Prof. dr. Gabriel VRÎNCEANU

Cuvântul cheie care guvernează un sistem de educație funcțional și performant este încrede – rea. Adunând materiale pentru studiul caracteristicilor sistemului de educație estonian, concluzia la care am ajuns este că performanța în educația din Estonia este datorată (și) faptului că profesorul vrea să poată, este încurajat să vrea și, astfel, poate! Același principiu este transferat și elevului. Sunt diferențe majore între cele două sisteme – al nostru și cel estonian – dar, trăgând linie și sumând, atuu-rile și dezavantajele pe fiecare dintre cele două sistem dau balotaj. Atunci de ce Estonia este mai sus? Singura explicație posibilă este că micul dejun al fiecărei dimineți conține, pentru fiecare estonian, un ingredient care se numește responsabilitate. În ce tip de aliment și în ce doză li se administrează, cred că este cel mai strașnic secret al lor.

ESTONIA – date și informații generale

Prima abordare organizată a educației coboară în timp, în prima parte a secolului XVII apărând primele școli (Tartu, Tallin), în anul 1632 fiind înființată Universitatea din Tartu; din 1920, învățământul obligatoriu a cuprins 6 ani de studiu obligatoriu, extins la 8 ani în anii ’60 ai secolului trecut, iar din 1968 devenind de 9 ani.

Estonia alocă, în medie, 6-7% din PIB pentru educație, prin bugetul ministerului de resort, la care se adaugă până la 2% din PIB prin bugetele altor ministere.

Estonia numără aproximativ 1,5 milioane de locuitori. 90% din populația adultă (25-64 ani, studiu OECD cu medie pe acest criteriu de 75%) reprezintă pe cei care au absolvit cel puțin învățământul secundar. 45% dintre femeile adulte au studii universitare (față de media OECD 1 de 34%).

După anii 1990, populația școlară a fost în descreștere (aproximativ 180.000 de elevi în învățământul obligatoriu în 2005/2006, față de aproximativ 140.000, deci o diminuare semnificativă cu peste 20%).

O analiză pe perioada 2007-2013 evidențiază o descreștere a populației școlare din învățământul de bază (obligatoriu) cu aproximativ 25%, în acest context cu atât mai importantă este creșterea populației școlare din învățământul secundar superior, cu aproximativ 19%.

Deși în perioada studiată (2007-2013) populația școlară din învățământul secundar superior a fost în descreștere (aproximativ 39.000 elevi în 2007/2008, față de aproximativ 31.000 în 2011/2012, deci o scădere de aproximativ 20%), anul școlar 2012/2013 consemnează, în sursele citate, o valoare de peste 42.000 de elevi.

În raportările OECD, numărul mediu de elevi/clasă este unul dintre cele mai mici în raport cu țările studiate, înregistrându-se și unul dintre cele mai mici rapoarte de tip elevi/profesor. De menționat că aceste caracteristici nu sunt datorate exclusiv unei strategii de dimensionare optimă a efectivelor de elevi și a resursei umane – cadre didactice, ci și existenței de zone depopulate cu școli rurale cu număr foarte redus de elevi. Astfel, în zonele urbane, raporturile menționate anterior sunt peste media OECD.

În sistemul de învățământ estonian se înregistrează un număr de aproximativ 14.000 de angajați (în sistemul preuniversitar). Rețeaua cuprinde peste 500 de instituții de învățământ – învățământ primar, secundar inferior și secundar superior (532 corespunzător anului școlar 2012/2013, cu o scădere cu 8% față de 2007/2008 când se raportau 573 instituții). Există diferențe de performanță între urban și rural. Datele oficiale consemnau:

• 214 gimnazii (învățământ secundar superior) corespunzător anului școlar 2012/2013, cu o scădere de 7% față de 2007/2008 (230);
• 48 de școli/instituții profesionale corespunzător anului școlar 2012/2013, cu o scădere de peste 10% față de 2007/2008 (53); dintre acestea, 29 sunt colegii profesionale publice, 9 instituții profesionale private și 3 școli profesionale municipale;
• Un număr de școli serale sau cu studii la distanță care se păstrează constant, 16;
• 6 universități de stat, 8 universități tehnice de stat și 1 universitate privată, respectiv 6 universități tehnice private, școlarizând un număr de aproximativ 50.000 de studenți (2016), față de 68.000 de studenți în 2005 și față de doar 25.000 în 1994; de menționat faptul că numărul instituțiilor de învățământ superior a fost în descreștere semnificativă, de la 44 în 2005, la 21 în 2016;
• activități extrașcolare sunt organizate în cadrul unor instituții similare ca obiect de activitate cu palatele și cluburile copiilor/studenților.

Există și este în dezvoltare învățământul particular, inclusiv în specificul cultelor religioase, precum și o serie de instituții de învățământ axate pe curriculum internațional (2013: 3 școli ce pregătesc în curriculum ce permite susținerea bacalaureatului internațional (IBO), o școală finlandeză, o școală europeană cu predare în 5 limbi de circulație); date mai noi relevă o pondere a sistemului privat în total rețea educațională de 5% (2017).

Școlarizarea elevilor în sistemul privat are o componentă semnificativă de finanțare de la stat, dar instituțiile private pot percepe taxe suplimentare. Atractivitatea către sistemul privat este datorată unei bune imagini a calității educației în școli private, dar la nivelul populației estoniene și sistemul public este perceput ca având instituții de învățământ performante, așa numite școli selective, de elită, unde admisia copiilor în primul an de studiu (învățământ primar) este în baza participării acestora la o evaluare (test de înscriere), existând în acest sens o concurență care favorizează apariția și funcționarea unor centre de pregătire pentru aceste testări.

De la nivel central (minister), inițiativele de înființare a instituțiilor de învățământ particular sunt acceptate și susținute, considerându-se că apariția de noi școli reprezintă un răspuns la o problemă locală sau de alternativă educațională, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru sistem; de menționat un nivel al taxelor care este unul atractiv și posibil de suportat de familii cu situație financiară medie.

Pe perioada învățământului obligatoriu (9 ani de studiu primar și secundar inferior), oricărui copil i se asigură loc în școala publică din circumscripția din care face parte domiciliul familiei, dar există posibilitatea ca familia (elev minor) să decidă școlarizarea în sistem privat sau școli din alte circumscripții (în limita spațiului necesar menținerii calității procesului educațional).

Există școli de muzică, arte sau cu profil sportiv. De asemenea există academii (centre de excelență) pentru stimularea performanței academice. Există instituții specializate (începând cu nivel creșă), precum și școli de tip sanatoriu.

Se acordă dreptul de a studia de acasă (homeschooling).

O serie de instituții de învățământ au ca limbă de predare limba rusă (performanțele acestora sunt mai scăzute decât cele înregistrate la școlile cu limbă de predare estoniană). Începând cu anul 2007, în acord cu noi reglementări guvernamentale, este încurajată trecerea la limba estoniană ca limbă de predare, cu acordarea de stimulente financiare școlilor, diferențiat pe număr de discipline la care se face trecerea din predare în limba rusă la predare în limba estoniană (aproximativ 4000 euro/disciplină). Metoda utilizată pentru facilitarea învățării limbii estoniene este metoda prin imersiune pe tot parcursul educațional (de la grădiniță până la absolvirea învățământului general).

Majoritatea tinerilor dețin competențe în cel puțin 3 limbi (estoniană, rusă și preponderent engleză), ceea ce a permis o mobilitate și o integrare mai bună pe piața forței de muncă, cu reversul diminuării numărului de studenți ca urmare a unei rate de migrație mare.

Percepția generală a populației, atât din perspectivă sistemică cât și din perspectivă procesuală, este că învățământul estonian are un caracter puternic de autonomie (la nivel de școală, dar și la nivel de organizare a procesului de către cadrul didactic).

De altfel, procentul de elevi cu performanță redusă este unul care situează Estonia, prin politicile publice în domeniul educație, printre țările cu sisteme educaționale performante, cu o validare inclusiv prin rezultatele evaluărilor internaționale (TIMSS 2 și PISA3 ). Performanța este obținută în ciuda unor aspecte cu risc precum îmbătrânirea resursei umane calificate, dificultatea atragerii noilor profesori în sistem, corelat cu un nivel de salarizare redus (față de media OECD), dar în creștere în ultima perioadă de timp

Din perspectiva generală a curriculumului, funcție de etapa de școlarizare, acesta are o zonă de corre-curriculum ce prevede discipline obligatorii și un număr minim de ore pentru acestea, dar curriculum poate fi suplimentat funcție de nevoile educaționale ale elevului, cu ore la aceste discipline (matematică, științe, arte, tehnologii etc) sau noi discipline (domenii/ teme). Aceste grade de libertate sunt bine dozate, asigurând, în medie, calitatea educației într-un mod echitabil.

Utilizarea noilor tehnologii și introducerea în curriculum național a subiectelor ce țin de utilizarea noilor tehnologii precum și a cursurilor de programare este extinsă, debutând de la nivelul preșcolar. Paradoxal, concluziile studiului TALIS4 al OECD (2017) relevă că doar 29% dintre profesori folosesc curent în activitatea didactică tehnologia informațiilor și comunicațiilor (TIC), la această concluzie adăugându-se faptul că nu este o obișnuință încă accesarea de către profesori a platformelor educaționale, deși acestea există.

Din perspectiva examenelor și evaluărilor naționale, cea mai vizibilă și purtătoare de semnificații este evaluarea (examenul) de la finalul învățământului secundar superior; presiunea asupra rezultatelor este generată și de caracterul public al rezultatelor obținute de elevi (publicare inclusiv în mass media), dublate de publicare de clasamente ale școlilor de învățământ secundar superior (gimnazii superioare). Important este că ierarhizarea școlilor din perspectiva rezultatelor elevilor la examen nu este însoțită de o diferențiere a finanțării sau alte recompense și nici consecințe negative pentru școli.

Există o serie de alte evaluări pe perioada învățământului primar și gimnazial inferior (învățământul obligatoriu – la 4 TALIS – Teaching and Learning International Survey finalul anilor de studiu 3, 6 și 9), dar acestea se fac prin eșantionare, scopul fiind de diagnoză. Rezultatele nu sunt publice, ci conduc la analize și cercetări care fundamentează, la nivel de școală, local sau național, decizii de politici publice în domeniul educației.

Corelat cu autonomia, o caracteristică a educației estoniene este aceea de a transfera nivelul de responsabilitate asupra calității educației la nivelul fiecărei instituții educaționale și la nivelul fiecărui angajat (manager/profesor). Astfel, deși există responsabili și responsabilități la nivelul autorităților locale pentru educație, nu există inspectorate școlare, iar încrederea în profesionalismul resursei umane este elementul cheie și există un nivel redus de monitorizare și control externe asupra procesului educațional.

Responsabilitatea deciziilor în sistemul de educație are un palier național, prin ministerul de resort, care stabilește principiile de organizare, funcționare și finanțare ale sistemului, curriculum național și deține pârghii prin care asigură calitatea și evaluarea școlilor (autorizare/ acreditare). La nivel local, autoritățile răspund de educația timpurie (creșe și grădinițe). La nivelul școlii, structurile manageriale au autonomie în selectarea resursei umane, organizarea procesului educațional și modul de utilizare a bugetelor alocate. La nivelul cadrelor didactice, aceștia decid asupra resurselor educaționale pe care le utilizează și asupra metodelor.

Totuși, de la nivelul ministerului de resort, se efectuează vizite în școli/inspecții, majoritatea acestora fiind direct legate de procese de autorizare/acreditare sau de înregistrarea unor reclamații ce nu au putut fi soluționate la niveluri ierarhic inferioare (local/la nivelul instituției); de regulă, arareori o problemă care ajunge în atenția ministerului necesită vizita propriu-zisă într-o instituție, specificul unei rețele educaționale de mici dimensiuni și rețele sociale bine constituite făcând ca problemele să nu ia amploare sau să poată fi abordate la nivel de discuții și punere în legătură a factorilor care au abilitatea soluționării eficiente, inclusiv la nivel telefonic, estonienii afirmând despre ei că sunt o țară în care locuitorii sunt la două apeluri telefonice distanță.

Rolul principal al factorilor responsabili de educație, de la nivel local, este cel de consiliere și ghidare, activitatea axându-se pe participarea la discuții (săptămânal) cu managerii de școală pentru a identifica și a diminua riscuri asociate unor problematici locale precum și privind direcții de dezvoltare și oportunități. Un exemplu de acțiune locală, prin reunirea responsabililor locali pentru educație cu reprezentanții școlilor, îl reprezintă semnarea unui memorandum în 8 puncte prin care se va acorda atenție dezvoltării în școli a unei atitudini și mentalități pro-științe la elevi, implicând utilizarea mai largă și eficientă a mediilor și resurselor educaționale digitale, o altă direcție de convergență a deciziei privind acceptarea achizițiilor în învățare facilitate de înscrierea la programe în centre vocaționale (echivalente cu palate și cluburi ale copiilor) și exercitarea unor hobby-uri în formă organizată, cu recunoașterea acestora ca posibilitate de reducere a sarcinilor de lucru în cadrul orelor formale de studiu. Participarea la aceste programe este o componentă a activității extrașcolare și este finanțată de la bugetul local, fiecare copil având posibilitatea de a participa gratuit la cel puțin un curs/activitate cu o frecvență săptămânală. Sistemul acestor activități este reglementat și există standarde asociate, având ca obiectiv dezvoltarea abilităților de viață, participare activă și cultivarea gustului pentru activități practice-recreative. Unele dintre activități sunt în responsabilitatea studenților sau beneficiază de colaborarea cu mediul universitar.

Continuarea articolului poate fi citită în numarul unu, serie nouă, a revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Abonamentul standard Tribuna Învățământului poate fi achiziționat aici.