Cu bucurie împreună cu Hristos cel înviat

Duminica a şasea a Postului Mare reprezintă una din cele douăsprezece sărbători Împă­răteşti. Ea este închinată evenimentului intrării solemne a Mântuitorului Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului, înainte de Patimile şi Învierea Sa, deşi, documentar, este atestată începând cu secolul al IV-lea.
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De notat faptul că această titulatură a reprezentat o acuză care i-a fost adusă Mântuitorului Iisus şi un pretext al răstignirii Sale pe Cruce de către puterea vremii.
Duminica Floriilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr, zi în care Biserica pomeneşte minunea învierii din morţi a lui Lazăr săvârşită de către Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca Împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare. Astfel, toţi cei care se aflau în cetatea Ierusalimului, simţind că Însuşi Dumnezeu a venit în lume, Îl întâmpină cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”
În această zi, denumită şi Duminica Stâlpărilor, se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Cu acestea, după ce au fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele.
În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui râu.
După ce am încheiat postul Sfintelor Paşti şi intrăm în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această săptămână este numită în popor Mare nu pentru că ar avea mai multe ore decât celelalte săptămâni ale anului, ci pentru evenimentele deosebite din istoria mântuirii neamului omenesc rememorate, atunci când suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos pe drumul Crucii, Golgota şi până la Învierea Sa din morţi, evenimentul excepţional din istoria umanităţii.
În cele şase săptămâni ale postului Sfintelor Paşti, ne-am străduit să ne pregătim mai ales din punct de vedere sufletesc pentru a întâmpina aşa cum se cuvine cea mai mare sărbătoare a Ortodoxiei, Învierea Domnului. În această călătorie spirituală a postului, am avut şansa să medităm la starea noastră duhov­nicească, ne-am căit pentru păcatele noastre, am încercat să facem fapta cea bună şi am cultivat virtuţile, umplându-ne sufletele de lumină. Ne-a ajutat mult să parcurgem cu bine calea postului programul liturgic special din fiecare săptămână, predicile, catehezele şi meditaţiile de la fiecare sfântă slujbă şi mai ales spovedania şi împărtăşania mai deasă.
În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Îl însoţim pe Hristos şi medităm la toate evenimentele memorabile din ultimele zile ale vieţii pământeşti a Domnului, cu scopul de a pătrunde şi a înţelege Taina Crucii, a Jertfei şi Învierii Domnului, ca expresie a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru noi oamenii. În această săptămână în care bisericile sunt arhipline, avem pe de altă parte oportunitatea de a medita la propria noastră identitate spirituală de creştini ortodocşi, la relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii, la valoarea şi semnificaţia în viaţa noastră a rugăciunii, a postului, a participării la Sfânta Liturghie, a Sfintelor Taine etc.
Într-o lume frământată, confruntată cu o profundă criză valorică, dar pe care toţi o dorim mai bună, acum ne putem autoevalua statutul nostru de creştini ancoraţi în realitatea veşnică a lui Dumnezeu şi dimensiunea comunitară a credinţei noastre. Cu alte cuvinte, să încercăm a medita la importanţa acordată în viaţa noastră iubirii de adevăr, bine, dreptate, frumos, libertate etc., valorilor persoanei şi vieţii de familie (fidelitate, respect reciproc între soţi, creşterea şi educarea responsabilă a copiilor) şi celor ale vieţii sociale (corectitudine, cinste, solidaritate, implicare în comunitate etc.).
Nu în ultimul rând, la fel ca în toate perioadele de post, mai ales în săptămâna Sfintelor Pătimiri să ne bucurăm şi să mulţumim cu recunoştinţă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa jertfelnică, care ne oferă şansa mântuirii noastre. Chiar dacă din perspectiva noastră umană Săptămâna Mare pare o perioadă de comemorare a unor evenimente triste, de fapt acestea ne transmit optimismul şi bucuria biruinţei vieţii împotriva morţii şi a iubirii împotriva răului, aşa cum reiese de altfel şi din cântările bisericeşti de la strană. Numai într-o astfel de dispoziţie sufletească trebuie să întâmpinăm sărbătoarea Învierii Domnului şi la salutul pascal Hristos a înviat! să răspundem cu bucurie Adevărat a înviat!
Preot Constantin STOICA