ceilalţi copii, minunaţi, suflete inocente a căror personalitate trebuie şlefuită cu delicateţe şi măiestrie. Rezultatele elevilor obţinute la evaluarea naţională au fost mulţumitoare, făcându-ne cinste datorită promovabilităţii de 100%. Dorim ca pe viitor să ne menţinem la acelaşi nivel.
Doamnă director, cât de mult diferă o şcoală rurală de una urbană?
Ar trebui să spun că nu există diferenţe, însă nu ar fi corect. În cazul nostru, pot afirma fără falsă modestie că nu arătăm ca o şcoală de rurală, ci mai degrabă ca a şcoală din centrul oraşului. Şcoala pe care o reprezint nu face nicidecum această diferenţă. Personal, dacă nu ar fi distanţa atât de mare pe care trebuie să o parcurg zilnic, 120 de kilometri dus-întors, datorită navetei, nu aş realiza că vin într-o şcoală din mediul rural. Ceea ce am realizat împreună cu comunitatea locală, de-a lungul timpului, ne situează pe locuri fruntaşe.
Sunteţi implicaţi în proiecte naţionale sau internaţionale?
Am fost şi suntem implicaţi în derularea unor proiecte, însă cu siguranţă mai avem multe de accesat.
Ce planuri şi proiecte aveţi? Ce vă doriţi pentru această frumoasă şcoală pe care o conduceţi?
Avem planuri şi proiecte de viitor, cum ar fi: să dezvoltăm o bază didactică solidă pentru învăţământul profesional, să obţinem acreditarea pentru învăţământul profesional, construcţia unei săli de sport, deoarece pe raza comunei nu există aşa ceva şi trebuie să fim conştienţi toţi de importanţa pe care o are ora de educaţie fizică şi sport pentru dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a copiilor noştri. Pe viitor ne dorim să ne deschidem porţile prin schimb de experienţă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, ne dorim rezultate din ce în mai notabile pentru elevii şi profesorii noştri, astfel încât să ne putem remarca şi la nivel naţional şi nu în ultimul rând ne dorim să devenim furnizori de formare profesională a adulţilor.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU