Fostul ministru al educaţiei, senatorul Liviu Marian Pop, actualul preşedinte al Comisiei de Învăţământ a Senatului,  postează pe pagina sa de Facebook câteva propuneri de modificare a Legii Educaţiei. Nimic surprinzător în ceea ce priveşte iniţiativa senatorului PSD. În fond, Senatul trebuie să aibă iniţiative legislative şi unul dintre domeniile asupra cărora s-au abătut asemenea iniţiative, de-a lungul timpului, a fost Legea Educaţiei din 2011. Ideea de fond pare a fi următoarea: dacă tot nu am reuşit să elaborăm o nouă lege a educaţiei, atunci vechea lege trebuie modificată în aşa fel încât să nu mai poate fi recunoscuţi nu doar iniţiatorii, ci, eventual, să dispară şi spiritul legii. Tot ce nu a fost „croit“ de noi, pare a spune (nu doar!) actuala putere, trebuie modificat în spiritul gândirii şi viziunii noastre. Nimic altceva nu pare a mai conta.
Dar iată ce scrie pe pagina sa de FB  Liviu Marian Pop: „Vreau să depun săptămâna viitoare (săptămâna care tocmai a trecut adică!) o propunere legislativă de modificare a alineatelor (3) și (3-1) ale articolului 71 din Legea Educaţiei Naţionale“.
În continuare, fostul ministru ne dă noua formă a articolului modificat al Legii:
„(3) Rezultatele evaluării se exprimă prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale. Prin excepție, în învățământul gimnazial, la disciplinele prevăzute cu o oră de predare pe săptămână, se acordă calificativele insuficient, suficient, bine şi foarte bine, respectiv admis/respins la educația fizică, educația muzicală şi educaţia plastică.
În învăţământul primar nu se acordă note sau calificative (subl. ns.).
În vechea formulare a legii, articolul în cauză, mult mai concis, arăta aşa:
(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învățământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învățământul secundar și în învățământul terțiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaționale.
Cu alte cuvinte, propunerile lui Liviu Marian Pop vizează eliminarea din învăţământul primar a calificativelor şi substituirea lor cu… Dar cu ce ar fi înlocuite calificativele actuale?! Ne explică L.M. Pop:  „Eliminarea notelor și calificativelor în învățământul primar nu înseamnă că elevul nu va fi evaluat. Evaluarea participării la activităţi instructiv-educative şcolare şi extraşcolare se va face în mod continuu, folosind instrumente specifice de evaluare, fără note sau calificative, similare cu cele folosite în alternativa educațională Step by Step, respectiv caietul individual de evaluare; caietul de corespondenţă cu familia; o fişă pentru evidenţa frecvenţei; portofoliul cu lucrările semnificative privind evoluţia elevului“ ș.a.m.d.
Putem constata încă o dată o grijă emoţio­nantă a propunătorului/propunătorilor (?!…) pentru soarta elevului din clasele primare. El nu trebuie sub nicio formă să ia cunoştinţă de ceva care ar putea căpăta numele de competiţie pentru rezultate mai bune. Se pare că nu este suficient faptul că actualele calificative sunt mai degrabă forme fără fond, ele trebuie scoase cu totul din activitatea cotidiană a elevului. Psihologii ne vor spune că, astfel, copilul nu mai fi niciodată demobilizat/descurajat, că el nu va aduna eventuale frustrări pentru faptul că vecinul sau colegul lui din banca întâi are numai „foarte bine“, iar el are şi câte un calificativ de „bine“. Din această perspectivă, ideea de competiţie va fi într-adevăr eliminată total, fiindcă tot ce înseamnă concurenţă în spaţiul şcolii, eventual efort, are efecte profund negative asupra modului în  care elevul va percepe acest spaţiu. Or, acest spaţiu trebuie să fie un spaţiu unde elevul învaţă  doar ce-i place,  doar ce vrea şi cât vrea, pentru a se asigura, ne-o spune un document, o stare de… „fericire“.
Mărturisesc că toată această posibilă argu­mentaţie îmi creează şi mie o stare de bine. O singură întrebare mă bântuie, perfidă: Cum va reacţiona totuşi elevul în clasa a V-a, când se va trezi evaluat prin note? Şi nu doar de către un profesor, ci de către cel puţin 10 profesori. Iar dacă e să devin şi eu cultivator de utopii educaţionale, voi spune: a, ştiu, elevul de-a cincea nu va avea probleme, fiindcă până atunci altcineva, sau poate tot domnul Liviu Marian Pop, va propune o nouă modificare a legii, prin care evaluările se vor realiza doar prin notări maxime.
În ceea ce priveşte partea a doua a propunerii, care priveşte modificarea evaluării la disciplinele din gimnaziu, mărturisesc că aici e ceva de discutat. Dar discuţia nu poate fi purtată decât în momentul în care scopul ca şi competenţele predării acelor discipline de studiu, prevăzute în planul-cadru cu o singură oră, se vor clarifica mai mult decât până acum. Cu alte cuvinte, va trebui să se ştie dacă la aceste discipline ideea de creativitate/performanţă joacă un rol în ceea ce priveşte finalitatea predării, a realizării de competenţe care să fie apoi evaluate, şi, dacă da, în ce constau aceste competenţe de performanţă (la educaţie fizică) şi creativitate (la muzică, desen). Până atunci, orice discuţie cu privire la înlocuirea notelor cu calificative în acest caz mi se pare inoportună sau prematură.
În ceea ce priveşte modificarea alineatului (1) din articolul 66, sunt încă în ceaţă când redactez aceste însemnări, deoarece nu am reuşit să identific diferenţele dintre formularea primară a acestui articol, aşa cum apare ea în lege, şi modificările propuse de domnul senator Liviu Marian Pop. Iată articolul, aşa cum apare el în lege, pe site-ul Ministerului Educaţiei (edu.ro),  ca şi în formularea propusă de L.M. Pop.
Formularea articolului din lege:
Art. 66. – (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, 25 de ore pe săptămână la învățământul gimnazial și 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare și evaluare, cât și pentru învățarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conținuturilor predate, conform prezentei legi.
Şi din nou Articolul 66 – (1) Aşa cum pare a fi fost „rescris“ de domnul ex-ministru.  Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este în medie de 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, în medie 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi în medie 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi.
Nu-mi rămâne decât o singură soluţie: fie să caut în continuare o clarificare, fie,  în finalul acestor însemnări, să pun un mare semn de întrebare, deşi nu-mi e foarte clar în dreptul cui să pun acest mare semn de întrebare: în dreptul ministerului, care nu şi-a actualizat propriul site cu modificările legii, sau în dreptul dlui L.M. Pop, care a încurcat… borcanele.
Adrian COSTACHE