Înscrierea pentru ora de Religie este un act de mărturisire publică a credinței

Un mod deosebit de mărturisire a credinței, astăzi, într-o lume din ce în ce mai secularizată este și frecventarea orei de Religie la școală și deci înscrierea pentru a frecventa ora de Religie la școală, acum, după ce Curtea Constituțională a României, prin decizia sa din noiembrie 2014, a spus că, pentru a frecventa ora de Religie, cei care doresc să urmeze ora de Religie trebuie să se înscrie: copiii majori sau părinții copiilor sau tutorele legal instituit. Ca atare, înscrierea pentru ora de Religie este un act de credință, de mărturisire publică a credinței, a iubirii noastre față de Hristos și a dorinței noastre de a crește spiritual. Biserica a botezat copiii pe care părinții i-au născut și i-au adus să fie botezați. Dacă Biserica a botezat copiii, înseamnă că are și datoria de a-i crește în credință.
Există o creștere sau o formare duhovnicească a copiilor în credință, în familie, în primul rând. Există o formare duhovnicească sau o creștere a copiilor și prin participarea la slujbe în Biserică, prin viața liturgică, mai ales prin împărtășirea lor. Dar este nevoie și de o formare duhovnicească și intelectuală a copiilor la școală, împreună cu alți copii și în dialog cu alte cunoștințe, cu alte discipline pe care le studiază sau le învață copiii la școală. Ca atare, participarea la ora de Religie este deodată o creștere duhovnicească și intelectuală în credință, o întărire a comuniunii cu ceilalți copii și o mărturisire a legăturii care există între cunoașterea duhovnicească și cunoașterea științifică.
De aceea, ieri, 28 februarie 2015, la Reședința Patriarhală din București, s-a întâlnit Consiliul Consultativ al Cultelor din România. Consiliul Consultativ al Cultelor, care cuprinde Bisericile creștine din țara noastră, Cultul Mozaic și Cultul Musulman, a adresat un apel, și anume apelul numit Lumină pentru viață. Importanța orei de Religie pentru educația copiilor și tinerilor (a urmat citirea apelului – n.n.).
În concluzie, putem spune că toți copiii și tinerii care participă la ora de Religie învață că universul, cerul și pământul, nu sunt produsul întâmplării, ci sunt darul înțelepciunii și iubirii lui Dumnezeu pentru om. Întreg universul este un limbaj al lui Dumnezeu de comunicare cu omul. Când omul descoperă legi în natură, el doar le descoperă, dar nu le-a făcut el, ci Creatorul. De aceea, cercetarea universului înseamnă descoperirea gândirii lui Dumnezeu arătată în creația Sa, în lumea creată de El. Copiii care urmează ora de Religie la școală învață că iubirea lui Dumnezeu față de om se arată și prin darurile pe care El le-a creat în natură. Noi ne hrănim cu fructele pământului pentru că și pământul, și noi primim lumină de la soare. Respirăm aerul creat de Dumnezeu și gustăm din apa pe care Dumnezeu a creat-o ca să fie spre sănătatea și viața noastră pe pământ. Deci, tot ceea ce ne înconjoară, toată existența care ne înconjoară este dar de la Dumnezeu. De aceea, rugăciunea de recunoștință, de mulțumire este cea mai importantă activitate a omului.
De asemenea, copiii învață la ora de Religie că omul nu este un simplu animal evoluat, ci este o ființă inteligentă, liberă și iubitoare, creată după chipul lui Dumnezeu cel înțelept, liber și iubitor. Mai învață că omul nu este un animal superior, ci este o persoană creată după chipul Persoanelor veșnice ale Sfintei Treimi și fiecare om este chemat la iubire veșnică, la comuniune cu Dumnezeu. Deci, la ora de Religie copilul și tânărul învață că nu mormântul este ultimul cuvânt asupra vieții, ci Învierea și viața veșnică în iubirea lui Dumnezeu.
În fine, copilul învață la ora de Religie că orice faptă bună izvorâtă din iubire smerită și milostivă nu piere niciodată pentru că iubirea adevărată nu piere niciodată. Ea rămâne în memoria și binecuvântarea lui Dumnezeu, încât fiecare faptă bună săvârșită în timpul vieții trecătoare are o valoare veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, cu nicio altă știință pentru că de fapt știința cea mai profundă este știința legăturii noastre cu Dumnezeu cel veșnic, Care ne-a creat pentru viață veșnică, pentru iubire și fericire veșnică în Împărăția Preasfintei Treimi, spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire! Amin!
 
(Cuvânt rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală – 01.03.2015)