Orice cadru didactic știe că la baza succesului în predare stă relația dintre profesori și elevi. Dar, inevitabil, apar problemele de disciplină, lipsa de interes, teama de profesor sau lipsa de încredere a elevilor în propriile forțe. Profesorii sunt nevoiți să lupte în fiecare zi la clasă cu aceste obstacole, pentru a-și duce la îndeplinire scopurile.
Multe persoane pornesc de la o serie de „mituri”, care definesc ce înseamnă a fi un bun profesor: un profesor bun este întotdeauna calm, nu are prejudecăți și nu este părtinitor, are același grad de acceptare față de toți elevii, știe toate răspunsurile, nu face greșeli și creează un mediu de învățare stimulant, dar în același timp liniștit și ordonat. Cu alte cuvinte, un profesor trebuie să fie un om perfect, mult mai bun decât alții. Singurul învățător perfect a fost Iisus, care i-a învățat pe discipoli. Cea mai simplă definiție a profesorului eficient ar putea fi: „profesorul care stabilește o relație bună cu elevii săi”.
Nu demult, Ministerul Educației Naționale a venit cu o propunere nouă, și anume introdu­cerea unui cod de etică pentru cadrele didactice, unde sunt descrise relațiile colegiale dintre profesori, profesori și direcțiune și, bineînțeles, școală-părinți. Vorbind la modul serios, sunt convins că un intelectual cu studii superioare ar trebui să știe cum să se comporte. Totuși lipsește un aspect foarte important. Această chestiune trebuie rezolvată. Nu este menționat cum ar trebui să se comporte elevii în școală. În acest caz, ar trebui propus Ministerului Educației Naționale să elaboreze și un alt cod de etică pentru elevi. De ce? Deoarece mulți dintre ei nu au primit educația celor „șapte ani de acasă”. Cine știe, poate și părinții lor ar avea nevoie de un cod de etică. De cele mai multe ori, obrăznicia și nesimțirea față de cadrele didactice sunt la ordinea zilei. Elevii nu mai au respect față de profesori. Trăim vremuri în care băieții se joacă la ore cu telefonul, iar fetele se machiază. Se constată că cele mai multe probleme sunt create mai ales de „copiii de bani gata”, care nu primesc acasă o educație adecvată. Ei sunt convinși că „totul se învârte în jurul banilor”, pentru ce mai trebuie școală?
Ne mirăm că profesorii nu mai sunt respectați, că nu mai au același statut de altădată. V-ați întrebat vreodată cum este să fii profesor în ziua de azi? V-ați întrebat vreodată care e diferența între promisiunea meseriei de profesor și realitatea ei cu adevărat? V-ați gândit vreodată că, pentru un copil care își iubește profesorul și chiar reușește să ajungă ca el, rezultatul e de cele mai multe ori nefericirea? V-ați gândit la cum se simte un om căruia, în afară de tot mai puțini dintre elevii lui, aproape nimeni în restul societății nu-i mai acordă respect? V-ați întrebat cum pleacă acasă în fiecare seară un intelectual al cărui statut de profesor e luat în râs de gloata care nici măcar nu mai are vreun motiv să-și amintească la ce e bună învățătura? Și toate acestea pentru un salariu de nimic, care abia asigură supraviețuirea familiei? Dacă e „musai” ca această persoană să respecte un cod de etică, atunci să se elaboreze un cod de etică și pentru elevi, unde să se specifice clar care sunt sancțiunile în cazul abaterilor disciplinare. Dacă nu suntem în stare să elaborăm un cod pentru elevi, atunci aceștia să respecte „Codul samuraiului bushido”, bazat pe cinste și dreptate în relațiile cu maestrul. Nu-i de mirare că întotdeauna societatea japoneză a fost dezvoltată.
Prof. Constantin BOGOȘEL, Sindicatul din Învățământ Spiru Haret, Mureș