Două dintre calităţile esenţiale ale unui bun profesor sunt adaptabilitatea şi flexibilitatea. Fie că vrem sau nu, lumea se schimbă şi, odată cu ea, şi modul de învăţare, iar instrumentele de predare-învăţare trebuie şi ele adaptate noilor cerinţe – mai rapid sau mai lent, în funcţie de posibilităţi şi depinzând de factori economici şi umani (găsirea fondurilor necesare sau formarea resurselor umane).
Pentru profesorii de literatură, apariţia cărţilor în format electronic (e-book) a însemnat un mare pas înainte şi, odată făcut, înaintarea pe calea utilizării şi exploatării cât mai diverse a acestei resurse este rapidă şi, aş îndrăzni să zic, chiar ireversibilă. Chiar dacă în învăţământul românesc utilizarea acestei resurse nu este încă una de masă (din păcate), totuşi din ce în ce mai mulţi elevi au posibilitatea de a o folosi şi – din fericire – din ce în ce mai multe instituţii şcolare găsesc soluţii pentru a le putea integra în activităţile didactice.
Discuţiile şi polemicile nu sunt nici astăzi terminate în ceea ce priveşte avantajele sau deza­vantajele unei cărţi în format electronic, precum şi ale utilizării resurselor multimedia dar, cum învăţă­mântul trebuie să „culeagă” din orice domeniu tot ceea ce poate ajuta la atingerea mai rapidă şi în cât mai bună măsură a obiectivelor sale, profesorul de română ar trebui să renunţe la atitudinile conser­vatoare şi să speculeze cât mai bine atracţia elevilor către orice înseamnă tehnologie, maxi­mizând beneficiile utilizării resurselor electronice şi tehnolo­giilor informatice şi minimizând pierderile.
Dar ce are fundamental diferit multimedia faţă de clasicul text scris/tipărit, manualul nostru cel de toate zilele, pe care îl au mai mult sau mai puţin elevii şi în care, pe măsură ce cresc, sunt tot mai puţin dispuşi să investească?
Funcţionalitatea-cheie este cea a hipernavigaţiei sub formă de legături (link-uri) pe care le poţi deschide, ceea ce creează posibilitatea consultării unor conţinuturi care nu sunt impuse, ci sugerate (efectul psihologic îşi spune cuvântul!). Elevii se simt în acest caz mult mai implicaţi în învăţare. Conţinuturile multimedia sunt clasificate în funcţie de tipul de navigare pe care îl reclamă: conţinuturi cu navigaţie impusă (cum este cartea în format elec­tronic) sau conţinuturi cu navigaţie tematică (de exemplu, enciclopediile multimedia).
Ca şi în cazul oricărei alte activităţi didactice, utilizarea e-book (o vom denumi în continuare astfel, din raţiuni de spaţiu) este eficace dacă profesorul planifică riguros şi cunoaşte foarte bine conţinuturile, respectând paşii clasici ai unui „sce­nariu” (definirea obiectivelor; unde se găsesc conţi­nuturile de care este nevoie, în ce moment al lecţiei este nevoie de acele conţinuturi şi mai ales ce infor­maţie se selectează). Cheia reuşitei este, logic, buna definire a obiectivelor, căci, în cazul lucrului cu resursele multimedia, pericolul cel mai mare care ameninţă este avalanşa de informaţii ce poate bruia receptarea conţinutului dorit.
Înainte însă de a decide dacă va integra e-book-ul activităţii sale la clasă, presupunând că are asigurate condiţiile materiale pentru a face aceasta, profesorul trebuie să ştie caracteristicile esenţiale ale acestui instrument electronic, să fie capabil în primul rând el să lucreze foarte bine cu asemenea format, cu aparatele necesare citirii electronice şi cu pro­gramele de descărcare şi de convertire de formate. Aş adăuga, nu în ultimul rând, să fie conştient că e-book-ul nu face concurenţă cărţii, ci o completează, pentru a deschide calea unor noi activităţi în ora de literatură.
Avantajele cărţii în format digital depăşesc net dezavantajele. Astfel, cele mai multe e-book-uri sunt gratuite sau mai ieftine decât cărţile obişnuite, iar fişierele au dimensiuni relative mici, fiind uşor de stocat sau de transferat/utilizat. Deşi principalul impediment este că pentru a le utiliza e nevoie de un dispozitiv de citire (E-book reader), care are nevoie de o sursă de putere (în cazul în care bateria se descarcă, ele trebuie conectate la curent pentru reîncărcare), aceste dispozitive au funcţionalităţi care fac ca experienţa învăţării să fie una foarte plăcută şi ca etapele să fie parcurse mult mai rapid, având ca rezultat mult mai multe achiziţii. Princi­palele funcţii sau opţiuni care ajută la crearea unor deprinderi intelectuale mai elaborate sunt: funcţia de subliniere (highlight), care permite evidenţierea unor pasaje în text, care pot fi regăsite cu uşurinţă oricând; funcţia de stocare (save) a pasajelor subliniate (citatelor) într-un fişier ce poate fi utilizat separat ulterior sau transmis/transferat – dispoziti­vele mai noi permit şi ordonarea citatelor în funcţie de anumite cuvinte-cheie; funcţia de căutare (search) în dicţionare – în cazul unui cuvânt sau al unei expresii se pot căuta definiţii, sinonime, pro­nunţii corecte etc., în funcţie de tipurile de dicţio­nare care au fost stocate şi setate pe dispozitiv; funcţia de însemnare (bookmark) a locurilor din text care interesează – ele pot fi accesate oricând ulterior cu uşurinţă; funcţia de adnotare (notes), care permite adăugarea de note unor pasaje; funcţia de comen­tare (comment), care ajută la comentarea într-o fereastră separată a unor pasaje din text, fiind foarte utilă în cazul pregătirii unor lucrări de ana­liză/comentariu; foarte utilă este şi opţiunea text-to-speach, care redă audio textul citit, adaptându-şi viteza ritmului de citit (se ajustează viteza de redare cu viteza de citire, iar dispozitivul trece automat la pagina următoare pe măsură ce citeşti); opţiunea de memorare a paginii la care s-a întrerupt lectura per­mite revenirea exact la locul în care cititorul s-a oprit, chiar dacă a început să citească mai multe texte pe acelaşi dispozitiv; adaptarea mărimii fonturilor şi a luminozităţii ecranului oferă posibili­tatea unei lecturi confortabile şi a unui efort vizual scăzut.
Observăm că un astfel de dispozitiv răspunde uşor celor mai multe nevoi şi stiluri de învăţare şi, chiar dacă noii utilizatori au nevoie de un interval de timp pentru a se adapta cititului pe ecran şi pentru a lucra cu funcţiile disponibile, acesta este scurt, iar posibilităţile de exploatare a textului sunt mult mai mari. Totodată, chiar dacă nu toate cărţile sunt disponibile în format electronic, ele pot fi create folosind software gratuit, convertoare web sau add-ins-uri MSWord. Astfel, profesorul îşi poate crea un material de curs care poate fi în permanenţă actualizat.
Nu este deloc de neglijat că un astfel de dispozitiv are o capacitate mare de stocare, ceea ce face posibil ca să se poată dispune de tot acest material fără disconfortul legat de dimensiunea şi greutatea cărţilor propriu-zise (profesorul şi elevii pot avea în permanenţă o întreagă bibliotecă la dispoziţie!). Ţinând cont că în multe şcoli posibili­tatea de a crea o bibliotecă adevărată, bine dotată cu tot ceea ce este necesar pentru un anumit ciclu şcolar – atât din lipsa de spaţiu adecvat, cât şi din lipsa resurselor materiale care să permită achiziţio­narea cărţilor noi şi îmbogăţirea perma­nentă a bazei de carte –, investiţia în dispozitive de citit ar fi mai uşor de făcut (costul unui dispozitiv mediu este echivalentul a aproximativ 10 cărţi tipărite).
Dacă textul tipărit are o singură formă – şi aceea presupune resurse materiale destul de costisitoare, textul în format digital se poate găsi în formate diferite (E-pub, Mobi, Adobe Acrobat PDF etc.), iar un text tehnoredactat simplu se poate relativ uşor converti într-unul dintre aceste formate (de exemplu, cu ajutorul http://calibre-ebook.com/). Aceste formate pot fi citite pe o mare diversitate de dispozitive, cum ar fi e-book reader-ele (cele mai cunoscute sunt Kindle, de la Amazon, Nook, de la Barnes and Noble, şi Kobo, de la Chapters/Indigo), telefoane inteligente (smart­phone), tablete, iPad-uri etc.
Sintetizând, principalele carac­teristici ale textului în format electronic care pledează în fa­voarea exploa­tării sale pedagogice pe scară largă sunt: accesibilitatea – documentele în format electronic pot fi accesate de oriunde, datorită reţelei de servere); versatilitatea – odată pus în format digital, documentul poate fi uşor modificat, transmis, co­mentat, publicat, formatat; hipertextualitatea – capacitatea de a lega orice element al unui document de un alt document, astfel încât cititorul îl poate actualiza instantaneu în spaţiul de lectură doar apăsând pe legătură (link); indexarea integrală – cititorul unui document în format electronic poate să se ducă direct la chestiunea care îl interesează, la elementul care are relevanţă pentru el; capacitatea multimedia – cartea se transformă într-un document hibrid, cu o mare bogăţie semantică, cititorul pu­tând astfel înţelege mai bine fenomene complexe.
Cum poate exploata profesorul cartea în format electronic, astfel încât să nu se limiteze la lectură, ci să construiască şi să dezvolte şi alte abilităţi intelec­tuale?
Cel mai important avantaj al textului digital este că elevii nu numai că îl pot citi, ci pot face note şi chiar să fie capabili să schimbe cartea în sine, ceea ce, din punct de vedere pedagogic, favorizează învăţarea redactării, scrierii şi editării de text. Exerciţiile interactive cu e-book reader pot creşte implicarea elevului în învăţare şi pot ajuta la o înţelegere aprofundată a subiectelor de studiu. Cărţile în format electronic care permit şi utilizarea componentelor multimedia pot să familiarizeze elevii cu o diversitate de moduri de a aborda anumite concepte.
Câteva idei simple de utilizare în ora de literatură pot fi: proiectarea unor cărţi în format electronic sau a unor legături către astfel de cărţi pe tablă (elevii pot vedea concomitent acelaşi text cu profesorul şi îl pot urmări mai uşor); să cerem elevilor să identifice cărţi în format electronic şi să contribuie cu legături la cartea studiată – textul devine astfel bogat în referinţe şi incită la studiul pluridisciplinar; desfăşu­rarea în format mare, pe ecran sau tablă albă, a unor pasaje din carte pe care profesorul doreşte să le studieze şi să le comenteze la oră; cele mai bune comentarii se pot aduna şi ataşa textului iniţial, pentru a putea fi consultate şi de alţi elevi sau comparate; să propunem elevilor să creeze o carte originală în format electronic sau o bibliotecă de texte electronice conţinând texte selectate din creaţia elevilor; să ordoneze şi sintetizeze lucrările din cursul anului sub forma unui portofoliu în format electronic; profesorul poate să-i înveţe pe elevi strategii active de lectură, ca de exemplu cluburile de lectură.
O menţiune specială merită activitatea de webquest (căutare pe web), structurată în jurul unei cărţi în format electronic sau în format tipărit. Conceptul a fost elaborat încă din 1995 de profesorii Tom March şi Bernie Dodge, de la Universitatea din San Diego, şi se referă la consultarea autonomă a unor conţinuturi multimedia privind o temă dată. În cazul profesorului de literatură, webquestul poate avea ca subiect o operă literară, care poate fi studiată iniţial la clasă sub forma unei cărţi electronice sau a unei cărţi tipărite. Căutarea poate fi propusă ca o provocare pentru ca ei să înveţe să găsească informaţiile necesare pentru a rezolva misiunile la care au fost provocaţi. Nu este un simplu demers multimedia pe web, ci încurajează elevii să se documenteze şi din cărţi, să întrebe, să consulte anumite persoane sau să caute informaţii în presă. Un exemplu de webquest poate fi găsirea unei suite de conexiuni – pe diferite criterii (tipologie de personaj, tematică, tehnică narativă etc.) – între mai multe romane ale aceluiaşi autor sau ale unor autori diferiţi din aceeaşi epocă sau din acelaşi curent literar.
Foarte important este ca profesorul să stabilească de la bun început care va fi produsul final (pre­zentare PowerPoint, site web, portofoliu în format electronic etc.) şi să conceapă o fişă descriptivă în care să precizeze etapele de parcurs şi resursele. Schema didactică a acestei fişe trebuie să conţină o introducere (prezentarea „provocării” şi justificarea alegerii), sarcinile de lucru, resursele, etapele pro­cesului de căutare, evaluarea şi prezentarea rezul­tatelor.
Prin această metodă se evită pierderile de timp, elevul petrecând mai mult timp utilizând informaţii decât căutând, se stimulează învăţarea cooperativă. Se aplică astfel pedagogia de proiect, iar profesorul nu mai este un simplu transmiţător de cunoştinţe, ci devine cel care ghidează şi conduce elevii când lucrează autonom.
Limitările sau dezavantajele în cazul acestui mod de a lucra la clasă sunt date de infrastructură (trebuie să existe toate cablurile, conexiunea, difuzoare suficient de puternice, mouse de pre­zentare, care permite manipularea la distanţă a func­ţiilor de navigare ale calculatorului, cu indicator-laser care oferă profesorului posibilitatea de a se mişca prin clasă), precum şi de abilitatea profe­sorului de a se organiza şi de a manipula materialele. De exemplu, regizarea conţinuturilor de proiectat pe ecran/tablă cere timp şi pricepere ca să se poată controla ecranele elevilor, să se regleze ritmul de prezentare, să existe posibilitatea de reluare/re­vizuire.
Textul în format electronic oferă o gamă foarte largă de posibilităţi de exploatare didactică, iar profesorii de literatură ar trebui să găsească timp şi deschidere către valorificarea lui, atât în folos personal, cât şi la clasă. A avea o întreagă bibliotecă „la purtător” este o mare şansă şi scuteşte enorm de mult timp. Cu puţin efort, cu ceva investiţii, nu foarte mari, profesorul de literatură poate avea la fiecare oră la îndemână toată bibliografia, o bază de citate şi adnotări proprii, dicţionare etc. pe un dispozitiv de mărimea şi greutatea unei simple agen­de şi, în plus, cu posibilitatea de a fi conectat oricând la un ecran de mari dimensiuni sau la un calculator. Şi timpul care în mod normal este considerat „mort” (în transportul în comun, aştep­tând undeva etc.) poate fi valorificat pentru a citi, a compila, a adnota, fără a căra o sacoşă de cărţi, a avea hârtie şi stilou, ceea ce face ca profesorul să fie mult mai bine pregătit şi informat.
Prof. dr. Corina CHELARU