Vizele de flotant care cumpără un loc la școala „de elită”
Acum 12 ani, am ales școala copiilor mei pe baza unui criteriu simplu și, credeam eu, corect: proximitatea. Locuim într-un cartier central, iar ideea de a merge pe jos până la școală, fără trafic, fără stres, părea alegerea ideală pentru o copilărie echilibrată, fără trezit cu noaptea-n cap și aglomerația din transportul public la orele de vârf. Iar pentru mine, ca părinte, un stres mai puțin în alergătura zilnică de la birou-acasă-cumpărături-activități educative. În teorie, sistemul de repartizare pe circumscripții ar fi trebuit să susțină exact acest principiu. În realitate, însă, am descoperit multe surprize, nu tocmai plăcute.
Școala de care aparținem este considerată „bună, de elită” chiar, după standardele vehiculate. Ne-am considerat norocoși. Rezultatele la evaluări sunt excelente, reputația – impecabilă, iar cererea – uriașă. Atât de uriașă încât clădirea nu mai face față. În scurt timp, entuziasmul inițial a fost înlocuit de o realitate apăsătoare: trei schimburi de elevi, ore scurtate la 40 de minute, schimbul de dimineața începea la ora 7.30 (iarna era încă întuneric la începerea școlii) și o permanentă senzație de aglomerație.
Copiii învățau fie foarte devreme, fie foarte târziu. La un moment dat, s-a ajuns la două schimburi, dar cu ce preț? Biblioteca a fost desființată pentru a face loc unor săli de clasă, iar laboratoarele de fizică și chimie au devenit, la rândul lor, spații pentru predare „de bază”. Educația practică, explorarea, experimentul – toate au fost sacrificate în favoarea unui sistem care încearcă să înghesuie cât mai mulți copii într-un spațiu limitat.
Programul era destul de fragmentat, obositor și greu de gestionat pentru întreaga familie. De ceva vreme, am remarcat construirea unui corp nou care poate a rezolvat aceste neajunsuri. Dar au părinți mai tineri care spun că tot aglomerat este.
Și inevitabil apare întrebarea: cum s-a ajuns aici?
Răspunsul circulă de la un părinte la altul, uneori șoptit, alteori spus direct: vizele de flotant. Ce prin februarie-martie începe agitația. Părinți care nu locuiesc în zonă își stabilesc formal reședința aici pentru a-și înscrie copiii la această școală. Fenomenul nu este nou, dar amploarea lui a devenit evidentă abia când efectele au început să afecteze direct calitatea educației. Dacă ai bunici sau alte rude apropiate în zonă, e mai simplu. Dacă nu, cauți printre prieteni, cunoștințe, colegi, vecini. Pe prietenie sau pe bani. Internetul e plin de oferte de luat în spațiu pentru viza de flotant pentru sume de 200-300 de euro. Nu sesizează nimeni că e ceva în neregulă cu această piață neagră a vizelor de flotant?! La un moment dat auzisem de la o rudă care își făcuse o astfel de viză de flotant că persoana la care se transferase temporar avea vreo 10 de persoane cu viză de flotant într-o locuință care putea adăposti decent maxim 5 persoane!
În timp ce școlile din centru devin supraaglomerate, cele din cartierele periferice se confruntă cu problema opusă: clase pe jumătate goale, resurse subutilizate și, adesea, o percepție nedreaptă de „școli slabe”. Sau și mai dur, școli care se închid sau se comasează din cauză că sunt prea puțini copii la casă.
Ce este de făcut?
În primul rând, este nevoie de controale reale și sistematice asupra vizei de flotant. Nu doar verificări formale, ci evaluări concrete ale situației locative – câte persoane locuiesc efectiv într-un spațiu, dacă există condiții reale pentru acea reședință. Colaborarea dintre autorități locale, poliție și unități de învățământ ar trebui să fie una funcțională, nu doar birocratică, pe hârtie.
E un fapt că în ultimii 10-15 ani, folosirea abuzivă a vizelor de reședință a depopulat școlile de la periferia orașelor și pe cele mici de provincie.
În al doilea rând, ar trebui introduse criterii suplimentare de departajare care să privilegieze în mod real proximitatea: durata dovedită a domiciliului, istoricul reședinței sau chiar prezența altor frați deja înscriși în școală. O simplă viză obținută cu câteva luni înainte de înscriere nu ar trebui să cântărească la fel ca o locuire stabilă de ani de zile.
Digitalizarea ar putea ajuta, de asemenea. Interconectarea bazelor de date ale administrației locale ar permite identificarea rapidă a situațiilor suspecte, reducând astfel posibilitatea de abuz.
Dar, poate cel mai important, este nevoie de o investiție reală în toate școlile, nu doar în cele „centrale, de elită”. Atâta timp cât diferențele de calitate – reale sau percepute – vor fi atât de mari, părinții vor căuta soluții, chiar și la limita regulilor.
Ca părinte, nu îmi doresc privilegii. Îmi doresc doar normalitate: o școală aproape de casă, în care copilul meu să învețe în condiții decente, fără stresul deplasărilor în trafic, fără trezit cu două ore înainte de începerea cursurilor, să poată merge singur începând cu gimnaziul. O școală care să își folosească toate dotările în scop educațional, nu în scopul de a face față cererilor ilegitime de școlarizare. Fiecare elev are dreptul la o școală aproape de casă, fără să fie nevoit să împartă spațiul, timpul și atenția cu un sistem suprasolicitat.
Beneficiile pentru societate: un trafic mai puțin aglomerat, o amprentă de carbon mai mică, respectarea regulilor și nu încălcarea lor flagrantă. Fentarea legii începând cu intrarea în școală a copilului nu mi se pare deloc o lecție de etică și educație civică dinspre părinte înspre copil. Și nici dinspre instituțiile de învățământ care fac rabat de la educația de calitate.
E nevoie de o normalitate care ar trebui să fie regula, nu excepția.
În 2025, fostul ministru Daniel David a semnalat că nu este corect ca vizele de flotant să aibă aceeași valoare ca domiciliul stabil, deși legea pune semnul egal între ele. S-a propus ca documentele de reședință să primească un rol secundar la depunerea dosarelor, tocmai pentru a tempera fenomenul migrației dinspre școlile mici către cele centrale deja supraaglomerate.
Actualul ministru Mihai Dimianu cere ferm schimbarea regulilor în privința vizelor de flotant.
Ce urmează concret?
Foto: Pixabay AI generated
Tribuna Învățământului