În intervalul 6-7 aprilie 2017, la Bergen (Norvegia) a avut loc Conferinţa Anuală a Asociaţiei Europene a Universităţilor. Tema din acest an a fost una de mare actualitate şi importanţă în procesul de dezvoltare a universităţilor şi a învăţământului superior european: „Autonomie şi libertate: Sustenabilitatea în viitor a universităţilor“. Conferinţa EUA de la Bergen a fost marcată de un eveniment special: lansarea  Raportului „Autonomia universitară în Europa“, ediţia 2017. La conferinţă au participat rectori, lideri instituţionali, responsabili politici, profesori universitari, reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii implicate în programe academice şi de cercetare, studenţi.  
 Tema Conferinţei a vizat explorarea modului în care autonomia şi libertatea universităţilor pot răspunde, într-un mod substanţial şi eficient, schimbărilor politice, economice şi sociale care au loc în Europa. Miza este cu atât mai importantă cu cât Europa îşi concepe dezvoltarea prin intermediul cunoaşterii. De aceea, edificarea Societăţii şi Economiei bazate pe Cunoaştere rămâne un ţel permanent al instituţiilor Uniunii Europene şi la nivelul Europei. „Europa Cunoaşterii“ este obiectivul fundamental al Uniunii Europene, fixat prin Strategia Europa 2020 şi prin Programul Horizon 2020. Cunoaşterea la acest nivel este tangibilă prin educaţie academică şi cercetare ştiinţifică. Învăţământul superior are un rol major în acest proces de dezvoltare europeană, prin faptul că reprezintă cadrul educaţiei şi al cercetării – sursele cunoaşterii de calitate, performante şi competitive. Reforma învăţământului superior şi a cercetării în Europa priveşte procesele necesare de schimbare la nivelul instituţiilor de învăţământ superior, al universităţilor. Pentru ca o universitate europeană, în era actuală – un timp al schimbărilor rapide, al progreselor tehnologice fără precedent, care antrenează evoluţii rapide –, în condiţiile sociale şi economice prezente, să fie performantă şi competitivă, trebuie să beneficieze de două condiţii sine qua non: autonomie şi libertate. Având autonomie şi libertate, universităţile îşi pot decide singure, într-un mod dinamic, flexibil, pragmatic şi eficient, strategiile şi mijloacele de dezvoltare, de adaptare la cerinţele mediului socio-economic aflat în continuă şi rapidă schimbare, îşi pot pune în aplicare programele şi proiectele dedicate progresului instituţional într-un mediu concurenţial, în care rezistă doar cele mai bune instituţii de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică.
Conferinţa EUA – un laborator al ideilor şi direcţiilor de evoluţie
Conferinţa a constituit un spaţiu al schimbului de idei cu privire la ultimele evoluţii din învăţământul superior european şi la tendinţele care se înregistrează la acest nivel. Discuţiile s-au desfăşurat într-un cadru tematic larg, conturat de impactul produs de schimbările politice, economice şi sociale asupra universităţilor în domenii instituţionale fundamentale: guvernare, finanţare, resurse umane, aspecte academice, responsabilitatea în raport cu autonomia şi libertatea. Conferinţa, desfăşurată la Universitatea din Bergen (fondată în 1946), a fost structurată în sesiuni plenare şi sesiuni paralele, organizate în grupuri de lucru, urmate de sesiunea finală, în care au fost formulate concluziile discuţiilor, precum şi de o sesiune de „hot topics“, teme din actualitatea imediată a universităţilor în cadrul evoluţiilor sociale din Europa.
În Sesiunea de Deschidere a Conferinţei, care i-a avut ca amfitrioni pe Rolf Tarrach, preşedintele Asociaţiei Europene a Universităţilor, şi pe Dag Rune Olsen, rectorul Universităţii din Bergen, iar ca invitat special pe Torbjørn Røe Isaksen, ministrul educaţiei şi cercetării din Norvegia, a fost afirmată necesitatea autonomiei instituţionale a universităţilor ca o „condiţie crucială“ a dezvoltării învăţământului superior în conformitate cu vocaţia şi misiunea lui. S-a discutat, de asemenea, faptul că universităţile au nevoie de cadre de dezvoltare stabile şi favorabile pentru a putea răspunde provocărilor tot mai presante de ordin politic, economic şi social cu care se confruntă, la ora de faţă, Europa. Autonomia oferă universităţilor condiţiile propice de desfăşurare a educaţiei academice şi a cercetării ştiinţifice sub auspiciile calităţii, valorii şi performanţei.
Prima Sesiune Plenară s-a desfăşurat sub genericul „Autonomia Universitară în Europa“ şi i-a avut ca invitaţi pe António Rendas, rectorul Universităţii NOVA din Lisabona, Thomas Estermann, directorul Departamentului de Guvernanţă, Finanţare şi Dezvoltare de Politici Publice al EUA, iar ca moderator pe doamna Lesley Wilson, secretar general al Asociaţiei Europene a Universităţilor. Fondul discuţiei l-a format faptul că universităţile de astăzi au o misiune complexă, în cadrul căreia trebuie să răspundă şi la provocări noi, unele dintre ele foarte dificile. În primul rând, în virtutea misiunii lor, instituţiile de învăţământ superior trebuie să desfăşoare procesul de predare-învăţare şi activităţile de cercetare ştiinţifică la standarde de înaltă calitate şi excelenţă, în directă relaţie cu exigenţele de astăzi ale cunoaşterii. În acelaşi timp însă, în condiţiile în care universităţile devin inclusive şi responsive, integrează în programele de studii, în baza procesului masificării învăţământului superior, un public tot mai diversificat, categorii de studenţi din publicurile „non-tradiţionale“, atunci, ele trebuie să răspundă tot mai mult nevoilor şi cerinţelor sociale, să asume diverse „roluri societale“. În această privinţă, pentru îndeplinirea cu succes a noilor roluri, universităţile trebuie să aibă libertatea şi autonomia de a decide în materie de management, finanţe, resurse umane şi profil academic. În cadrul Primei Sesiuni Plenare, a fost prezentat şi lansat Raportul EUA cu privire la Autonomia Universităţilor în Europa, ediţia 2017 (prima ediţie, în 2012). Raportul s-a focalizat pe analiza evoluţiei relaţiei dintre instituţiile de învăţământ superior şi stat în Europa, cu accent pe tendinţe şi provocări.
Cele două Sesiuni Paralele ale Conferinţei au fost structurate în câte patru grupuri de lucru, concepute pe patru dimensiuni fundamentale ale autonomiei universitare: Autonomie organizaţională; Autonomie financiară; Autonomie de personal; Autonomie academică. Sesiunile au constituit spaţiul interactiv al unui dialog dinamic şi au evoluat în direcţia obiectivului de a determina o înţelegere comună a impactului şi a valorii adăugate de fiecare dimensiune a autonomiei în procesul de management instituţional. Grupurile de lucru au acoperit aspecte fundamentale ale domeniului universitar, precum: organizarea internă şi procesele de luare a deciziilor; managementul financiar şi alocarea bugetară; recrutarea şi managementul resurselor umane; afaceri academice interne. Discuţiile s-au focalizat pe capacitatea universităţilor de a răspunde provocărilor venite din mediul socio-economic din perspectiva posibilităţilor instituţionale de strategie şi acţiune create de autonomia universitară. A doua Sesiune paralelă a cuprins prezentări ale unor studii de caz, focalizate pe practici instituţionale şi activităţi referitoare la cele patru dimensiuni ale autonomiei universitare. Lideri instituţionali au expus participanţilor modul în care dezvoltă strategii instituţionale în funcţie de cadrele favorabile de reglementare. O serie de universitari au făcut prezentări de caz pe fiecare dintre cele patru dimensiuni: Autonomie organizaţională – Josep M. Garrelli Guiu, rector, Universitatea Ramon Llull, Spania, Jaak Aaviksoo, rector, Universitatea de Tehnologie din Tallinn, Estonia; moderator: Curt Rice, rector, Colegiul Universitar de Ştiinţe Aplicate din Oslo şi Akershus, Norvegia; Autonomie financiară – Cristina Messa, rector, Universitatea din Milano-Bicocca, Italia, Michael Hengartner, preşedinte, Universitatea din Zűrich, Elveţia, Moderator: Liisa Laakso, rector, Universitatea din  Tampere, Finlanda; Autonomie de personal – Andrew J. Deeks, preşedinte, Colegiul Universitar din Dublin, Irlanda, Stephen Hwang, vicecancelar, Universitatea din Halmstad, Suedia; moderator: Luciana Vaccaro, rector, Universitatea de Ştiinţe Aplicate Elveţia Vestică, Elveţia; Autonomie academică – Friedrich Faulhammer, rector, Universitatea Dunării din Krems, Austria, Marek Šmid, rector, Universitatea din Trnava, Slovacia; moderator: Glenn Burgess, vicecancelar, Universitatea din Hull, Regatul Unit.
A doua Sesiune Plenară a cuprins discuţii pe teme implicate de autonomie şi libertate academică, privite în realitatea lor instituţională de azi, în care au fost implicaţi reprezentanţi ai universităţilor, studenţi, cercetători etc. A fost analizat şi modul în care evoluţiile politice, economice şi sociale curente din Europa şi din lume influenţează libertatea academică.
După închiderea conferinţei, în virtutea unei tradiţiei instaurate la nivelul întâlnirilor universităţilor din Europa, a urmat Sesiunea EUA de teme „fierbinţi“. În ceea ce priveşte tema refugiaţilor, o serie de universităţi europene au lansat iniţiative şi programe prin care îşi propun să integreze în procesul academic studenţi şi cercetători ştiinţifici. Asociaţia Europeană a Universităţilor a creat o hartă interactivă ca suport al acestor activităţi, Harta de bun venit a refugiaţilor, în care se regăsesc 240 de iniţiative din 31 de ţări.
Sesiunea a oferit liderilor instituţionali posibilitatea să prezinte experienţele universităţilor lor în procesul de asistare a studenţilor şi cercetătorilor, să discute cu privire la posibilităţile de colaborare dintre instituţii pe temele implicate de fenomenul migraţiei şi despre felul în care pot fi determinate reacţii la acest fenomen  la nivelul politicilor naţionale şi europene.
Concluzii
Conferinţa EUA de la Bergen a constituit un cadru al dialogului şi al schimbului de idei valoroase, al prezentării de iniţiative, de experienţe şi bune practici într-un domeniu de importanţă majoră: autonomia şi libertatea instituţională a universităţilor. Diversitatea temelor şi opiniilor puse în discuţie s-a subordonat, în cele din urmă, câtorva idei directoare, cu statut conclusiv, în spaţiul unei dezbateri extrem de interesante, de importanţă majoră la nivelul reformei educaţiei academice şi cercetării ştiinţifice din Europa.
Cadrul de existenţă şi de evoluţie al învăţământului superior european îl constituie o lume dinamică, într-o evoluţie vertiginoasă, definită de schimbări rapide pe plan economic, social, politic, tehnologic etc. În acest cadru, apar noi provocări, cărora societatea, economia, individul trebuie să le facă faţă cu succes. Dat fiind rolul de importanţă cardinală al educaţiei şi cercetării, în procesul de edificare a Europei Cunoaşterii, universităţile trebuie să se adapteze permanent cerinţelor societale, nevoilor şi exigenţelor lansate de piaţa forţei de muncă, în plină schimbare, în special prin impactul tehnologiei digitale. Pentru a putea înfrunta aceste provocări permanente, pentru a se putea adapta schimbărilor la nivelul realităţii imediate, pentru a putea evolua în ritm sincronic cu evoluţiile sociale, economice şi umane, sau chiar pentru a le putea anticipa, universităţile trebuie să beneficieze de autonomie şi libertate instituţională. Numai acestea – libertatea şi autonomia – le vor ajuta să rămână viabile în viitor, să se adapteze în permanenţă procesului înnoitor şi cererilor în schimbare ale mediului socio-economic, să răspundă nevoilor şi aşteptărilor indivizilor. În acest scop, s-a subliniat, este nevoie ca învăţământul superior şi, în mod concret, instituţiile de învăţământ superior să beneficieze de cadre legislative moderne, flexibile, care să le permită să se dezvolte în termenii autonomiei, autoguvernării şi libertăţii instituţionale. Într-un cadru legislativ modern, european, universităţile au libertatea de a-şi decide, la nivelul procesului de management intern, viziunea, strategiile, procesul de predare-învăţare, politicile de resurse umane, cercetarea ştiinţifică, relaţiile internaţionale, relaţia cu piaţa muncii şi cu angajatorii, integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii. O problemă pentru instituţiile de învăţământ superior o reprezintă finanţarea, care constituie o prioritate asumată de guverne la nivelul statelor europene. Universităţile au nevoie de o finanţare mai bună, care să le permită să-şi pună în aplicare viziunea, iniţiativele, proiectele şi programele, să decidă, sub egida libertăţii şi autonomiei instituţionale, în ariile de activitate fundamentale: organizarea internă şi procesul de luare a deciziilor, managementul financiar şi alocarea bugetară, recrutarea şi managementul resurselor umane, aspectele academice interne. În continuare, este necesară implicarea în procesul educaţional şi de cercetare ştiinţifică a tuturor factorilor interesaţi de educaţie şi de cercetare, pentru crearea unui networking instituţional, care să aibă în centru universitatea şi să-i faciliteze relaţionarea cu instituţii, organizaţii de pe piaţa forţei de muncă.
Conferinţa organizată de European University Association a avut meritul de a sublinia, la nivel larg, internaţional, importanţa autonomiei şi libertăţii instituţionale pentru dezvoltarea universităţilor şi a învăţământului superior din Europa în raport cu cerinţele şi exigenţele unei realităţi în schimbare şi a demonstrat că, la acest deziderat, care trebuie să devină o prioritate pentru guverne şi instituţii, există soluţii viabile, pe care unele instituţii şi sisteme deja le practică. Un instrument de utilitate majoră rămâne Raportul EUA cu privire la autonomia universităţilor din Europa. Ediţia din 2017 a oferit o imagine complexă asupra situaţiei instituţiilor de învăţământ superior din punct de vedere al autonomiei şi libertăţii, situaţie care comportă o diversitate semnificativă de viziuni, politici, abordări şi realităţi şi care exprimă ideea că procesul este în curs şi necesită mai multă determinare la nivelul politicilor educaţionale, acţiune comună, în direcţia unor scopuri comune, asumate, în planul colaborării dintre decidenţi şi universităţi.
Asociaţia Europeană a Universităţilor, forul politicilor în domeniul educaţiei academice şi cercetării ştiinţifice în UE, organism al Comisiei Europene, rămâne cea mai importantă organizaţie a reformei învăţământului superior din Europa, un cadru al schimbului de idei, al soluţiilor şi al cristalizării tendinţelor de evoluţie într-un domeniu de importanţă vitală pentru Uniunea Europeană: educaţia, cercetarea, cunoaşterea.  
 Sorin Ivan