Analfabetismul funcțional, un fenomen alarmant și persistent

Ne-am obișnuit – deși n-ar trebui să ne obișnuim – cu un calificativ, cu o definiție aplicată elevilor noștri, care, inevitabil, proiectează o umbră și asupra școlii românești: analfabetism funcțional. Din testele PISA – ultimele ediții, care acoperă un interval important, ani de zile… –, rezultă că 42% dintre elevii români, în jurul vârstei de 15 ani, sunt „analfabeți funcțional”. Punem ghilimele ca să rămânem în paradigma testului și, mai ales, pentru că nu ne convine… Testul PISA, care n-are legătură cu celebrul Turn… (Într-un fel și în mai multe feluri are, pentru că sunt elevi și studenți care n-au auzit încă de Turnul din Pisa…). Dar, vorbim de Testul PISA, deci să stăm strâmb și să judecăm drept… Nu ne place, dar datele asta spun: analfabetism funcțional. Și încă în câteva arii („pe ici-pe colo, prin punctele esențiale”) fundamentale: lectură, matematică, științe, domeniul digital… Ne concentrăm pe lectură și înțelegerea textului.

O nuanță este absolut necesară. Ca de obicei, nu generalizăm, nu vorbim de toți membrii noilor generații – Generația Z, Generația Alpha, cu nume codificate, mai mult sau mai puțin inspirate. Sunt mulți copii și adolescenți care citesc, pasionați de lectură. Îi vedem la târgurile de carte, știm din atmosfera cotidiană a școlii – și, cel puțin, așa ne place să credem… Majoritatea, dar o majoritate fragilă. Oricât am vrea să vedem partea bună a lucrurilor, concluziile testului de care vorbim nu ne spun însă lucruri încurajatoare, ba chiar dimpotrivă, și asta în mod constant, de ceva timp… Dar nu numai testul în cauză – controversat, chiar contestat, cu argumente demne de luat în calcul, de profesori de valoare (nu de „experți în educație”, de care e plin internetul…) – pune această definiție-stigmat… Competențele de lectură, capacitatea de procesare, înțelegere și comunicare ale unora dintre elevi – din păcate, nu puțini – și, extinzând, ale unui segment important al noilor generații (inclusiv studenți) confirmă starea de fapt.

Reducând la esențial, cauza principală a analfabetismului funcțional, care (să spunem lucrurilor pe nume) face ravagii printre cei care se pregătesc să devină viitorul țării („la trecutu-ți mare, mare viitor!”), o reprezintă lipsa sau insuficiența experienței în materie de lectură. Cauzele cauzei acoperă o arie mai largă, care cuprinde mentalitatea și evoluțiile/involuțiile epocii în care trăim. Fascinația și adicția tehnologică joacă aici un rol capital. Lipsa lecturii sau cititul fragmentat, secvențial și strict pragmatic (din rațiuni școlare) au efecte grave și persistente la nivel intelectual, cititul fiind cea mai complexă și profundă experiență intelectuală. O minte neobișnuită cu lectura, cu procesarea și analizarea informației, cu structurarea ideilor, cu imaginația și creativitatea nu va fi aptă să înțeleagă, să surprindă esența, să sintetizeze mesajul, să comunice coerent și substanțial… Calea spre analfabetismul funcțional este deschisă.

Întrebarea firească: ce e de făcut? Răspunsul logic, dezarmant de simplu: întoarcerea la carte și lectură. Cum se poate face acest lucru? Din nou, aparent, răspunsurile nu sunt deloc complicate. Școala are rolul fundamental în atragerea elevilor spre lectură, prin mijloace specifice. Dar, pentru eficiență, nu prin obligație și coerciție, ci prin metode complexe și subtile, care să le inspire copiilor și tinerilor ideea importanței și necesității lecturii. Și a utilității ei pentru dezvoltarea lor intelectuală și spirituală. Aici intervin știința și arta pedagogiei, competența didactică, dăruirea și pasiunea celor de la catedră. Implicarea familiei, colaborarea cu părinții sunt, la rândul lor, esențiale. Exemplul din familie în privința lecturii este de prim ordin. Una este, copil fiind, să-ți vezi părinții lipiți de telefon, tabletă și televizor, comunicând prin interjecții și emoticoane, fără o carte în casă, fără nicio aplecare spre lectură, alta e să-i vezi citind, discutând ce-au citit, poate notând câte ceva, printre rafturi de cărți… De o importanță fundamentală sunt, desigur, politicile din educație cu privire la promovarea lecturii în școală – care nu lipsesc din peisaj.

Prin urmare, răspunsuri la întrebările de mai sus avem. Căi de diminuare și, progresiv, de eradicare a analfabetismului funcțional există. Nu ne rămâne decât să le punem în practică. Aceasta e marea provocare…