Interviu cu prof. Mitică Iosif, președintele SLSIP Constanța

Stimate domnule președinte, ne apropiem de finalul anului școlar. Cum au fost ultimele luni pentru sindicatul constănțean pe care îl conduceți?
Ultimele luni de activitate sindicală, reprezentând primele cinci luni ale anului 2018, au fost foarte dificile. Aplicarea prevederilor Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017 de la 1 ianuarie 2018, faptul că acestea nu au fost coroborate cu prevederile Codului fiscal, precum și transferul plății contribuțiilor către stat exclusiv în sarcina salariaților au creat mari probleme angajaților din sistemul de învățământ preuniversitar, în special celor care lucrau cu fracțiuni de normă, aflați în concedii medicale sau pentru creșterea copilului. Apoi au apărut probleme cu încadrarea și salarizarea personalului didactic auxiliar. În ciuda demersurilor sindicatelor județene afiliate Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, majorarea cu 20% a salariilor de la 1 martie 2018 nu s-a aplicat și personalului nedidactic. De aceea, până pe 15 mai 2018, la nivel național, am derulat o campanie de strângere de semnături prin care să susținem cauza membrilor noștri de sindicat, precum și o inițiativă legislativă care s-a conturat pe această temă. Deși nu ar trebui să fie exclusiv problema sindicatelor, ci și a Inspectoratelor Școlare Județene și a conducerii unităților de învățământ, suntem implicați și în problema alocărilor bugetare pentru sumele rezultând din aplicarea unor hotărâri judecătorești, inclusiv pentru plata dobânzilor penalizatoare, pentru soluționarea acordării voucherelor de vacanță, pentru recalcularea costului standard și a indicilor de corecție plecând de la valori mai mari, astfel încât școlile să beneficieze de bugete mai mari… Sunt multe problemele din sistemul de învățământ preuniversitar. Ne-am implicat în rezolvarea acestor probleme și, în măsura în care decizia a depins de noi, cred că am reușit rezolvarea lor.
Revoluția fiscală s-a abătut ca un taifun asupra contribuabililor din țara noastră. Trecerea plății salariilor în sarcina ISJ-urilor a genererat confuzie și numeroase dezechilibre. Nu sunt fonduri suficiente pentru plata integrală a contribuțiilor la sănătate și pensii. Sunt probleme în peste 30 de județe. Care este situația în Constanța?
Revoluție fiscală spuneți? Poate ceva anarhie. Doar așa putem înțelege cum un guvern sprijinit de o coaliție de centru-stânga a adoptat o măsură de dreapta, specifică, aș îndrăzni să spun, liberalismului sălbatic, prin trecerea plății contribuțiilor către stat exclusiv în sarcina salariaților. Transmiterea plății salariilor în sarcina Inspectoratelor Școlare Județene, devenite ordonatori secundari de credite, în locul administrațiilor publice locale, a genererat confuzie și unele dezechilibre doar în ceea ce privește modificarea datei la care se face plata salariilor începând cu 1 ianuarie 2018. Dar faptul că nu au fost fonduri suficiente pentru plata integrală a salariilor și a contribuțiilor la asigurările sociale (CAS – 25%) și asigurările sociale de sănătate (CASS – 10%) reprezintă responsabilitatea ordonatorului principal de credite, Ministerul Educației Naționale, și a Guvernului României. Și în Constanța, la fel ca în toate celelalte județe ale țării, au existat probleme financiare referitoare la plata salariilor și a contribuțiilor aferente lunilor martie și aprilie 2018. Prin intermediul colegilor noștri din conducerea Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, am făcut pe lângă ministerele cu responsabilități în acest domeniu toate demersurile necesare reglării problemei, astfel încât asemenea de neajunsuri să nu se mai repete. Cum plata salariilor pentru luna mai 2018 se apropie, ne vom lămuri foarte repede cum stau lucrurile în realitate.
O întrebare suplimentară: atinge în vreun fel interesele profesorilor perspectiva desființării Pilonului II de pensii? Este corect ceea ce vrea să facă Executivul condus de Viorica Dăncilă?
Nu sunt nici pe departe un specialist în ceea ce privește organizarea și funcționarea sistemului de pensii din România. Totuși, înțeleg faptul că diferența dintre Pilonul I – sistemul public de pensii și Pilonul II – pensii private obligatorii este similară cu diferența dintre a trai în mare măsură pe datorie și a economisi pe termen lung, pentru a deține venituri suplimentare relativ sigure. Dacă această viziune este corectă, atunci se poate spune că ideea lansată în spațiul public de actualii guvernanți, referitoare la o eventuală reducere/anulare/suspendare a contribuției la Pilonul II – pensiile administrate privat este o decizie neproductivă, cu urmări negative pentru toți românii, inclusiv pentru angajații din sistemul de învățământ preuniversitar care sunt beneficiarii acestui pilon. La fel de grav este și faptul că o astfel de idee/decizie alimentează zvonurile (care, după intervenția președintelui Iohannis, nu mai sunt chiar zvonuri) îngrijo­rătoare conform cărora de luni de zile nu mai sunt bani la buget pentru salarii și pensii, iar noi trăim doar din împrumuturi. Din păcate, dacă se va confirma, acest lucru nu înseamnă altceva decât incompetență, inconștiență și proastă guvernare.
Rămânem în sfera banilor și vreau să ne spuneți cum vor fi plătiți profesorii-corectori și supraveghetori care vor participa la examenele naționale din această vară?
În legătură cu acest subiect nu vă pot oferi foarte multe informații pentru că, momentan, nu știm prea multe lucruri. Certitudinea este legată doar de faptul că, până în acest moment, Ministerul Educației Naționale nu a lansat nici măcar în dezbatere publică proiectele de ordin referitoare la modul de plată a personalului didactic care va face parte din comisiile de orga­nizare și desfășurare a examenelor naționale. Sunt zvonuri referitoare la faptul că, din dorința de a face economii,  Ministerul Educației Naționale a stabilit calendarul desfăşurării examenelor evaluării naţionale pentru absolvenții clasei a VIII-a în anul şcolar 2017-2018 astfel încât să corespundă cu perioada de activitate a celor implicați, pentru ca în acest fel să nu se aloce buget suplimentar pentru o muncă ce presupune complexitate, eforturi și responsabilități deose­bite. În discuțiile pe care le-am avut pe acest subiect cu colegii din conducerea Federație Sindicatelor Libere din Învățământ, am fost asigurat că nu vom fi de acord cu o astfel de soluție, după cum nu suntem de acord nici cu sumele modeste alocate membrilor comisiilor de examen, sume pentru a căror creștere am luptat an de an.
Cum vă raportați la actualul guvern din perspectiva liderului de sindicat? În opinia dvs., există dialog între minister și sindicate?
Cum susțineam și cu alte ocazii, spre deosebire de perioada anilor 2008-2012, când dialogul social a fost realmente suprimat, de câțiva ani se poate afirma că dialogul social există. Dar ce folos dacă acesta este, de cele mai multe, pur formal, mimat, prin urmare lipsit de eficiență? Faptul că pe agenda de lucru a ministerelor, a Comisiilor de Dialog Social constituite la nivelul Instituțiilor prefectului se găsesc de ani de zile cam aceleași subiecte de discuție reprezintă o dovadă în acest sens. Și, pe această temă, un subiect la ordinea zilei, pentru că SLSIP Constanța și celelalte sindicate județene afiliate FSLI nu au renunțat la lupta pentru mărirea coeficienților de ierarhizare din Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017. Chiar dacă în acest moment este o luptă purtată numai de liderii sindicali. În mesajele sale pe acest subiect, lansate în spațiul public, doamna ministru Lia Olguța Vasilescu nu scapă niciun prilej pentru a susține că la elaborarea grilelor de salarizare sindicatele au fost consultate. Așa că opinia publică și, din păcate, mulți dintre salariații din sistemul de învățământ au ajuns să acuze pentru valoarea mică a indicilor de ierarhizare chiar sindicatele, adică exact pe aceia care au depus toate eforturile pentru a o convinge pe doamna ministru și pe ceilalți colegi ai săi din executiv că grila nu este corectă pentru noi. În realitate, între a consulta sindicatele și a lua o hotărâre împreună sau cu acordul sau la solicitarea acestora este o diferență ca de la pământ la lună.
Care este, în opinia dvs., maladia acută de care suferă sistemul educațional din țara noastră, astăzi, după 28 de ani de la evenimentele din 1989?
Cea mai gravă problemă, ce reprezintă și o încălcare a legii exact de către cei care au rolul de a o apăra, este nerespectarea art. nr. 8 din Legea educației naționale care prevede alocarea anuală a 6% din PIB pentru educație, ceea ce înseamnă subfinanțarea acestui sistem vital pentru evoluția societății românești. Anul acesta, ,,aleșii“  au alocat educației aproape 3%. Nu 3%. Aproape 3%. Așa se explică de ce școlilor nu le ajung banii, de ce li se cere să adopte măsuri de ,,eficientizare“, de ce construim un buget fals pe baza unui fals cost-standard per elev/student. Tot așa se explică, alături de neimplicarea administrațiilor publice locale, numărul extraordinar de mare de școli care nu dispun de condiții minimale de funcționare, nu numai în mediul rural, ci și în cel urban, unde se presupune că sunt sau ar trebui să fie condiții mult mai bune de funcționare. În conformitate cu datele prezentate de însuși ministrul educației naționale de la acel moment, în cadrul unei conferințe de presă din august 2017, din totalul de 31.297 de clădiri școlare, doar 19.566 aveu avize sanitare, 452 au aviz de mediu și 2.261 au autorizații PSI, realitate îngrijorătoare care ilustrează o altă încălcare a legislației în vigoare.  Recentul caz al Școlii Gimnaziale nr. 124 din sectorul 5, București, ar trebui să ne dea foarte mult de gândit. Părinți, elevi, profesori, ceilalți angajați ai acelei unități de învățământ s-au trezit peste noapte cu viețile date peste cap de nefericitul eveniment. S-a gândit cineva în mod serios ce s-ar fi întâmplat dacă incendiul ar fi izbucnit în timpul orelor de curs? S-au gândit cei care alocă educației bani cu țârâita, cu pipeta, cu picătura, că am fost la un pas de o nouă tragedie națională? La un pas de un nou și mult mai grav caz Colectiv? Probabil că nu. În țară sau în străinătate, copiii ,,aleșilor“ studiază în cu totul alte condiții, pe bani mulți. În cazul lor nu se mai aplică falsa și nerealista formulă în baza căreia rezultă așa-zisul cost-standard per elev/student. Pentru că, nu-i așa, educația este cea care determină viitorul oricărui copil. Degradarea statutului cadrului didactic, creșterea îngrijorătoare a ratei abandonului şcolar, adâncirea prăpastiei dintre mediul urban și cel rural, birocratizarea muncii cadrului didactic, numărul foarte mare de elevi arondat consilierilor școlari, supradimensionarea colecti­ve­lor de elevi ș.a. întregesc tabloul chipului pământiu al învățământului preuniversitar românesc.
Iar cei care astăzi decid strâmb sau cei care se bat cu cărămida în piept afirmând sus și tare că, pentru munca depusă, ei merită o recompensă financiară mult mai mare în comparație cu profesorii ar trebui să se întrebe cine vor fi cei care în viitor le vor educa copiii, nepoții și strănepoții. Întrebarea cine sunt cei care i-au educat și învățat, cine sunt cei care i-au format ajutându-i să devină ceea ce sunt nu cred că și-o adresează vreodată. Pentru o categorie socio-profesională având cu preponderență studii superioare, nivelul actual de salarizare stabilit pe baza Legii-cadru nr. 153/2017 este nedrept, jignitor și nemotivant. Acesta este principalul motiv pentru care tinerii nu mai sunt atrași să vină lângă noi. Și este de înțeles de ce nu. Se vor uita în grilele de salarizare din Legea-cadru nr. 153/2017 și vor alege cu totul alte zone ale sistemului bugetar sau privat. Vor fi din ce în ce mai puțini absolvenții valoroși de studii superioare care vor intra în sistemul de învățământ ,,cu sufletul“, pentru a se dărui cu pasiune acestei nobile profesii. În felul acesta vom lăsa în pârloagă, nearat, nesemănat câmpul cu cea mai mare bogăție a neamului românesc: copiii și tinerii noștri. În felul acesta vom ajunge un popor fără prezent și, prin urmare, fără viitor. Așa cum se pare că se și dorește.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU