Interviu cu prof. Violeta Ivicepreședinte al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ

Stimată doamnă vicepreședinte, noul an școlar a debutat pe un fond de nesiguranță și neîncredere. Educația se află din nou în situație de provizorat, de instabilitate. După scandalul manualelor școlare greșite, a venit demisia ministrului Valentin Popa, iar la conducerea ministerului se află încă un ministru interimar. Cum se vede acest lucru de la nivelul FSLI? E normal ca Educația să fie condusă – fie și interimar – de cineva care nu are nicio legătură cu sistemul?
Sistemul educațional are nevoie de stabilitate, iar o reformă reală nu poate fi făcută cu schimbări de la o zi la alta, cu oameni care nu pot continua proiectele începute deja de alții. În mod firesc, ne-ar avantaja dacă ministrul propus ar proveni din sistemul de învățământ, pentru că ar fi un bun cunoscător al acestuia, dacă și-ar dori un dialog social, astfel încât școala românească să evolueze.
Care este situația plății salariilor acum pe finalul anului? Se vorbește din ce în ce mai mult și cu din ce în ce mai mare îngrijorare că actualul guvern nu ar mai avea bani pentru plata salariilor.
Costul standar per elev este termenul momentului. Acesta determină pentru fiecare unitate de învățământ din această țară bugetul alocat și în care ar trebui să se integreze. Sumele existente sunt, așa cum se știe, suficiente pentru plata salariilor aferente lunii octombrie în București. Pentru luna noiembrie, în care tocmai am intrat, se așteaptă rectificarea bugetară. Vom vedea ce se va întâmpla.
Cu puțin înainte de începutul noului an școlar, s-a pus problema tăierii a 4.000 de posturi în Educație (să ne amintim că la începutul anului se pusese problema tăierii a 10.000 de posturi!). Ministrul interimar a avut o întrevedere cu reprezentanții sindicatelor. Mai persistă acest pericol?
Conform normativelor care sunt încă valabile, chiar dacă sunt din 1999, majoritatea unităților de învățământ din București au deficit de personal auxiliar și nedidactic. Ca urmare a numărului de elevi, Bucureștiul ar trebui să beneficieze de o creștere a numărului de posturi. Momentan, posturile vacante sunt încă libere…
Sindicatele din Educație au calculat efectele pe care punerea în aplicare a unui astfel de ordin le-ar fi putut avea asupra școlii, în condițiile în care inspectoratele școlare ceruseră suplimentări de posturi, deoarece este știut că sistemul suferă, oricum, de lipsă cronică de personal?
În multe din unitățile din București, cadrele didactice lucrează cu efective care depășesc cifra recomandată de Legea educației, astfel excepția devine regulă. Personalul auxiliar și nedidactic, practic, insuficient nu poate să asigure decât cu mult efort, standardele de igienă și calitate pe care trebuie să le asigure orice instituție de învățământ din lume. Își închipuie, deci, oricine ce s-ar fi întâmplat sau ce s-ar întâmpla dacă din numărul și așa deficitar de posturi din Capitală s-ar mai tăia.
Care este, în prezent, starea învățământului la nivelul sectorului 5 al Capitalei – un sector cu destule probleme? Există deficit de personal? De fapt, care sunt problemele cu care vă confruntați?
Problemele cu care ne confruntăm sunt aceleași ca și în cazul celorlalte sectoare ale Bucureștiului: birocratizarea sufocantă, insuficiența dotărilor, a personalului uneori nemulțumit pentru că trebuie să fie activ chiar și în zilele de repaus săptămânal sau în concediu, a lipsei respectului pe care ar trebui să li-l arate cei care vin în contact cu ei și problemele ar putea continua…
Sunteți mulțumiți, doamnă vicepreședinte, de cum merg lucrurile la Ministerului Educației Naționale? Mai există dialog social?
Au loc întâlniri pe diverse teme, dar unele acte normative ajung în Monitorul Oficial fără a vedea forma finală a acestora.
O nouă Lege a educației naționale este pe punctual să fie livrată sistemului de învățământ în prima decadă a anului viitor sau, cel puțin, așa ni se promite. Aveți motive să fiți optimistă, doamnă vicepreședinte?
Consider că ne-ar fi util un statut al cadrului didactic. În ceea ce privește optimismul, dacă mă uit în urmă cu cinci ani, problemele sunt aceleași, dar îmbrăcate într-o altă haină.
 Interviu realizat de Oana PANAIT