Foto: dreamstime

Școala românească se află într-un punct critic! După subfinanțare, violența din mediul școlar a ajuns, astăzi, cea mai gravă problemă cu care se confruntă învățământul nostru, cu atât mai gravă cu cât există elevi și părinți care încă nu înțeleg pericolul fenomenului și se opun cu vehemență, în numele unor drepturi greșit înțelese, introducerii unor măsuri care să-l stopeze. E vorba, de fapt, despre o libertate prost înțeleasă (de către un procent semnificativ de părinți), libertate care a condus la degringolada prezentă în societatea românească de astăzi; școala nu este altceva decât oglinda societății în care trăim, după cum societatea nu este altceva decât oglinda modelului educațional care ni se livrează. În 33 de ani de experimente postcomuniste, școala și profesorii și-au pierdut pârghiile legale de care dispuneau pentru a menține ordinea și disciplina în interiorul spațiilor de învățământ, în timp ce drepturile elevilor, ale minorilor, s-au înmulțit semnificativ de la un an la altul. În toți acești ani, fenomenul violenței a crescut alarmant în intensitate și amploare, până în momentul în care un elev a încercat să-și înjunghie profesoara în gât, chiar în timpul orei, în clasă. Pentru profesori, a fost picătura care a umplut paharul; pentru Ministerul Educației, momentul unui adevăr pe care nu l-a mai putut ocoli. Referitor la acest flagel, sindicatele din educație trag, de multă vreme, semnale de alarmă fără ca cineva din conducerea statului să le ia în seamă.

„Am fost în Marea Britanie, am văzut cum școlile funcționează în disciplină maximă!“

Acest atac și alte acte de agresiune asupra unor cadre didactice au readus în discuție necesitatea legiferării statutului cadrului didactic, care să primească statutul de autoritate publică. Reamintim că, în 2016, după un val de violențe (fără precedent până la acea dată) comise în spațiul școlii împotriva unor profesori, federațiile sindicale din educație au propus un proiect de lege care nu a fost luat în seamă de parlamentarii noștri.

De 7 ani, sindicatele din educație lup­tă pentru stabilirea, prin lege, a unui sistem de protecție pentru cadrele didactice în fața agresivității din școli. Simion Hancescu, președintele FSLI: „Cu 15 ani în urmă, când am propus să înființăm centre de reeducare pentru elevii scăpați de sub control, am fost atacat de toate ONG-urile. Apoi, toată lumea se miră când sunt profesori bătuți de elevi sau înjunghiați! Am fost în Marea Britanie, unde am văzut cum școlile funcționează în disciplină maximă. Elevii care greșesc sunt sancționați, sunt puși la curățenie în campusuri sau la bucătărie. Dacă s-ar propune la noi așa ceva, ar fi un scandal monstruos“. Făcând paralela cu alte sisteme de educație, Simion Hancescu spune că în țările civilizate elevii poartă uniforme, iar la cea mai mică abatere primesc sancțiuni.

„În alte state există centre de reeducare!“

Cazurile incalificabile de violență a elevilor împotriva profesorilor, cazuri care au revoltat o țară întreagă, sunt, pentru sindicate, picătura care a umplut paharul umilințelor. Ajunși la capătul răbdării, sindicaliștii cer înăsprirea pe­depselor aplicate elevilor agresori. Pe parcursul celor trei decenii care s-au scurs de la căderea regimului comunist, școala românească și-a pierdut, rând pe rând, toate pârghiile legale pe care le avea la dispoziție pentru a menține un climat sănătos de ordine, respect și disciplină în mediul educațional.

Marius Nistor, președintele FSE Spiru Haret: „În momentul în care în mass-media apar filme groaznice care ridică mari semne de întrebare asupra statutului de om pe care îl au niște persoane care pot face așa ceva, credeți că aceste măsuri sunt dure? În alte state există centre de reeducare unde sunt trimiși copiii cu ­probleme deosebite de comportament! De ce nu există și la noi? De ce evităm să venim cu măsuri care să transforme școala într-un mediu sigur?“.

În replică, ministrul Educației, Ligia Deca, a făcut o declarație care vorbește de la sine despre felul în care s-a degradat, în timp, spațiul școlii: „Nu cred că ne trebuie segregare de tip centre de reedu­care, așa cum existau în perioada de dinainte de 1989. Cred că în deceniile care au trecut am văzut că există soluții mult mai eficiente pentru reabilitarea elevilor“. Cât de eficiente au fost măsurile adoptate în ultimele decenii, se poate observa în gradul de degradare a climatului de securitate din școala românească de astăzi. Exact despre acest lucru se vorbește în toate mediile, după cele mai grave incidente petrecute în spațiul școlii.

Un lung șir de violențe în mediul școlii

Cazurile grave de indisciplină din ul­­tima vreme vin după un lung șir de în­­tâmplări similare, poate nu la fel de gra­ve. Acum câțiva ani, o profesoară a fost înjunghiată de un fost elev al liceului, chiar în fața cancelariei. Și atunci, ca și acum, măsurile propuse de sindicatele din educație au fost tratate cu indiferență de clasa politică. Printre măsurile de ac­tualitate și în prezent se număra și obținerea de către angajații din educație a statutului de autoritate publică, solicitare rămasă fără niciun răspuns din partea clasei plitice până în momentul de față.

O realitate care depășește orice imaginație

Statisticile vorbesc de la sine: în anul școlar 2021-2022, poliția a înregistrat peste 1.800 de violențe în rândul elevilor, doar în școlile din Capitală înregistrându-se 324 de cazuri de atac la persoană.

În timp ce în jurul legilor educației se duce o veritabilă luptă politică cu iz electoral, școala se transformă sub ochii ­noștri într-o junglă în care elevii se bat, la propriu, se agresează în fel și chip, zilnic, sub privirile neputincioase ale profesorilor, atunci când nu își agresează și nu își umilesc profesorii. Sunt agresivi și se umilesc în moduri inacceptabile cu 3 de­­cenii în urmă. În Teleorman, două eleve și-au împărțit sălbatic pumni și picioare, iar la Bacău un elev a fost băgat cu capul în toaleta școlii. La începutul acestui an, după terminarea orelor, un incident ex­­trem de grav s-a petrecut între niște copii, elevi la școala din satul Storești, comuna Frumușica. Doi dintre ei s-au apropiat de un al treilea, care aștepta pe marginea drumului și, din senin, unul a început să-i care pumni până l-a doborât la pă­mânt și a continuat să-l lovească în abdomen. În județul Argeș, poliția a deschis o anchetă după ce în spațiul public au apă­rut imagini în care se vede cum mai mulți elevi se bat ca în barurile americane pe holul unei unități de învățământ, iar unul dintre cei implicați în scandal smulge o stinghie din lambriu și îi lovește pe ceilalți. Bătaia a avut loc pe holul Liceului Tehnologic de Construcții Mașini din Mioveni, iar elevii sunt în clasa a IX-a.

Tot la începutul acestui an, trei eleve de clasa a V-a din Câmpina s-au bătut la școală; și aici, poliția a fost nevoită să deschidă o anchetă după ce filmarea in­­cidentului a ajuns în spațiul public.

Și cazurile de violență școlară nu se opresc aici. La Iași, un elev de 15 ani a fost bătut cu sălbăticie cu pumnii și cu picioarele, până când s-a prăbușit la pă­mânt. Agresorii sunt cinci colegi de clasă ai băiatului. Într-o școală din Ilfov, pe 1 martie, doi elevi s-au luat la bătaie în timpul orei de biologie. Unul a ajuns în stare gravă la spital, cu dinții sparți, după ce a primit un scaun în cap; motivul conflictului, un mărțișor.

De la începutul anului și până acum (cu excepția vacanțelor și a zilelor libere oficiale), aproape că nu a trecut o zi fără ca, în spațiul public, să nu fi apărut cel puțin un caz de violență școlară.

În contextul generat de pandemie, precum și al vârstei adolescenței și al evoluției sociale, „numărul faptelor de violență din unitățile de învățământ a crescut foarte, foarte mult și putem spune că creșterile sunt de la an la an tot mai mari“, a încercat să găsească o explicație a acestei recrudescențe Măriuca Amariei, șefa Biroului de Siguranță Școlară din ca­­drul Poliției Bacău. Afirmația a fost făcută în contextul în care un elev din Bacău a fost reținut pentru 24 de ore, după ce a fost filmat la sfârșitul lui ianuarie în timp ce umilea și agresa doi colegi de clasă cu nevoi educaționale speciale.

În fața acestei îngrijorătoare dinamici nu putem să nu ne întrebăm ce se întâmplă cu copiii noștri? De unde această agresivitate care ia forme din ce în ce mai șocante? Ce hrănește cruzimea, agresivitatea care îi stăpânesc pe acești copii? Cum de s-a ajuns aici și unde sunt părinții, unde sunt profesorii care ar trebui să-i supravegheze? Absolut toate sondajele, fără excepție, arată că fenomenul violenței este în creștere, alarmează din ce în ce mai mult și, cu toate acestea, s-a făcut prea puțin, mai curând nimic concret pentru a-l stopa. Lipsa de reacție a autorităților și legiuitorilor a condus, în cele din urmă, la gravul incident petrecut la Colegiul Național Ion Creangă din București și la cel, la fel de grav, petrecut la școala din Prahova, în care o profesoară a fost umilită de niște elevi de clasa a VII-a.

Câteva date statistice menite să ne dea fiori

Un studiu al Organizației Salvați Co­piii arată că 82% dintre elevi au asistat în calitate de martori la situații de bullying în școală, iar aproape jumătate dintre cei chestionați au mărturisit că au fost victime ale bullyingului. Concluziile anchetei realizate pe un eșantion de 4.449 de elevi din intervalul de vârstă 10-18 ani ar trebui să dea serios de gândit: 99% dintre elevi sunt familiarizați cu termenul de bullying; 82% au fost martori ai situațiilor de bullying în școala în care învață, 28% afirmând că au asistat cu frecvență ridicată (des și foarte des) la astfel de situații; 73% afirmă ca au asistat la situații de bullying în clasă, 21% afirmând că frecvența acestor situații a fost ridicată; rețelele de socializare sunt indicate ca mediu în care copiii asistă frecvent la situații de bullying, 79% afirmând că au asistat la astfel de situații, iar 45% recunoscând că se confruntă cu cyberbullying des sau foarte des; 49% dintre participanții la stu­diu au declarat că au fost victime ale vio­lenței, 1 din 10 minori recunoscând că s-a aflat des și foarte des în astfel de situații.

Toate acestea sunt date oficiale. Ne­­oficial, vorbim despre mult mai multe cazuri de violență școlară, fenomenul existând în aproape toate unitățile de în­vățământ preuniversitar din țară.

„Este doar vârful iceberg-ului, de fapt. O cercetare de anul trecut arată că jumătate dintre copiii chestionați fuseseră im­­plicați într-un act de bullying, patru din cinci copii au fost martori și 27% dintre copii recunoscuseră că au comis fapte de bullying“, e de părere directorul de program al organizației Salvați Copiii România, George Roman.

„Au reieșit 10.000 de cazuri, în condițiile în care în România sunt 17.000 de unități de învățământ, cu tot cu cele arondate. Vă garantez că în fiecare ­unitate de învățământ, zilnic, în fiecare clasă, are loc un act de bullying. Faceți calculele“, e de părere și Iulian Cristache, președintele Federației Asociațiilor de Pă­­rinți din România. În consecință, am­ploarea fe­nomenului este cu mult mai mare decât susțin datele statistice oficiale.

Ce spun specialiștii despre cauzele acestor manifestări?

Studiile realizate în ultimii ani arată că adolescenții și copiii din țara noastră sunt din ce în ce mai des protagoniști ai unor scene de violență greu de privit, fie că este vorba de mediul familial, de televizor, de internet sau de jocuri pe calculator, de desene animate sau de manifestări sociale cotidiene. Specialiștii în do­meniu trag de ani buni semnale de alarmă privind recrudescența acestui fenomen. Traumele copilăriei, spun unii, in­­fluențează în sens negativ dezvoltarea psihică a copilului și adolescentului. Aceștia își formează treptat „mantia de protecție contra răului și reacționează față de sine și față de ceilalți din jur prin diferite comportamente dezvoltate reactiv la traumă“, e de părere Raluca Prepeliță, medic psihiatru la Institutul Socola din Iași: „Indiferent că devine agresor, victimă sau martor la abuz sau violență, sănătatea psihică a copilului este afectată, mergând chiar până la instalarea unor tulburări psihice cu repercusiuni în perioada de adult“. Psihologul atrage atenția că traumele cărora copiii le-au căzut victime la vârste fragede le influențează comportamentul în adolescență, într-un mod dramatic.

Indiferent că vorbim despre părăsirea copilului de către părinți la vârste fragede, divorțul părinților, violența fizică și verbală din familie, abuzurile sexuale ori consumul de alcool și droguri, acestea sunt doar câteva exemple de traume care pot influența dezvoltarea ulterioară a minorului, deorece el „învață“ cum să se comporte în afara mediului traumatizant și cum să se raporteze la cei din jurul lui, indiferent că vorbim despre colegi de cla­să, de joacă sau despre profesori. În ge­neral, ei își vor căuta victime printre copiii pe care ei îi consideră slabi, izolați, vulnerabili, fără apărare, iar victimele vor dezvolta simptome psihice „din spectrul anxietății și depresiei, cu izolare socială, tulburări de somn și alimentație, sentimente de devalorizare, stimă de sine scăzută, tulburări de concentrare a atenției, cu performanțe școlare în scădere, absenteism școlar și chiar dependențe de alcool și droguri, simptome ce se agravează dacă nu sunt tratate și care pot merge până la ideație și tentativă suicidară“, avertizează medicul Raluca Prepeliță.

Violența de pe micile ecrane, agresivitatea imaginilor, jocurile video și internetul, pericole majore pentru minori

Pe lângă mediul familial și cel social care, în mod automat, sunt determinante pentru dezvoltarea normală a unui copil, potrivit specialiștilor, copiii sunt puternic influențați, de la vârste foarte fragede, și de imaginile care se perindă pe micul ecran sau pe ecranul unui gadget, sunt puternic influențați de zgomotul și agitația personajelor din desenele animate sau din jocurile video. Potrivit specialiștilor în psihologie infantilă, copiii se obișnuiesc să fie puternic stimulați vizual și auditiv și ajung, în cele din urmă, la ceea ce se numește hiperactivitate. Hiperactivitatea generează în mod automat nervozitatea care, în cazul copiilor, este foarte greu de gestionat mai târziu.

Potrivit psihologului Sergiu Toma, copilul „cu cât este mai mic, cu atât mai mari sunt șansele să imite și să repete cele văzute în jocuri și desene. Odată ce vorbim despre adolescenți, jocurile video agresive nu sunt adesea preluate sau imitate decât dacă acest lucru este încurajat și apreciat de semenii săi“, adică de anturaj.

Navigarea pe internet și expunerea îndelungată la televizor implică interacțiunea cu imagini și cu mesaje violente, deoarece majoritatea desenelor animate conțin violență. De fapt, 80% din producțiile tv și cinematografice de astăzi, din desenele animate (producții pentru copii cu personaje hidoase, agresive, greu de privit, de multe ori, și de către un adult) și din jocurile pe calculator inoculează ce­­lor mici atracția pentru urât, hidos (a se vedea Halloween-ul), pentru agresivitate, dorința de răzbunare, plăcerea de a face rău și de a produce suferință celor din jur. Și cum să nu fie așa, când majoritatea acestor producții abundă în crime, sânge și arme!

Gama extrem de diversificată a ofertei de pe micile ecrane, sarabanda de ­imagini agresive, puternic colorate și hiperluminoase conduc la creșterea nervozității și agresivității în rândul copiilor la fel de mult sau, uneori, poate chiar mai mult decât un mediu familial impropriu dezvoltării lor normale. De asemenea, să nu uităm materialele cu caracter sexual și pornografic care fac ravagii în rândul mi­­norilor, încă de la cele mai fragede vârste.

„Elevii au foarte multe drepturi și prea puține obligații“

Situația este într-adevăr foarte gravă. În urma incalificabilului incident de la Colegiul Național Ion Creangă, căruia i-a căzut victimă o profesoară de 26 de ani, cadrele didactice și societatea civilă cer de urgență măsuri împotriva elevilor violenți. Florentina Munteanu, director de școală într-o localitate din județul Giurgiu, consideră că legislația ar trebui schimbată, pentru a consolida poziția și statutul actual al cadrului didactic, subminată grav de actualul statut al elevului: „Elevii au foarte multe drepturi și mult prea puține obligații“.

Sindicatele din învățământ au cerut controlul ghiozdanelor, exmatricularea pe o perioadă limitată a elevilor problemă, detenția în clasă după orele de curs și chiar reînființarea centrelor de reeducare pentru elevii care comit abateri grave. Mulți profesori și mulți părinți sunt de acord cu aceste propuneri, iar comunitățile din zonele rurale deplâng autoritatea pierdută de către profesori în fața elevilor.

Un părinte: „Aș fi de acord ca fiul meu, în cazul în care greșește, să fie responsabilizat într-un fel. Școala, până la urmă, înseamnă niște reguli. Trebuie să respectăm procesul de educație“.

„Venim la școală să învățăm, nu să facem alte activități“, spune un părinte, pe o rețea de socializare. Un altul e de pă­­rere că nu ar avea nimic împotriva ca, ajungând la școală, copilul lui să fie verificat în ghiozdan: „De ce să am ceva îm­­potrivă? Până la urmă, nu avem nimic de ascuns în ghiozdan. Este imperios necesară adoptarea unor măsuri pentru prevenirea comportamentului agresiv al elevului față de dascăl, pentru că am văzut atâtea cazuri în care elevii nu doar că au un comportament nepotrivit, ci și sunt foarte agresivi față de dascăli“.

Referitor la reînființarea centrelor de re­educare și la exmatricularea elevilor care comit abateri deosebit de grave, același părinte spune că este de acord: „Pentru cazurile deosebit de grave, da! Pentru că acolo se presupune o reeducare. Nu? Pe asta se merge. Dacă nu putem să prevenim, totuși, până la un punct… trebuie să aplicăm și o măsură de reeducare. Poate acasă nu a fost posibil să fie sfătuit corespunzător. Acolo presupun că o să fie un psiholog, un consilier, să îndrume copilul“.

Este limpede că ceea ce se întâmplă în ultima vreme în școala românească a reușit să ne îngrijoreze pe toți. La unison, părinți și profesori cer introducerea unor măsuri reale care să readucă sentimentul de siguranță în școală, atât pentru elevi, cât și pentru profesori, deoarece, să nu uităm, există din ce în ce mai mulți elevi care mărturisesc acasă că nu mai au cu­­rajul să meargă la școală din pricina elevilor agresori din ce în ce mai numeroși.

Discuțiile din jurul pachetului de măsuri împotriva violenței școlare

O variantă agreată de majoritatea ac­torilor din mediul educațional a fost ex­matricularea de la 3 la 5 zile. Propunerea care a venit din partea cadrelor didactice a fost agreată și de ministrul Educației, Ligia Deca. Ea a ținut să sublinieze că, în acest caz, nu vorbim despre exmatricu­lare, ci despre o măsură care, dacă este însoțită de un program de consiliere, poate produce efecte pozitive. „Este o suspendare. O astfel de măsură, dacă este însoțită de măsuri de consiliere și de anumite acțiuni, pe care elevul și familia ar trebui să le facă, cred că nu ar fi o idee rea“, a spus ministrul Educației.

O altă măsură de pedeapsă pentru elevii violenți a fost propusă introducerea unor activități în folosul școlii, propu­nere cu care Ligia Deca, iarăși, a fost de acord: „Orice măsură care presupune reabilitarea, inclusiv munca în folosul școlii sau a comunității, poate fi o variantă“.

Referitor la posibilitatea ca nota la purtare să conteze în calcularea mediei la Evaluarea Națională, la admiterea la liceu și la Bacalaureat, Ligia Deca a fost reticentă: „Dacă este o limitare a dreptului la educație, avem o problemă constituțio­nală. Trebuie să analizăm împreună cu juriștii“.

Camerele de detenție au declanșat o devărată maree. Ce sunt, de fapt, așa-numitele „camere de detenție“ care au trezit atâta emoție? De fapt, așa cum se întâmplă în alte sisteme de învățământ din lu­­me, se propune ca elevul să rămână după ore într-o sală, supravegheat de un cadru didactic, pentru a reflecta la problemele pe care le-a creat. „Trebuie să vedem cum înțelegem camera de detenție. Cred că este un spațiu în care un copil care la un mo­ment dat are o problemă de comportament poate să reflecteze supravegheat asupra comportamentului. Nu este o chestiune singulară, o vedem în alte sisteme“, a spus ministrul Educației. În fața emoției generale create mai ales în rândul elevilor, autoritățile adaugă: Nu trebuie să ajungi acolo, dacă îți vezi de treabă!

Marius Nistor, președintele FSE Spiru Haret, precizează că sunt vizate faptele grave și foarte grave comise de elevi: „Haideți să fim rezonabili. Vorbim despre fapte deosebit de grave: faptul că își agresează colegii, faptul că agresează un cadru didactic. Lucrurile acestea trebuie sancționate, nu trebuie tolerate“.

La rândul lor, părinții sunt de părere că sancțiunile impuse elevilor indisciplinați și elevilor agresivi nu trebuie să se rezume doar la pedepse, ci și la prevenție, potrivit lui Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți. El mai spune că prevenția este greu de făcut din cauza personalului in­suficient din școli și din instituțiile responsabile din Ministerul Educației: „Vă reamintesc, modificările din legile care privesc educația, inclusiv aspecte referitoare la violența în școli, au fost dezbătute în Parlament, printre propuneri numărându-se camere video în clase, exmatricularea pentru câteva zile sau o așa-zisă cameră de detenție. Nu mă refer doar la sancțiuni și mă refer inclusiv la partea de prevenție. Dar cu cine o facem? Aceasta este o poveste frumoasă spusă de către toți factorii decidenți, dar fără a se materializa. Dacă ajungem la situația ultimativă cum s-a ajuns la Creangă, acolo, cu părere de rău, acel copil trebuie să plătească“.

Propunerea care a generat cele mai mari temeri a fost reînființarea centrelor de reeducare. Despre acestea, Iulian Cristache spune: „Dacă vrem niște centre de reeducare, trebuie să ne asigurăm că ei vor fi educați acolo, că dacă aceste centre de reeducare vor fi la nivelul pușcăriilor, unde nu vorbim de reeducare, nu facem altceva decât să ne asigurăm că peste cinci ani, acești copii care vor ieși din centre de reeducare îți vor da în cap pe stradă și nu în școală. Trebuie să ai o persoană calificată să rezolvi aceste cazuri. Și, din păcate, sunt din ce în ce mai puțini profesori pregătiți să rezolve astfel de situații“.

Cazurile incalificabile de indisciplină școlară cer, în regim de urgență, măsuri clare, nu vorbe

În momentul de față, cele mai dure sancțiuni ce pot fi aplicate elevilor care își agresează colegii sau profesorii sunt scăderea notei la purtare, avertismentele scrise și repetenția, măsuri care s-au do­vedit, în timp, a nu avea un prea mare impact asupra elevilor agresori. Până la adoptarea noii legislații din educație, prevederile actuale vizează doar sancțiuni administrative aplicate elevilor. Modificările propuse pentru Statutul elevilor prevăd ca exmatricularea să fie permisă nu­­mai în cazul elevilor din învățământul postliceal, 12 clase fiind școală ­obligatorii.

Pe marginea acestei situații fără precedent din școala românească s-au exprimat numeroși experți și asociații. O voce pertinentă au avut Asociația Vedem Just, alcătuită din juriști, cadre didactice și tineri: „Școala trebuie să fie un mediu pentru educație, nu teatru de conflicte și piață de droguri, spun aceștia. Atât elevii, cât și profesorii trebuie să fie în siguranță atât timp cât se află la școală și în perimetrul acesteia“. Soluțiile radicale propuse de Asociația Vedem Just pentru a stopa violența în școli includ reintroducerea exmatriculării elevilor pentru acte grave de indisciplină sau comiterea de infracțiuni, începând cu vârsta de 14 ani, „indiferent de nivelul clasei frecventate și posibilitatea de control corporal al elevilor prin sondaj“. Se mai propune eliminarea posibilității părinților de a motiva în mod arbitrar lipsa copilului de la școală.

De asemenea, pentru combaterea violenței în școli, este vitală introducerea psihologilor și a consilierilor școlari în fiecare școală și aplicarea de proceduri disciplinare pentru elevi, inclusiv posibilitatea de a folosi înregistrări audio-video sau declarațiile de martori ale elevilor ca probe.

O altă propunere este reintroducerea măsurii disciplinare a exmatriculării elevilor indisciplinați, agresori, ca și introducerea măsurii de suspendare temporară de la cursuri.

În ce-i privește pe profesori, cadrul di­­dactic care este condamnat pentru orice infracțiune comisă cu intenție nu va mai putea profesa în sistemul de învățământ, până la reabilitarea sa, iar cel condamnat pentru o infracțiune sexuală împotriva unui minor nu va mai putea profesa în sistemul de învățământ niciodată.

Asociația mai propune eliminarea posibilității părinților de a motiva în mod arbitrar absențele copilului. Totodată, părinții să fie obligați să permită consilierea la școală sau în sistem privat, altfel urmând să își asume în întregime eventualele urmări.

O bună parte din aceste măsuri sunt agreate și de Ministerul Educației. Asupra celorlalte, poate ar fi bine să continue o discuție constructivă, pentru recăpătarea sentimentului de siguranță și încredere în școală, atât de către cadrul didactic, cât și de către elevul care și-ar dori să petreacă, zilnic, cele câteva ore de școală în siguranță.

Pentru ce măsuri a optat, în cele din urmă, Ministerul Educației?

O propunere pentru proiectele de legile educației depus de Ministerul Educației și partidele aflate la guvernare (mai puțin UDMR) coboară armata din pod, cum se spunea pe vremea când făceam noi școală: violența școlară, sub orice for­mă, va fi sancționată, însă exmatricularea elevilor se va putea face doar în ca­­zuri foarte grave, cu drept de reînscriere în anul școlar următor, la aceeași unitate de învățământ, excepție făcând elevii din învățământul postliceal. Potrivit propunerii care a trecut de Camera Deputaților, analiza disciplinară poate fi inițiată de personalul școlar ca urmare a comportamentului inadecvat al elevului sau a unei încălcări a regulamentelor unității de în­vățământ preuniversitar, potrivit amendamentului adoptat. Elevul și părinții sunt informați cu privire la natura încălcării și sunt convocați la o întâlnire formală. Elevii au dreptul la apărare și nu pot fi supuși unor sancțiuni colective. Pentru a putea fi sancționați, faptele trebuie să se petreacă în perimetrul unității de învățământ, în cadrul activităților ex­­trașcolare sau în cadrul activităților desfășurate în mediul online.

Sancțiunile aplicate elevilor indisciplinați, în funcție de gravitatea faptei, sunt: observație individuală; mustrare scrisă; retragerea temporară sau pe durata întregului an școlar a burselor de care beneficiază elevul; mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeași unitate de învățământ; suspendarea elevului pe o durată limitată de timp; preavizul de ex­matriculare; exmatricularea cu drept de reînscriere în anul școlar următor la aceeași unitate de învățământ; exmatricularea cu drept de reînscriere în anul școlar următor, la altă unitate de învățământ; în sfârșit, exmatricularea fără drept de reînscriere, aceasta aplicându-se doar elevilor din învățământul postliceal.

Este interzisă mustrarea în fața colegilor. Toate sancțiunile aplicate se comunică individual, în scris, atât elevilor, cât și părinților, și intră în vigoare din mo­mentul comunicării acesteia sau ulterior, după caz.

Prevederea legislativă propusă pre­vede că violența fizică sub orice formă se sancționează conform dispozițiilor legale în vigoare. Mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeași unitate de în­vățământ, suspendarea elevului pe o du­­rată limitată de timp, preavizul de exmatriculare, exmatricularea cu drept de re­­înscriere în anul școlar următor, în aceeași unitate de învățământ, exmatricularea cu drept de reînscriere, în anul școlar următor, în altă unitate de învățământ, toate acestea nu se pot aplica în învățământul primar. Preavizul de exmatricu­lare și exmatricularea cu drept de reînscriere, în anul școlar următor, în aceeași unitate de învățământ se pot aplica în învățământul obligatoriu numai în situații foarte grave, când prezența elevului în școală pune în pericol siguranța elevilor sau a personalului din școală.

Suspendarea unui elev indisciplinat nu poate depăși 5 zile lucrătoare, iar pe durata întregului an școlar elevul nu poate fi suspendat mai mult de 15 zile lucrătoare. Elevii care au fost sancționați beneficiază de consiliere, intervenție psihologică și psihoterapie, precum și de activități remediale.

Aplicarea sancțiunilor prevede, în mod obligatoriu, informarea elevilor și a părinților. În procesul de sesizare și analiză disciplinară a elevilor, comunicarea cu părinții se va realiza în absența ele­vilor și într-un „spațiu dedicat“, care să asigure confidențialitatea, „în prezența consilierului școlar și a mediatorului școlar, dacă este necesar“.

Elevii vor fi obligați să aibă o ținută decentă, adecvată mediului, nu au voie să fumeze în spațiul școlar. Elevilor nu li se va mai permite accesul la clasă, în timpul cursurilor, cu telefoane mobile, nu vor mai avea voie să introducă în perimetrul școlii arme și produse pirotehnice, spray-uri lacrinogene și nici materiale, de orice fel, cu conținut sexual sau pornografic.

Potrivit ultimelor hotărâri, unitățile de învățământ preuniversitar vor putea decide instalarea sistemelor de supraveghere audio-video în vederea asigurării pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor.

Ministrul Educației, Ligia Deca, a precizat, la dezbaterile din comisia parlamentară, că măsurile incluse în proiectul legislativ sunt urmare a cazurilor „atât de mediatizate de violență în școli“ din ultimele luni.

Autoritățile fac front comun pentru eliminarea violenței din școli

Ministerul Educației a organizat o în­­tâlnire de lucru la care au participat re­­prezentanții celor mai importante instituții de la nivel central și județean implicate în combaterea violenței și a consumului de stupefiante în unitățile de învățământ, reprezentanți ai elevilor și ai pă­­rinților. În context, ministrul Ligia Deca a subliniat: „Fac apel la inspectorii școlari generali și la reprezentanții Centrelor Județene de Resurse și de Asistență Educațională să susțină consilierii școlari, mediatorii și cadrele didactice în organizarea activităților de prevenție și management a situațiilor de violență, respectiv consum de substanțe interzise. Fenomenul violenței școlare poate fi limitat și combătut, dar numai cu o bună colaborare între instituții, familii, specialiști și elevi. Atât eu, cât și toți colegii din Ministerul Educației ne implicăm activ în identificarea și aplicarea celor mai eficiente măsuri. De asemenea, încurajez toți actorii implicați în acest proces să ne transmită orice feedback pentru a adopta cele mai bune soluții“.

În aceeași idee, chestorul general de poliție Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, a prezentat o propunere a MAI de organizare a unor sesiuni de informare pentru elevi, părinți și cadre didactice privind riscurile și consecințele faptelor de port sau folo­sire fără drept de obiecte periculoase în incinta unităților de învățământ: „Pentru Ministerul Afacerilor Interne, siguranța copiilor a fost și rămâne o prioritate majoră. Tocmai de aceea, vă asigur că alocăm toate resursele avute la dispoziție pentru o siguranță crescută în școli, astfel încât tinerii să se dezvolte într-un climat sigur“.

Elena Tudor, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție: „Trebuie să fim conștienți de faptul că, după familie, școala are rolul esențial în educarea și formarea copiilor noștri. A venit momentul să se vadă efortul comun și acțiunea comună ale școlii, ale celor care lucrează în asistență socială și ale celor din MAI, pentru a preveni acte de violență sau a interveni la timp pentru a evita situații critice sau chiar tragedii“.

Sunt câțiva pași importanți pe care Ministerul Educației intenționează să-i facă în lupta pentru eliminarea violenței din spațiul școlii. Este important că ne sunt prezentate atât pachetul de sancțiuni care va intra în vigoare, sperăm, la începutul noului an școlar 2023-2024, cât și mă­surile de prevenție propuse și susținute, de comun acord, de Ministerul Educației, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Mediul școlar a devenit o junglă în care dominante sunt instinctele primare. Nu o spunem doar noi, o spun specialiști în științele educa­ției, psihologi, consilieri școlari. A trebuit să se petreacă două incidente de o gravitate fără precedent pentru ca mediul educațional și ministerul de resort, clasa politică, societatea, în ansamblu, să se trezească din letargie și să vadă realitatea. Să vadă că, din pricina unei incapacități morbide de a lua niște măsuri de bun-simț în asemenea situații, școala a devenit un spațiu în care profesori și elevi, în egală măsură, se tem să mai intre.

Acești minori vor ajunge cetățenii de mâine ai țării. Acești minori se află acum la vârsta la care dominantă este dorința de independență și de răzvrătire față de orice fel de autoritate, teribilismele de orice fel. Toți am traversat această vârstă.

Cei îndrituiți să redea și să mențină climatul de siguranță și de respect din spațiul școlii trebuie să înțeleagă că toate aceste teribilisme adolescentine trebuie controlate și pedepsite atunci când de­pășesc niște granițe normale de conviețuire și de respect.

Să nu uităm că nicăieri în lume nu s-a făcut ordine doar cu „vorba bună“, iar cetățenii Germaniei (o țară atât de admirată de noi, românii, pentru gradul ei înalt de civilizație) nu au fost convinși doar cu „argumente de bun-simț“ să păstreze curățenia în spațiile publice, ci și cu sancțiuni usturătoare. Școala trebuie să redevină ce a fost, adică un spațiu al studiului, respectului și al siguranței, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. Profesorii trebuie să primească statutul de autoritate publică și trebuie să-și recapete demnitatea pierdută, iar elevii trebuie să vină cu încredere la școală și să nu uite că nu au doar drepturi, ci și obligații, și că o democrație adevărată se ba­zează pe echilibrul indestructibil între drepturi și obligații. Altfel, ne vom transforma într-un maidan.

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 40