Anul acesta se împlineşte un sfert de secol de sindicalism postrevoluţionar în învăţământul prahovean. Anul 1990 a fost anul de început, anul de organizare a sindicatelor din şcolile prahovene în sindicate cu obiect de activitate specific. Atunci, un grup de iniţiativă format din profesori curajoşi şi entuziaşti a pornit la drum pentru a realiza, pe model European, structuri sindicale moderne, pliate pe apărarea drepturilor şi libertăţilor lucrătorilor din învăţământ. Printre promotorii acelor vremuri s-au remarcat profesori ca Gheorghe Giurumescu, Mitică Constantinescu, Ioan Dan Bujor, care au pus bazele sindicatului. Un rol important în continuarea acestei munci l-a avut mai apoi echipa de profesori formată din Ion Duţă, Viorel Popescu, Adrian Popescu, Lucia Petcu, Alexandru Nicolae, Alexandru Ştefan şi Paul Enescu, care la 1 ianuarie 2013 au înfăptuit un lucru important şi anume unificarea sindicatelor din Prahova. În acest moment, Prahova are unul dintre cele mai mari sindicate judeţene, care numără peste 8800 de membri şi este o forţă importantă în FSLI, federaţia la care s-a afiliat la nivel naţional.
În tot acest interval de timp, Sindicatul s-a implicat activ în Dialogul Social la nivel local şi naţional, obţinând o serie de drepturi pentru membrii de sindicat. An de an, sindicatul s-a dezvoltat, şi-a diversificat şi modernizat mijloacele de acţiune şi s-a implicat activ în viaţa şcolii. Începuturile au fost grele şi greutăţile au continuat sub guvernări succesive. Din păcate, a trebuit să organizăm multe acţiuni de protest şi procese în instanţă, pentru a se recunoaşte drepturile salariaţilor din învăţământ la salarii decente şi condiţii de lucru propice, pentru scopul comun, acela de a educa tânăra generaţie. Sindicatul a fost şi este un partener de dialog real la negocierea contractelor colective de muncă, la respectarea clauzelor acestor contracte.
Indiferent de vremuri, Sindicatul nu s-a abătut niciodată de la Statut şi de la misiunea sa. Din păcate, şi în mişcarea sindicală au fost trădări ale unor lideri, dezamăgiri şi neîncredere în rândul membrilor de sindicat, care a trebuit să înţeleagă că un sindicat nu este format numai din membrii din conducere, ci este format din toţi membrii de sindicat.
Am învăţat, pas cu pas, că orice luptă se câştigă numai prin solidaritate. Am învăţat că un sistem de învăţământ nu poate funcţiona decât în strânsă legătură între toate categoriile de personal (cadre didactice, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic). Am învăţat că unirea face puterea şi am mai învăţat ceva foarte important, şi anume că în faţa strategiei folosite uneori de către guvernanţi, aceea de „Divide et impera”, singura armă a fost unitatea şi solidaritatea.
La sfârşitul acestei luni, judeţul Prahova are deosebita onoare să găzduiască, la Sinaia, aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ. Această suprastructură sindicală, condusă acum de preşedintele Simion Hancescu, alături de Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, condusă de preşedintele Iacob Baciu, a reuşit să menţină unitatea sindicală a tuturor sindicatelor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Rezultatele la nivel de salarizare şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din învăţământ, negocierea dură uneori a drepturilor sindicale ar fi fost fără finalizarea dorită în lipsa acestor două structuri importante.
Sunt anumite voci în clasa politică care susţin că rolul sindicatelor s-ar fi terminat şi că acestea nu îşi mai găsesc menirea. Lucru total neadevărat, mai ales în condiţiile din ce în ce mai dure ale luptei continue între clasa politică, patronate şi sindicate. Totdeauna oamenii vor avea nevoie de lege şi de oameni care să apere legea. Ar fi multe de spus, dar acum nu putem să spunem decât: La mulţi ani, Sindicatul „Şcoala Prahovei”! La mulţi ani, FSLI! La mulţi ani, CSDR!
Lupta continuă, iar deviza Sindicatului „Şcoala Prahovei”, „Numai uniţi putem învinge”, rămâne mai actuală ca niciodată.
Prof. Ion DUTA, Preşedinte Sindicatul „Şcoala Prahovei”