O scădere cantitativă şi una calitativă afectează sistemul nostru educaţional şi, în perspectivă, evoluţia societăţii. Scade numărul celor care merg la şcoală (fie de nivel preuniversitar, fie de nivel superior) şi în acelaşi timp scade numărul acelora dintre ei care devin absolvenţi buni cunoscători de meserie şi de carte, capabili să primească responsabilităţi, adică să aibă de rezolvat lucruri care să conteze, eventual şi pretenţioase. În anul şcolar trecut, numărul elevilor din ciclurile primar şi gimnazial a fost cu 17.500 mai mic decât în anul precedent, iar al elevilor de liceu, cu 13.100 mai mic. Este adevărat că a crescut numărul elevilor din învăţământul profesional cu 5.800, însă este de observat, în aceeaşi ordine de idei a ponderii absolvenţilor stăpâni pe meserie, că învăţământul profesional se menţine cel mai puţin reprezentat la nivelul populaţiei şcolare – 2,5% din totalul acesteia.

Ducând comparaţia şi mai în urmă, ministrul educației naţionale, Ecaterina Andronescu, observă că „dacă în anul 2003 aveam 4,3 milioane de elevi în învățământul preuniversitar, astăzi avem 2,65 milioane“ şi apreciază că nu vom avea „mai mult de 60.000-70.000 de absolvenți de liceu peste trei ani de zile“. Estimarea ministerială ţine seama şi de rezultatele slabe de la evaluarea naţională, care nu deschid mari perspective de ducere până la capăt a liceului. Mergând şi mai înapoi cu comparaţia statistică, ministrul educaţiei naţionale aminteşte că în 2001, la prima repartizare computerizată în liceu, au fost 259.000 de elevi absolvenţi de gimnaziu, pe când în 2018 au fost 150.000, dintre care mulţi nu au promovat evaluarea naţională. Estimări statistice mai vechi spun că populaţia şcolară va scădea cu 40% până în 2050, faţă de 2005. În aceste condiţii, „ce se va întâmpla cu universitățile noastre?“, se întreabă ministrul educaţiei naţionale şi avansează soluţia de atragere a studenţilor străini. Dacă ar fi să se întâmple, rezultatul ar însemna îndeplinirea obiectivului internaționalizării universităţilor, odată cu câştigurile din taxe și cu păstrarea programele de studii. Soluţia ar fi salutară şi nu este nouă – exact aşa s-a procedat în anii ’80, când, la fel ca în prezent şi perspectivă, gradul de ocupare a universităţilor scăzuse şi în acelaşi timp nevoia valutară era mare. Astăzi şi mai ales în viitor, admiţând că universităţile noastre vor deveni mai populate datorită studenţilor străini, aceasta nu va împiedica profesionalizarea măruntă sau lipsa profesionalizării să se extindă la nivelul forţei de muncă autohtone.

O deschidere asupra „producţiei“ şcolii de azi şi întru câtva de mâine, cu manifestare productivă şi creativă poimâine, oferă studiul preliminar privind dinamica forței de muncă din România în perioada octombrie 2017-octombrie 2018, realizat de Patronatul Investitorilor Autohtoni din România – PIAROM. Studiul se bazează pe date din Registrul de Evidență a Salariaților, Eurostat, Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și pe nomenclatoarele COR și CAEN. Pe fondul unei creşteri generale a numărului de contracte de muncă cu normă întreagă cu 4,09%, ocupația cu cea mai importantă creștere a fost cea de muncitor necalificat la demolarea clădirilor (10.699 contracte noi, creştere cu 13,13%). În general, angajarea de muncitori necalificați „a continuat ritmul de creștere înregistrat în anii anteriori“, acum înregistrându-se un plus de 26.006 contracte, adică o creştere cu 3,29%. Remarcabil au crescut şi angajările în ocupaţii precum şofer de autoturisme și camionete (cu 7,71%) și lucrător comercial (cu 4,94%). Între primele zece ocupaţii ca număr de angajaţi noi se află, de asemenea, cele de manipulant mărfuri și de muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții. E drept, există creşteri de angajări şi în ocupaţii precum şofer autocamion/mașină de mare tonaj, vânzător, operator introducere, validare și prelucrare date, iar în sens larg, la nivel de sectoare economice, primele trei ca volum al contractelor individuale de muncă sunt activități de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client), lucrări de construcții ale clădirilor rezidențiale și nerezidențiale şi transporturi rutiere de mărfuri. Tot atât de adevărat este că din întregul sector de muncă necalificată s-au înregistrat şi cele mai importante reduceri ale numărului de contracte individuale de muncă. Un semnal îngrijorător privind inclusiv finalitatea formării profesionale se regăseşte în situarea între primele 10 ocupații care au înregistrat scăderi de lucrători a acelora de lăcătuș mecanic (scădere cu 3,34%) și de strungar universal (scădere cu 6,18%).

De reţinut cu privire la dinamica educaţiei şi formării profesionale în perspectiva cerinţelor de dezvoltare a ţării este observaţia unui experiementat profesor, în sensul că „în orizontul anului 2040, cei care se nasc astăzi vor fi atunci absolvenţii studiilor de licenţă“, ceea ce ridică veritabile provocări de ansamblu şi, în acelaşi timp, specifice fiecărei etape de educaţie, creştere şi formare, începând cu ciclul preprimar.

Florin ANTONESCU