O a doua „paradigmă de referință” pe care psihologia o promovează ca model de abordare a comunicării socioumane este paradigma formal-tranzacțională. Este o paradigmă diferită de cea structural-expresivă (prezentată în numărul anterior al Tribunei Învățământului), centrată pe „conținutul comuni­cărilor”. În cazul pedagogiei, putem viza „conținutul comuni­cării”, obiectivat la nivelul mesajelor didactice proiectate și realizate de profesor în activitatea de instruire organizată în cadrul procesului de învățământ, în contextul clasei de elevi. Astfel, în plan metodologic, paradigma structural-expresivă promovează prioritar analiza de conținut a mesajului comunicat de diferiți actori sociali, respectiv a mesajului didactic, valorificabil la nivelul corelației funcționale dintre profesor și clasa de elevi, necesară în cadrul oricărei activități de instruire, proiectată și realizată curricular.
Paradigma formal-tranzacțională este centrată asupra „for­melor” de realizare a comunicării, prin mesajele emise de diferiți actorii sociali, respectiv de diferiți „actori ai educației”. În plan metodologic, paradigma formal-tranzacțională promovează prioritar „analiza tranzacțională” a comunicării la trei niveluri de referință care marchează formele realizabile prin „trei tipuri de atitudini corporale și de mesaje paraverbale”. Aceste trei niveluri de referință sunt identificabile și în cadrul comunicării didactice, susținută prin atitudini corporale și mesaje paraverbale exprimate în mod: a) „rigid și neutru”, în formule tradiționale bazate pe „sfaturi sau injoncțiuni morale ce însoțesc învăță­mintele de genul celor pe care părinții le dau copiilor”; b) echili­brat, prin „stăpânirea sentimentelor” într-o manieră proprie „comunicărilor logice și raționale formulate de adult”; c) deschis, „lăsând să transpară sentimentele și stările psihologice”, în special cele pozitive (plăcere, iubire, bucurie, mândrie), care însoțesc manifestările spontane ale elevilor, valorificabile pedagogic (vezi Alex Mucchielli, op. cit., p. 27-39).
Analiza comunicării pedagogic prin modelul tranzacțional evidențiază existența a:

1. A) Trei modalități posibile de construcție a mesajelor didac­tice, condiționate de starea psihologică a profesorului și a ele­vilor, care poate fi predominant: a) normativă (moraliza­toare); b) rațională; c) afectivă;
2. B) Două modalități de conducere a mesajelor didactice, prin: a) tranzacții directe, complementare, explicite, care presupun reacțiile previzibile ale elevilor; b) tranzacții indirecte, încruci­șate, implicite, care presupun și reacțiile imprevizibile (inițiati­vele, corecțiile, criticile) ale elevilor;
3. C) Patru modalități de realizare a mesajului didactic în func­ție de atitudinile profesorului față de elev, care „exprimă princi­palele forme ale relației sale cu acesta”: a) împăcare cu sine (cu calitățile sale de profesor, existente pe moment) și acceptare a elevului (așa cum este el la momentul dat); b) împăcare cu sine și neacceptare a elevului; c) neîmpăcare cu sine și acceptare a elevului; d) neîmpăcare cu sine și neacceptare a elevului.

Conținutul psihologic al „modelului tranzacțional” confirmă calitatea pedagogică specială a acestuia de „model mixt”, situat între „modelul strict intrapsihic, născut din psihanaliză” (centrat pe ceea ce se petrece în interiorul psihicului) „și modelul relațio­nal-sistemic” (centrat asupra comportamentelor care exteriori­zează viața psihică). Importanța modelului tranzacțional este confirmată, teoretic, metodologic și practic, la nivelul psihologiei educației, elaborată ca știință pedagogică/a educației. Avem în vedere contribuția fundamentală a acesteia la înțelegerea și analiza comunicării didactice la nivelul unui model-ideal care evidențiază corelația permanentă necesară în orice activitate de educație/instruire între educator și educat, între profesor și clasa de elevi.
Metodele promovate în cadrul modelului tranzacțional sunt condiționate de strategia de cercetare bazată pe „analiza jocurilor” implicate în „schemele de interacțiune, cel mai adesea repetitive”, identificabile în spațiul și timpul comunicării didactice.