foto: dreamstime

Dacă anul 2023 ar fi trebuit să fie cu adevărat un an al educației, în lumina promisiunilor președintelui Klaus Iohannis, care a dorit atât de mult o „Românie Educată“, cu legi noi ale educației, coerente, sincronizate cu tendințele și realitățile actuale ale învățământului european și nu numai, anul 2024, ultimul an al celui de-al doilea mandat prezidențial, firesc ar fi să fie un an al bilanțului în care ar trebui să vedem cum și în ce măsură țara noastră a devenit sau nu „România lucrului bine făcut“.

Evenimentele de anul trecut de pe scena educației au demonstrat contrariul: lucrurile sunt departe de a sta cum promitea președintele în primul mandat. În loc să avem un an al celebrării educației, am avut anul cu cea mai puternică mișcare de protest din ultimii 15 ani. A fost anul în care profesorii au evitat în ultima clipă o grevă generală în domeniu, pentru că s-au bazat pe niște promisiuni care nici acum nu au fost respectate în totalitate, a fost anul în care alte rezultate PISA i-au poziționat pe elevii noștri pe ultimele locuri în clasamentul european. Și, desigur, a fost anul promulgării legilor educației, gestate vreme de 8 ani. Cu o trenă de probleme nerezolvate și promisiuni neonorate, 2024 nu pare să se deruleze altfel decât anul precedent. Problemele sunt aceleași, fac parte din armătura sistemului – totuși, cu ceva mai mulți bani la Educație – și e greu de crezut că vor fi rezolvate într-un an amenințat din primele zile de austeritate și crize multiple, creșteri de taxe, de prețuri și impozite.

Fondul Monetar Internațional a răsturnat prognozele guvernanților. Deficitul bugetar la finele acestui an va depăși 6%, deși guvernul condus de Marcel Ciolacu anunța un deficit de cinci și un pic la sută. De asemenea, este an multi-electoral, iar guvernanții trebuie să facă față promisiunilor făcute diverselor categorii sociale care s-au revoltat în ultimul timp. În tot acest peisaj, care sunt șansele educației în 2024? 

2024, anul în care vor curge bani, lapte și miere peste Educație

Pentru premierul Marcel Ciolacu, 2024 va fi, de-a dreptul și fără nicio îndoială, Anul Educației. Referindu-se, la fi­nalul anului trecut, la bugetul pe care îl va primi Educația în 2024, acesta a spus: „Avem cea mai mare alocare bugetară la Educație din istorie, de 4,1% din PIB (4,3, după spusele ministrului Educației, Ligia Deca) adică un plus de 22 de miliarde de lei față de execuția din 2023 și un plus de 61%. După mulți ani în care a fost Cenușăreasa bugetului, 2024 va fi în sfârșit anul Educației. Peste 12 miliarde de lei vor fi investiți în infrastructura educațională doar din PNRR. De asemenea, alocăm un buget de 1,14 miliarde pentru a asigura masa caldă pentru elevii din aproape 1.000 de unități școlare“.

Cresc și salariile profesorilor. Greva din lunile mai-iunie nu a rămas fără rezultat. În cele din urmă, chiar dacă nu i-a băgat în aceeași oală cu restul bugetarilor în „Ordonanța trenuleț“, guvernul a dispus ulterior mărirea salariilor profesorilor, în două tranșe. Mai exact, pentru cadrele didactice din învățământul pre­universitar, creșterile sunt între 19,4% și 20,5%; creșterea salarială brută medie totală în 2024 este de aproape 20%, din care o primă creștere de 13%, în ianuarie, iar restul în iunie.

Liderii federațiilor sindicale din Educație sunt mulțumiți, din moment ce „scrie negru pe alb“. Simion Hancescu, președintele FSLI, a declarat: „Suplimentar venim cu mărire de 7%, dar e posibil să fie alte procente. Practic, în timpul grevei, cerința noastră a fost de o creștere cu 60% a salariilor. Avem o mărire de 30% de la 1 iunie față de 31 mai. Practic, cu cele 20% ajungem la 50%. Se creează premisele să depășim ceea ce am promis în timpul grevei, și anume o creștere de 70% până în 2025. Suntem în grafic“.

„Vă reamintesc ceea ce v-am spus și în perioada conflictului de muncă declanșat în luna mai, faptul că Guvernul a spus tranșant că în 2024 se vor aloca 6 miliarde de lei pentru creșterea salariilor în sistemul de învățământ“, i-a anunțat, la rândul său, pe profesori, Marius Nistor, președintele FSE Spiru Haret. Însă, acesta a ținut să sublinieze că niște lucruri tot nu au fost rezolvate de Ordonanța 57.

Atâtea sume și procente vehiculate pe dinaintea ochilor noștri ne fac să credem că 2024 va fi anul în care va curge cu bani, lapte și miere peste Educație, Cenușăreasa tradițională a guvernelor postdecembriste. Să nu uităm că este an electoral și în anii electorali, educația a fost declarată, întotdeauna, „prioritate zero“ pentru toate guvernele.

Ligia Deca: „Vorbim despre creșteri salariale importante“

Dar chiar se revarsă bani, lapte și miere peste sistemul subfinanțat cu cruzime decenii de-a rândul? O analiză la rece, cu cărțile pe față, arată că lucrurile nu stau chiar așa. Reamintim: la sfârșitul lui 2023, Guvernul României a adoptat vestitul proiect de ordonanță de urgență care stabilea salariile din sistemul de în­vățământ, începând cu 1 ianuarie 2024, cele mai mari creșteri salariale vizând funcțiile administrative în învățământul superior (19% pentru rectori) și în cel preuniversitar (26-28% pentru inspectori și aproape 30% pentru directorii de școli). În aceeași perioadă, ministrul Educației, Ligia Deca, declara optimist că salariile din învățâmânt vor înregistra, în medie, o creștere de peste 50% în perioada iunie 2023-iunie 2024: „Știm că sala­riile au crescut, în medie, cu 25-30% anul trecut, anul acesta vor crește, tot așa, pe medie, cu 20%. Asta înseamnă că între iu­­nie 2023 și iunie 2024 avem o creștere, per total, de peste 50% în medie. În învățământ, vorbim despre creșteri importante“.

Totuși, cu tot optimismul premierului Marcel Ciolacu și al ministrului Ligia Deca, din punct de vedere salarial, profesorii continuă să se afle în urma celorlalți bugetari, pentru că, în vreme ce salariile în sistemul de educație au crescut cu circa 230% din 2010 până în prezent, în același interval de timp (2010-2024), salariile medii și minime pe economie s-au majorat cu 312%, respectiv, cu 450%.

Profesorii rămân și în 2024 în urma altor categorii de bugetari

Cu alte cuvinte, salariile profesorilor rămân sub salariul mediu pe economie. Să ne aducem aminte că, anul trecut, pe 14 iulie, condiția pusă de greviștii din educație pentru suspendarea grevei a fost adoptarea unei ordonanțe de urgență care să prevadă, negru pe alb, faptul că salariul debutantului va fi egal cu salariul mediu pe economie, începând cu 1 ia­­nuarie 2024. Or, în decembrie anul trecut, ministrul Educației, Ligia Deca, și premierul Marcel Ciolacu au prezentat creșterile salariale ca fiind de 50%, cumulat, pe 2023 și 2024, calcul care nu se probează prin creșterea de 38% a costului standard per elev pentru cheltuielile salariale, deoarece premierul Marcel Ciolacu a anunțat, la începutul lui februarie, „majorări semnificative ale costului standard per copil în creșă, grădiniță și școală, începând din acest an“, mai precis, „la costul standard pentru cheltuielile sala­riale, creșterea este de 38%, cea mai mare de la introducerea acestui mecanism de finanțare“. Rezultă de aici că majorarea salarială reală în învățământ nu poate fi de 50%.

Totuși, trebuie să admitem că majorările salariale din educație sunt semnificative și că, probabil, deocamdată mai mult chiar nu se poate crește.

Anton Hadăr, președintele FNS Alma Mater: „Legea salarizării unitare ar fi fost pentru noi elementul de referință“

Deocamdată, încă nu avem o lege a salarizării unitare pe economie și nici nu sunt speranțe că vom avea anul acesta. „Legea salarizării ar fi fost pentru noi elementul de referință, spune Anton Hadăr, președintele FNS Alma Mater. Or, ne­­având-o, noi ne-am raportat la propunerea noastră din iulie anul trecut, propunere făcută de cele trei federații sindicale din învățământ plus Ministerul Educației. Și așa au apărut unele neîndepliniri. Adică, practic, acolo scria că salariul debutantului să fie cât salariul mediu brut pe economie, ori dacă s-a aplicat în rate pentru noi, legea, creșterea salarială în două rate nu s-a mai putut realiza, tehnic vorbind. La rândul nostru, nici noi, atunci, nu ne-am dat seama de numărul de pași pe care îi vom parcurge în procesul de creștere a sa­­lariilor, în special în ceea ce privește debutanții. Am luat o primă tranșă, începând cu 1 ianuarie. Problema este ce facem cu cealaltă tranșă promisă, la ce lege ne raportăm? Căci se vorbește că nu ar mai fi rost și loc pentru o nouă lege a salarizării“.

Da, premierul Marcel Ciolacu nu se va putea ține de cuvânt pe viitor, în absența unei legi a salarizării, conchide președintele federației Alma Mater. Trebuie să reamintim că, la începutul lunii februarie, în deplasările sale prin țară, Marcel Ciolacu a spus răspicat: „Aș fi un om inconștient dacă aș adopta Legea salarizării în plin an electoral“.

Cel mai mare buget nu poate acoperi toate găurile lăsate de subfinanțarea cronică din ultimele decenii

Educația are alocați, anul acesta, peste 74 de miliarde de lei, echivalentul a 4,3% din PIB, ceea ce reprezintă o creștere cu aproximativ 60% față de bugetul alocat în 2023. Acești bani vor fi sursa principală de finanțare pentru educație, la care se adaugă sumele defalcate din TVA de la primării și venituri proprii, în cazul instituțiilor de învățământ supe­rior. Totuși, deși anul acesta educația are cei mai mulți bani din ultimele decenii, lunga perioadă de subfinanțare cronică la care a fost supus sistemul face ca, așa mulți cum par la prima vedere, acești bani să nu poată umple toate găurile din sistem.

„Sistemul plătește prețul subfinanțării din ultimii 30 de ani. Ne trebuie infrastructură nouă, profesori bine pregătiți și bine plătiți, o investiție sistemică mai mare pe două direcții: infrastructura și formarea profesorilor (…) Ar trebui să ne uităm la cum se duc banii în educație, pentru că numărul de copii nu a crescut în România. Probabil că finanțarea pentru un elev va ajunge la 2.000 de euro, ceea ce e aproape o dublare a finanțării, care duce într-o direcție de dezvoltare a României“, a spus într-o emisiune la postul național de ra­­dio Daniela Vișoianu, expert în educație.

Avem, într-adevăr, cel mai mare buget din ultimele două decenii, dar și probleme­le educației s-au cronicizat și, de la un an la altul, adâncesc discrepanța dintre rural și urban. Există medii dezavantajate, unde riscul segregării educaționale este foarte ridicat, unde abandonul școlar se găsește la cote importante. Există o educație rurală, încă, în multe zone, de secol XX și o educație urbană, de secol XXI. Pentru re­­ducerea tuturor discrepanțelor este nevoie de bani mulți, iar în unele locuri, de foarte mulți. Adăugăm la toate acestea transportul elevilor, care în lege este stipulat ca fiind gratuit, dar care în realitate, chiar la acest început de an, în luna fe­­bruarie, a fost pus sub semnul întrebării, câteva mii de elevi la nivelul întregii țări, aflați în zone în care doar așa puteau ajunge la școală, fiind în pericol de a abandona școala.

Și să nu uităm nici de decontarea na­vetei cadrelor didactice, despre care nu se mai vorbește nimic, după ce la finele anului trecut fusese tăiată de pe lista alocărilor guvernului. Același lucru s-a în­­tâmplat și cu cheltuielile pentru formarea continuă prevăzute în noua lege a educației și pe care guvernul le-a tăiat de pe listă pentru 2024.

Legile Educației ar intra în vigoare și în mod practic, dar nu pot în lipsa legislației subsecvente

Noile legi ale Educației – Legea învățământului preuniversitar și Legea învățământului superior – au intrat în vigoare în 2023, la 8 ani de la demararea procesului de concepere a acestora. S-a întâmplat aceasta cu multe poticneli și cu termene încălcate, cu nerespectarea calendarului stabilit inițial, toate acestea făcând ca, la două luni de la intrarea în 2024, cele două legi ale educației să nu poată fi, încă, puse în aplicare în totalitate, în primul rând, din lipsa legislației subsecvente. Concret, zeci de acte normative, care aveau ­termen de intrare în vigoare fie 1 decembrie 2023, fie 1 ianuarie 2024, au fost amânate, în­călcându-se astfel termenele din calendar.

După cum se știe, proiectele celor două legi au fost date publicității în 2022, în timpul ministeriatului lui Sorin Câmpeanu. După demisia acestuia, sub noul ministru Ligia Deca, proiectele de lege au cunoscut modificări și au fost trimise, pentru a doua oară, în dezbatere publică, la începutul lui 2023. Au ajuns, apoi, ra­­pid, spre dezbatere în Parlament și au fost adoptate în luna mai. Din punct de vedere tehnic, cele două documente legisla­tive au intrat în vigoare la începutul anului școlar/universitar în curs. Pentru a in­­tra însă în vigoare și practic, e nevoie de legislație subsecventă. Or, aceasta a apărut doar parțial conform calendarului. Au existat zeci de întârzieri – mai precis, aproape 40 de ordine de ministru și hotărâri de guvern nu intraseră în vigoare la 1 decembrie, conform calendarului stabilit de Ministerul Educației.

Reforma educației, amânată până în septembrie 2025

În loc ca legislația subsecventă aferen­tă Legii învățământului preuniversitar să se încheie după opt luni de la adoptarea legii, adică în primăvara lui 2024, o ordonanță de urgență adoptată de guvern la finalul anului trecut a amânat până la 1 septembrie 2025 termenul final de adoptare a acestor norme.

Ordonanța respectivă mai prevede amânări pentru punerea în aplicare a unor măsuri-cheie, lăsate pe anul școlar 2025-2026, cum sunt reorganizarea ­ARACIP și a inspectoratelor școlare care ar fi urmat să se desființeze, sprijin pentru mediile defavorizate, precum și pentru profesori în formarea continuă.

În fața acestor încălcări flagrante de termene în implementarea reală a reformei în educație, ministrul Educației, Ligia Deca a spus: „Toată lumea dorește o schimbare acum, dar, de fapt, schimbările reale, trainice, durează“, iar până în septembrie 2025 mai e. Între timp, în lipsa legislației subsecvente, în momentul de față, mai multe măsuri prevăzute în legile educației – unele, care au fost aplicate, altele, chiar multe dintre ele, amânate – creează, deja, blocaje, inechități, încălcări ale drepturilor elevilor și profesorilor. Marile reforme se fac, cum se spune, „cu frâna de mână trasă“, iar președintele Klaus Iohannis nu își va vedea de fapt „visul“ cu ochii de președinte. Se amână implementarea legilor educației, se amâ­nă reforma în sistem și România Educată rămâne la stadiul de Românie amânată sau, mai rău, de Românie eșuată. Și mai există un pericol, acela ca, odată cu trecerea timpului, și cu amânare după amânare, articole întregi din legi să fie schimbate, așa cum s-a întâmplat și cu Legea nr. 1/2011, din care, până la urmă, nu s-a mai înțeles nimic.

Totuși, câteva noutăți tot aduce anul

Totuși, odată început, noul an calendaristic aduce unele noutăți în domeniu. În primul rând, câteva noutăți sunt aplicate examenelor naționale, Bacalaureatul și Evaluarea Națională. Primele modificări le-au suportat simulările examenelor de sfârșit de ciclu. Astfel, potrivit ordinului de ministru semnat de Ligia Deca, din programele disciplinelor de învățământ pentru simulare au fost eliminate capi­tole de la majoritatea materiilor. La limba și literatura română, s-a renunțat la textul dramatic postbelic și la întreaga perioadă postbelică; „ajustări“ s-au produs și în ceea ce-i privește pe Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. La istorie, au fost eliminate capitolele legate de realizarea României Mari, de România postbelică, de disidența anticomunistă și de construcția democrației postdecembriste, de Evul Mediu și de începuturile moderni­tății. De asemenea, au fost scoase câteva capitole și de la geografie, filosofie, matematică, anatomie.

O altă noutate cu care vine anul 2024 este corectarea digitalizată a lucrărilor în toată țara, la toate examenele. Anul acesta, toate lucrările de la examenele naționale vor fi corectate digital, începând cu simulările din februarie și martie, până la examenele naționale din vară. Ministrul Educației, Ligia Deca, a motivat astfel ho­­tărârea: „Se reduce riscul de eroare umană, se reduce birocrația, crește capacitatea noastră să schimbăm lucrurile în funcție de rezultatele pe diferiți itemi de ­evaluare“.

Noutatea privind o asemenea formă de corectare a lucrărilor nu este absolută. Corectare digitalizată s-a făcut și în ultimii doi ani la Evaluarea Națională și la Bacalaureat, este adevărat, restrânsă doar la două județe pilot, Dâmbovița și Călărași. Anul școlar 2023-2024 este primul an în care se va folosi corectarea digitalizată în toată țara, pentru toate examenele na­ționale. În plus, Ministerul Educației ia în calcul ca, începând de anul acesta, profesorii să evalueze lucrările elevilor și de acasă.

După scandalul bursierilor cu note sub 5 de anul trecut, întregul sistem de burse a fost reevaluat. Ca urmare, începând din acest an, metodologia de acordare a acestora s-a schimbat. Concret, acum primesc burse de merit toți elevii cu medii peste 9,50, precum și primii 30% din fiecare clasă, indiferent de medie, ceea ce a făcut ca, din totalul burselor de merit, de aproape 462.000 de lei, de o pondere de sub 2%, adică de 8.500 de lei, să beneficieze elevi cu medii mai mici de 5.

Ministrul Ligia Deca a anunțat ulte­rior că, din toamnă, va mai exista un tip de bursă: bursa de merit va rămâne pentru elevii care au rezultate la olimpiade și concursuri și au medii generale peste 9,50, iar pentru cei cu rezultate sub această medie, va exista bursa de reziliență, „cu scopul motivării copiilor din fiecare clasă, a celor mai buni copii din fiecare clasă“.

Burse vor primi elevii din prima treime a efectivului unei clase, socotind bursele de merit adunate cu bursele de reziliență. Pragul minim de medie propus de Ministerul Educației este 7 (șapte).

Rezolvarea marilor probleme ale educației nu se va face nici în 2024

Analfabetismul funcțional, abandonul școlar, lipsa de coerență și de predictibilitate a sistemului, infrastructura școlară deficitară, tărăgănarea reformei, în­­târzierea implementării plenare a legilor educației, profesorii slab pregătiți, violența școlară, toate acestea constituie problemele pe care educația le trage după ea și în 2024. Pentru toate acestea nu este nevoie doar de bani. Este nevoie și de oameni noi, de profesori dedicați și motivați, de noi politici educaționale, de abordări mai flexible ale fenomenului educațional în toată complexitatea lui. Alături de bani și de un corp de legi coerente, capabile să susțină în mod real reforma educației, este nevoie de o schimbare de mentalitate la nivelul întregului sistem de educație și nu numai. Trebuie să ne schimbăm noi, ca societate, iar schimbarea să fie la nivel de paradigmă. Și, poate, primul pas ar trebui să fie renunțarea la mania noastră de a amâna lucrurile cu adevărat importante pentru mai târziu. Cum se întâmplă, de exemplu, acum, cu legislația subsecventă, fără de care nu se pot aplica în totalitate legile educației, iar fără ele nu se poate demara o reformă reală a acestui sistem de învățământ. Iar fără reforma acestuia, nu va exista curând o „Românie educată“, ci una amânată, dacă nu eșuată.

„Schimbăm doar de dragul schimbării, nu reușim să facem o reformă reală în sistemul educațional, spune Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Părinților. Această schimbare trebuie să vină de la fiecare dintre noi, ca societate în ansamblu – familie, profesori, politicieni, politici publice. Deși de anul acesta avem o legislație care, teoretic, e ancorată în realitățile europene, legea nu predă la clasă, nu legea interacționează cu elevul“.

Vom vedea cum va decurge anul 2024 și ce se va mai întâmpla bine sau mai pu­­țin bine în educație. Un lucru este sigur: rezolvarea marilor probleme, a probleme­lor de fond din educație, nu se va face în 2024. Totuși, de început trebuie început de undeva, pentru că e mult de lucru la un sistem care a fost câmpul experimental al tuturor guvernelor de după 1989.

Dezastrul de la simularea Evaluării Naționale 2024, vârful unui iceberg

Din nou, rezultatele la simulările examenelor naționale iau prin surprindere autoritățile din Educație, pe profesori și pe părinți, deopotrivă. Anul acesta, rezultatele la simularea Evaluării Naționale din vară au fost chiar mai slabe decât cele de anul trecut, și a fost avansat chiar termenul de dezastru pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat la simularea de la sfârșitul lui februarie. Concret, potrivit datelor făcute publice de către Ministerul Educației, doar 42% dintre elevii din clasele a VIII-a au luat note peste 5, la Limba și li­teratura română procentul fiind de aproape 74%. Spre comparație, la simularea Evaluării Naționale de anul trecut, 59% dintre elevi au reușit să ia note mai mari sau egale cu cinci, iar la Limba și literatura română procentul de promovare a fost de 75%. Mai exact, la Limba și literatura română, numărul de note mai mari sau egale cu 5 a fost de 121.759, adică un procent de 73,98%. La Matematică, numărul de note mai mari sau egale cu 5 a fost de 69.347, adică 42,37%, în vre­me ce la Limba și literatura maternă, nu­mărul de note mai mari sau egale cu 5 a fost de 8.161, adică un procent de 82,93%.

Desigur, trebuie spus că este pentru prima dată când simularea se derulează în condiții similare cu cele de examen, digitalizat, iar lucrările nu au mai fost corectate de către profesorii din unitatea de învățământ, ci au fost distribuite aleatoriu evaluatorilor din toată țara.

Referitor la gradul de dificultate al su­­biectelor primite de elevi la simularea Evaluării Naționale de anul acesta, ministrul Educației, Ligia Deca, a spus că acestea au fost „subiecte echilibrate care au asigurat atât un grad mediu, cât și unul înalt de dificultate, să putem avea o de­­partajare“. Să mai adăugăm și că, referitor la proba de la Matematică, mai mulți părinți și elevi au spus că subiectele au fost grele și că doar cei care au făcut me­ditații ar fi putut să le rezolve. Și totuși, lăsând la o parte faptul că unele subiecte au fost mai dificile decât s-au așteptat elevii și părinții, iar faptul că lucrările au fost corectate, în premieră, digital, și nu de către profesorii de la școală, ar fi putut să creeze un stres în plus pentru elevi, rămâne întrebarea firească și de bun simț: cum de s-a ajuns aici? Mai există încă voci care dau vina pe pandemie, pe faptul că timp de doi ani școala s-a făcut mai mult de acasă. Dar și elevii claselor a VIII-a care au susținut anul trecut simularea au făcut școală de acasă pe perioada pandemiei. Așadar, motivul nu prea stă în picioare.

Adevărul este că rezultatele dezastruoase de la simularea Evaluării Naționale de anul acesta nu ar trebui să mire pe ni­meni. Semnale de alarmă se tot trag în ultimii ani – mai ales de către specialiștii în domeniu. De ani de zile vorbim despre faptul că există probleme – asupra cărora nu prea vor mulți să se aplece – la nivelul modului în care se face școală în țara noastră. Iar semnul cel mai clar că lucrurile nu merg deloc bine din acest punct de vedere sunt rezultatele la testările PISA din ultimii ani. Să ne aducem aminte că rezultatele ultimului test PISA ne-au plasat, fără drept de apel, pe primul loc în Europa la analfabetism funcțional. Iar aceasta este, credem, cea mai mare problemă a sistemului de educație de la noi: nu doar faptul că acești copii care au susținut simularea pentru Evaluarea Națională de anul acesta nu vor avea timpul necesar pentru a recupera până în vară ceea ce nu au învățat în patru sau chiar în opt ani, ci mai ales faptul că nu se face nimic, la nivel instituținal, pentru a se identifica adevăratele motive pentru care avem în ultimii ani aceste rezultate mai mult decât îngrijorătoare. Iată tema pe care Ministerul Educației trebuie să o dezvolte în mod constructiv anul acesta.