La patru ani de la adoptarea Legii Funeriu a Educaţiei Naţionale şi la aproape cinci ani de la convulsiile care au însoţit asumarea de către Guvernarea Boc a controversatului document legislativ, sistemul de învăţământ se află, din nou, în faţa unor noi provocări, modificări despre care încă nu se poate şti dacă vor aduce stabilitate sau vor adânci degringolada în care se găseşte de ani buni învăţământul românesc. Noul proiect propus de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a intrat deja de două săptămâni în dezbatere publică. Printre schimbările pe care le prevede se numără: trei probe în plus la evaluarea de la clasa a VIII-a şi învăţământ profesional redus de la 3 la 2 ani, examen de admitere la liceele cu număr de candidaţi mai mare decât numărul de locuri disponibile, iar în cazul bacalaureatului, documentul prevede ca probele de competenţe să fie susţinute în timpul anului şcolar.
Ne întoarcem la sistemul anterior Legii 1/2011?
Mare parte din „noutăţile” pe care le conţine noul proiect legislativ, în opinia celor care au parcurs documentul, sunt reveniri la sistemul existent înainte de adoptarea Legii 1. Astfel, dacă acest proiect ar fi aprobat, noua lege ar întoarce clasa 0 la grădiniţă, sub forma grupei pregătitoare, şi s-ar reintroduce evaluarea la finalul clasei a VIII-a la mai multe materii, cu unele probe susţinute în timpul anului şcolar, aşa cum se prevede şi pentru bacalaureat.
Referitor la noul Proiect al legii educaţiei naţionale, în cadrul conferinţei de presă din 4 iunie, ministrul Educaţiei, Sorin C`mpeanu, a prezentat motivele care stau la baza eventualei înlocuiri a actualei legi: „Există un acord, a spus acesta, privind unele măsuri în domeniul educaţiei, semnat între cele trei sindicate din învăţământ, Consiliul Naţional al Rectorilor, pe de o parte, şi Guvernul României, pe de altă parte. O prevedere esenţială a acestui acord este obligaţia Guvernului de a promova o nouă lege a educaţiei”.
„Este exclus să avem modificări generate de o nouă lege în timpul anului şcolar sau universitar”
Ministrul Educaţiei, Sorin C`mpeanu, a apreciat solicitarea unanimă a celor 92 de universităţi româneşti pentru o nouă lege a educaţiei. Acelaşi lucru este afirmat de cele trei sindicate. „Această lege a educaţiei trebuie să cuprindă şi prevederi aferente statutului personalului din învăţământ, deoarece s-a întâmplat să avem prevederi pentru personalul didactic, pentru personalul didactic auxiliar, fără să fie inclus personalul nedidactic.”
Ministrul Cîmpeanu a ţinut să precizeze însă că este consecvent principiului conform căruia nu se schimbă regulile în timpul jocului: „Este exclus să avem modificări generate de o nouă lege în timpul anului şcolar sau universitar. Modificările care vor fi agreate la nivelul unei noi legi a educaţiei vor produce efecte începând cu anul şcolar/universitar următor, cel mai devreme”.
O nouă lege a Educaţiei trebuie să asigure stabilitate şi predictibilitate sistemului
Un alt aspect pe care l-a punctat Sorin C`mpeanu este acela că, în opinia sa, o nouă lege a educaţiei este necesară datorită evoluţiei societăţii: „O nouă lege a educaţiei este necesară pentru a realiza un cadru care să poată răspunde pozitiv dezideratelor, aşteptărilor sistemului de educaţie”. În acelaşi timp, a mai spus C`mpeanu, o lege a educaţiei trebuie să asigure stabilitate şi predictibilitate sistemului. „Din nevoia de a îmbina aceste două cerinţe care sunt în aparenţă antagonice, în condiţiile în care sistemul de educaţie este un sistem viu – nu poate fi stopat şi restartat”.
Actualul ministru al Educaţiei a vorbit şi despre faptul că o nouă lege a educaţiei, ca orice lege organică, trebuie să fie rezultatul unei ample dezbateri naţionale, nu aşa cum s-a întâmplat, ne amintim, cu patru ani în urmă, când într-un dispreţ absolut vizavi de întreaga societate românească, guvernarea PDL din acea vreme şi-a asumat mai multe legi organice. În consecinţă, o nouă lege a Educaţiei, a spus Sorin Câmpeanu, nu poate fi decât rezultatul unei dezbateri largi, profesioniste, transparente, complete. La această dezbatere trebuie să participe nu doar actorii menţionaţi până acum, cei mai importanţi actori, beneficiari şi angajaţi din sistemul de învăţământ – sindicate, asociaţii de elevi, asociaţiile reprezentative ale studenţilor, organizaţii umanitare etc.
O lege a educaţiei racordată la realităţile actuale de pe piaţa muncii
Atingând un subiect sensibil în ultimii ani, care vizează ruptura dramatică survenită în timp între şcoală şi piaţa muncii, rigiditatea sistemului, incapabil să evolueze împreună cu realităţile economico-sociale, ministrul Educaţiei s-a referit şi la necesitatea racordării sistemului de învăţământ la realităţile şi cerinţele actuale ale pieţei muncii: „Trebuie să fie consultaţi reprezentanţii mediului economic, a spus el; calificările oferite de un sistem de educaţie performant trebuie să fie relevante pe piaţa muncii, trebuie să fie relevante pentru mediul socio-economic. În acest sens vor fi consultate patronatele; avem pregătit un acord cu Camera de Comerţ şi Industrie a României. Vor fi consultaţi, de asemenea, membri din Coaliţia pentru Dezvoltarea României, vor fi consultaţi experţi în Educaţie, inclusiv foşti miniştri ai Educaţiei. Numai în momentul în care vom avea identificat acel numitor comun, vom promova noul Proiect al legii educaţiei. În absenţa acestui mod de lucru, nu putem asigura realizarea acestui obiectiv mult-aşteptat, de modernitate, stabilitate şi calitate a sistemului de învăţământ românesc”.
Întreg procesul de consultare, a precizat în continuare Sorin Cîmpeanu, va fi gestionat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, iar varianta finală a proiectului va fi înaintată spre votare Parlamentului României, şi nu promovat prin asumarea răspunderii guvernamentale. „Sunt convins că, în condiţiile acestui consens, dezbaterile din Parlament se vor purta într-un orizont de timp relativ scurt.”
La ce trebuie să răspundă o nouă lege a Educaţiei?
Una dintre cerinţe, formulată în nenumărate rânduri de-a lungul ultimilor 10-15 ani, este debirocratizarea sistemului de învăţământ, sufocat în momentul de faţă de munţii de documente, acte, hârtii, cereri, sub care zace în momentul de faţă şcoala românească: „Profesorii nu mai trebuie să producă documente, trebuie să producă progres şcolar şi manuale şcolare de calitate”. O nouă lege a Educaţiei trebuie să asigure premise optime pentru reforma curriculară, în condiţiile în care există programe neschimbate de 10-12 ani. „Principiile reformei curriculare sunt deja adoptate şi agreate: învăţământul centrat pe elev, şi anume mutarea accentului de pe predare pe învăţare, promovarea competenţelor-cheie – acele elemente care asigură transferul cunoaşterii în contexte variate de viaţă. Mă refer aici la competenţe de comunicare în limba maternă şi în limbi străine, la competenţe digitale, matematice şi în ştiinţe, mă refer la competenţe civice şi sociale, la competenţe privind spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând la a învăţa să înveţi. Pentru asta avem curricula aprobată pentru clasele I, II, III, IV, se lucrează intens pentru curricula aferentă claselor V-XII, dar legea educaţiei trebuie să asigure un cadru practice şi eficient pentru implementarea acestei curricule, pentru că putem avea cea mai bună curriculă, putem să avem cele mai bune manuale şi cea mai bună infrastructură, dacă nu se predă la clasă conform acestei curricule, şansele ca această lege să-şi atingă obiectivele sunt minime.”
De altfel, premierul Victor Ponta i-a transmis ministrului Educaţiei, cu două săptămâni în urmă, că nu este de acord ca noile reglementări, care vin cu schimbări importante în educaţie, să fie adoptate „pe repede înainte”, aşa cum s-a mai întâmplat. „Toată lumea trebuie să fie de acord”, a subliniat premierul. „Să nu cădeţi în capcana în care au căzut toţi miniştrii. O să facem o nouă lege atunci când toată lumea va fi de acord – preşedintele, Parlamentul, sindicatele, profesorii, elevii, părinţii”.
După numeroasele greşeli comise în ultimii 25 de ani în sistemul de educaţie, o nouă lege poate aduce mult-aşteptata schimbare sau poate agrava agonia în care se zbate acest sistem în momentul de faţă. Depinde de toţi actorii implicaţi dacă va fi legea care va elibera educaţia românească din clinciul în care este prinsă de 25 de ani. Iar pentru asta este nevoie, cu adevărat, de o largă, extrem de largă dezbatere la nivel naţional, pe care, de altfel, actualul ministru al Educaţiei o şi propune. Mai mult, profesorul C`mpeanu promite că această lege nu va intra în Parlament spre aprobare până când nu va primi avizul favorabil din partea tuturor actorilor implicaţi, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie de un an sau chiar doi de dezbatere reală, extinsă la nivelul întregii ţări.
Marcela GHEORGHIU