Viitorul educației în orizontul 2030

Fără a eluda tematica secțiunii, de­dicată sistemelor educaționale, articolul de față debutează o serie care are la bază studii și documente reunite sub titulatura generică „OECD – Future of Education and Skills 2030“ (https://www.oecd.org/education/2030-project/). În acest context, al așteptărilor privind educația și al rezultatelor concrete care privesc educabilul pentru orizontul de timp 2030, se prezintă un cadru de referință pentru învățare (OECD Learning Compass 2030), dezvoltat în cadrul unui proiect al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), conturat la mijlocul deceniului anterior. Proiectul OECD are ca scop sprijinirea sistemelor de educație în efortul lor de a revizui/actualiza/inova constructul curricular, bazându-se pe formularea a două întrebări esențiale și urmând ca, prin cercetare sistematică bazată pe dovezi, să furnizeze răspunsuri fundamentate:

• Care sunt competențele (privite ca ansamblu coerent și interdependent de cunoștințe, aptitudini, atitudini și valori) de care va avea nevoie educabilul de astăzi pentru a se dezvolta, a se integra realității și a contribui la modelarea viitorului?
• Cum pot sistemele de educație să formeze și să dezvolte aceste competențe în mod eficient?

Influențat fiind și de situația geo-politică actuală, care face dovada riscurilor majore în care puterea cunoașterii se exprimă într-un mod total dezechilibrat, relevând carențe din perspectiva valorilor și atitudinilor care dau măsura cunoașterii și utilizării puterii, am ales ca în acest prim articol să fac o prezentare sintetică a modului în care trebuie integrate valorile și atitudinile în procesul de învățare, astfel încât să permită îndeplinirea unui obiectiv la nivelul întregii umanități: asigurarea binelui personal care nu poate fi sustenabil în afara binelui întregii lumi.

Referitor la atitudinile și valorile la care trebuie să se raporteze un cetățean în viitorul apropiat, în cadrul studiilor OECD se pornește cu definirea acestor termeni, astfel încât să se asigure un înțeles unitar atunci când se discută despre o promovare a unei educații bazate pe acestea.

Astfel, ne raportăm la valori înțelegând principiile definitorii care au im­pact asupra luării deciziilor, indiferent dacă sunt decizii pentru viața personală sau o exced (impact la nivel profesional, societal). Deciziile sunt luate în baza unor judecăți și este important care sunt factorii care influențează decizia, precum și care sunt factorii care permit o decizie de calitate.

Se identifică astfel patru dimensiuni ale asumării valorilor, în sensul definit anterior.

Valorile și credințele fiecăruia sunt definitorii pentru atitudinile individului și pentru comportamentul acestuia, influențând, alături de context, modul în care individul acționează și reacționează.

Sub umbrela conceptelor de valoare și atitudine, în funcție de perspectiva în care conceptele sunt utilizate, sunt reunite expresii precum în graficul alăturat.

În materialul citat, fiecare dintre expresiile anterioare este însoțit de definiție sau de descriptori, însă ne-am opri la a dezvolta doar pe următoarele:

În relație cu descriptorii asociații ex­­presiei soft skills, am pus cunoașterea și abilitatea/deprinderea care, alături de va­­lori și atitudini, caracterizează constructul numit competență. Astfel, dezvoltarea de competențe la un nivel consolidat, mai ales când focalizarea educației este pe competențe-cheie, nu poate fi sustenabilă fără integrarea valorilor și atitudinilor, atât prin valorizarea a ceea ce este specific și tradițional, cât și prin deschiderea educației către problematici majore, globale, precum cele care definesc actual obiectivele unei dezvoltări durabile.

Este de menționat faptul că provocările din lumea de azi sunt multiple, îmbrăcând forme variate și necesitând acțiuni corespunzătoare. Astfel, devine prioritar în educație aspectul etic care trebuie să dubleze orice formare de competență, orice formă de cunoaștere. Ad­­mițând faptul că deținerea de competență aduce cu sine un ascendent față de cel care nu o deține, acest atu trebuie cel puțin să se supună principiului „non nocere“. Ca exemplu, există un avans al inovației în tehnologie și acesta nu tre­buie să aibă bariere, mai corect spus, alte bariere care depășesc cele impuse de etică. De aceea, pe agenda educației, valori și atitudini etice trebuie dezvoltate integrat, aplicat la problematicile curente și raportate la consecințele unor problematici anterioare, indubitabile din perspectiva istoriei și posibil recurente.

Perspectiva OECD este bazată pe date și informații colectate de la diferite sisteme educaționale. În acest sens, studiul conține o serie de exemplificări dintre care ne vom rezuma la un sistem educațional deja prezentat în Tribuna învățământului, la această secțiune: Estonia.

Astfel, cu un debut în 2009, ministerul de resort a implementat un program la nivel național care are ca scop dezvoltarea valorilor în societatea estonă, prin raportare la principii etice din Constituția țării, precum și la drepturile omului și ale copilului, așa cum sunt acestea reflectate în documente de bază europene și internaționale.

În acord cu dimensiunile valorilor enunțate anterior, educația estonă oferă, în cadrul curriculumului național începând cu învățământul secundar, con­texte de învățare prin care elevul să ia decizii/să-și exprime opinii/să se manifeste prin raportare la valori ale umanității și/sau sociale precum onestitate, considerație, respect pentru viață și pentru sine, dreptate, demnitate umană, liber­tate, democrație, respect pentru limba și cultura maternă, patriotism, diversitate culturală, toleranță, sustenabilitatea mediului, respectarea legii, solidaritate, responsabilitate și egalitate de gen.

Prin programul menționat, Estonia și-a propus trei obiective majore:

• Sprijinirea atât a educației pentru valori a copiilor și tinerilor, cât și a dezvoltării sistematice a valorilor în institu­țiile de învățământ și instituțiile de mun­că pentru tineret, favorizându-se crearea unei culturi organizaționale și a unui mediu educațional care contribuie la dezvoltare personală și integrarea oricărui individ în societate; contextele de învățare, precum și caracteristicile organizațiilor, oferă educabilului contextele de reflecție asupra valorilor și de exersare a acestora, de a interpreta fapte, de a înțelege și acționa în baza unor motivații și în relație cu posibile consecințe.
• Reducerea decalajului dintre abordări formale/retorica asupra valorilor și abordările pe fond, de substanță, relevante ca experiențe de învățare, cu implicarea unor alegerile reale, nu numai simulate; educația pentru valori urmărește:
  • dezvoltarea capacității tinerilor de a evalua situațiile/acțiuni din viața de zi cu zi prin prisma valorilor personale și celor de dimensiune mai mare (so­ciale, ale umanității în ansamblu); cele agreate de societate;
  • dezvoltarea capacității de a evalua co­respondența dintre valorile considerate e­­sențiale și comportamentul ­propriu-zis.
• Sporirea nivelului de discuții/dezbateri asupra eticii și valorilor în societate, sprijinind diferite grupuri sociale să ajungă la o înțelegere comună a valorilor umane și sociale generale, atât în vederea unei acțiuni comune pentru o viață de calitate, cât și din perspectiva respectării prevederilor constituționale.

Gabriel Vrînceanu – profesor

Articol integral publicat în Tribuna Învățământului nr. 34