Instituția Universității, prin capacitățile ei intelectuale, vrea să se facă auzită și luată în seamă față de starea actuală și de perspectivă a lumii. Cu atât mai actual și mai important este rolul Universității ca voce și valoare, cu cât frământările traiului cotidian la zi și ale perspectivei au în centrul lor educația și formarea. Universitatea însăși se confruntă cu probleme socio-profesionale și este afectată de influențele economice ale momentului.
Cele mai solide universități de la noi, reunite în Consorțiul Universitaria, își declară decizia „să formuleze o serie de propuneri menite să crească nivelul calității și al coerenței politicilor publice naționale în domeniul educației și al cercetării din România“.
Tradiție și autoritate academică
Consorțiul Universitaria a pornit în 2009, fondat de universitățile noastre cu tradiție, faimă și deplină îndreptățire să se considere în fruntea sistemului național de învățământ superior: Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara. În 2012, Consorțiul s-a extins cu o universitate specializată, de asemenea, cu tradiție și autoritate în profilul ei: Academia de Studii Economice din București. Din 2021-2022, Consorțiul include și o selecție de universități cu semnale convingătoare de apartenență la elita academică: Universitatea din Craiova, Universitatea Dunărea de Jos din Galați, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea Ovidius din Constanța. Totodată, Universitatea de Stat din Chișinău primește statut de observator în Consorțiu.
În timp, Consorțiul Universitaria s-a pronunțat în problematica majoră de actualitate a învățământului românesc, în cunoștința de cauză pe care i-o dă poziția de superioritate cuprinzătoare în care activează (formarea inițială și cea continuă pentru toate nivelurile de învățământ pe care universitatea le asigură): girul asupra manualelor școlare, programelor, planurilor-cadru normal este ca, în mare măsură, să vină dinspre universitate.
Tot de-a lungul timpului, profesori din universități componente ale Consorțiului au revenit de câte ori au avut ocazia asupra cerinței ca expertiza aplicată și fundamentarea teoretică pe care le stăpânește mediul academic să fie valorificate de factorul politic în luarea deciziilor și în trasarea direcțiilor economico-sociale de dezvoltare a țării.
Intensificarea implicării în politicile și deciziile publice naționale în domeniul educației și cercetării
Sub semnul unei asemenea deschideri a fost așezată și reuniunea Consorțiului găzduită de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în primăvara acestui an: „Consorțiul Universitaria își propune intensificarea implicării în politicile și deciziile publice naționale în domeniul educației și al cercetării“.
Consorțiul Universitaria reafirmă că „susține dimensiunea umanistă a universității pe toate cele trei misiuni esențiale ale ei: educație, cercetare și relația cu societatea. Tot în acest cadru, solicităm Ministerului Educației emiterea cu celeritate a unui ordin de ministru care să stabilească combinațiile posibile pentru programe de licență cu dublă specializare care să producă efecte începând cu anul universitar 2023-2024“.
De asemenea, Consorțiul Universitaria se pronunță pentru „formarea unor grupuri de experți care să ofere consultanță și propuneri de politici asumate de Consorțiul Universitaria pentru autoritățile naționale, inclusiv în dezbaterea unor proiecte legislative. În acest sens, în zona de cercetare-dezvoltare-inovare, Consorțiul militează pentru o mai mare integrare a universităților și institutelor de CDI, iar în zona educației susține pentru ancorarea domeniului în noile direcții de dezvoltare și noile strategii europene (ex. microcertificări, cercetare fundamentală și inovație, reorganizarea educației profesionale/învățământului dual, diferențierea misiunii universităților)“.
În același sens al deschiderilor și al implicării, Consorțiul Universitaria își propune „dezvoltarea unui parteneriat strategic cu Academia Română“.
Autoritatea și competența universităților sunt semnalate și într-o problemă persistentă, de inechitate profesională: încadrarea la același nivel de calificare în diverse profesii a absolvenților de studii superioare în specialitate cu absolvenți ai unor diverse școli de profil, cursuri, stagii, programe de formare etc. Consorțiul Universitaria își propune „colaborarea cu Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) și Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru a se evita dezvoltarea unor calificări și ocupații care se suprapun peste cele deja existente prin programele academice sau care le afectează printr-o fragmentare neconformă bunelor practici internaționale“.
O apreciabilă atitudine împotriva imposturii se regăsește în sublinierea că „este nevoie de clarificarea rolului unor ocupații din zona pseudoștiințelor (ex. numerolog/astrolog) în relație cu confirmarea și protecția acestora din partea statutului și a mesajului transmis cetățeanului“.
Reprezentare corespunzătoare contribuției cantitative și calitative la educație și cercetare
Reapare, din perspectiva Consorțiului Universitaria, apelul la detașarea în percepția publică a valorii marilor universități. Cu alte cuvinte, să fie recunoscută și tratată ca atare superioritatea acestora. Consorțiul Universitaria vorbește despre „promovarea intereselor legitime comunităților academice din consorțiu în spațiul academic și de cercetare din România (…), în vederea unei reprezentări corespunzătoare a tradiției istorice și contribuției cantitative și calitative a celor nouă universități la componentele de educație și cercetare ale mediului academic din România. Acest demers trebuie să fie în echilibru adecvat cu alte consorții naționale“.
„La toate nivelurile de învățământ din România se practică furtul intelectual“
Mult mai direct, pe aceeași temă, se pronunță și un grup numeros de profesori universitari și cercetători din domenii variate ale cunoașterii și creației: inginerie, arte, economie, fizică, medicină, istorie, drept etc. Într-o analiză asupra sistemului de învățământ superior din România, difuzată sub forma unei scrisori deschise, ei cer, în mare, desfiiințarea universităților neperformante, doctorat exclusiv gratuit, scos din succesiunea ciclurilor de învățământ, cum este în prezent, luarea în considerare obligatorie a titlului științific de doctor la ocuparea oricărui post în specialitate.
Propunerile pornesc de la o caracterizare a mersului și stării învățământului superior românesc din 1990 încoace, caracterizare ce reține aspecte cunoscute, persistente, însă sistematic enunțate în termeni uzitați astăzi, de tip egalitarist-pozitiv. De data aceasta, afirmațiile sunt fără ocol, autorii analizei argumentând că „la lipsa de valoare a unor teze de doctorat și la plagiat s-a ajuns pentru că:
1. La toate nivelurile de învățământ din România se practică furtul intelectual, de la copiat la examene la obținerea licenței/masteratului cu lucrări scrise de alte persoane decât candidatul.
2. Învățământul superior s-a masificat necontrolat după 1990, prin apariția a noi universități publice și private, multe în localități fără nicio tradiție universitară, cu un corp didactic recrutat din veleitari locali, cu logistica încropită și modestă“.
Universitarii și cercetătorii semnatari ai scrisorii deschise atrag atenția asupra masificării învățământului superior prin desființarea concursului de admitere: „Probele specifice concursului de admitere au fost înlocuite cu formule de selecție nerelevante. Universitățile de stat și private s-au umplut de analfabeți, pe măsura procentului de analfabeți funcționali produs de învățământul preuniversitar. Cunoștințele de gramatică și ortografie la limba maternă, cunoștințele de geografie și istorie ale unor studenți nu depășesc nivelul școlii primare/generale, iar vocabularul lor nu însumează mai mult de 300 de cuvinte“.
Pe aceeași linie a consecințelor masificării, este semnalat că „a scăzut drastic calitatea profesorilor și a conducătorilor de doctorat. Așa precum numai cine n-a vrut (din cei cu bani) n-a devenit student, tot astfel numai cine n-a vrut n-a devenit profesor universitar. În ultimele două decenii, se manifestă o creștere substanțială a conducătorilor de doctorat. În timp ce numărul cercetătorilor din institutele Academiei Române nu mai atinge în prezent nici 50% din numărul cercetătorilor din 1990, numărul doctoratelor crește exponențial. Masificarea doctoratului are aceleași proaste consecințe pe care le are masificarea învățământului superior în ansamblul său“.
Dintre propunerile avansate reținem: doctoratul să impună cercetare, „ceea ce exclude din prezentul proiect așa-numitul doctorat profesional“; „Pentru înscrierea la doctorantură, candidatul va prezenta un memoriu referitor la: a) activitatea sa științifică/artistică reală de după absolvirea masteratului, în domeniul doctoranturii (cercetări individuale ori în grupuri de cercetare constituite), prin rezultate dovedite și cuantificabile (publicații de specialitate, lucrări îndeplinite, rezultatele cercetărilor de laborator, brevete, comunicări științifice, diverse forme de exprimare artistică etc.); b) prezentarea propunerii de teză (ce s-a realizat anterior în domeniu; necesitatea tezei; posibilitatea de înfăptuire a tezei)“; „Stagiul de doctorantură durează până la susținerea publică a tezei de doctorat, dar nu mai mult de 10 ani. În (cel mult) primii patru ani ai stagiului, doctorandul are obligația să prezinte în fața unei comisii de cinci specialiști (conducătorul de doctorat și alți patru numiți de IOSUD): trei referate din proiectul de doctorat; să susțină trei examene de specialitate/să realizeze trei manifestări artistice. Neîndeplinirea acestor obligații atrage exmatricularea de la doctorat. Până la susținerea publică a tezei, doctorandul are obligația de a fi publicat cel puțin două studii în reviste de specialitate de prestigiu/să organizeze două manifestări artistice“; „Titlul de doctor va fi luat în considerare, obligatoriu, în toate punctajele de concursuri pentru ocuparea unor posturi, indiferent de natura acestora și de angajator, cu condiția concordanței între domeniul postului și domeniul de doctorat (de exemplu, doctorat în fizică pentru un profesor secundar de fizică, doctorat în biologie pentru un muzeograf dintr-un muzeu de științe naturale etc.)“.
„Educație, cercetare și bunăstarea națiunii, un raport pe care ar trebui să-l înțeleagă cât mai mulți“
O instituție cu implicare economico-socială demonstrată de-a lungul timpului este Universitatea Politehnica din București, care a celebrat 205 ani de existență. În context, rectorul Mihnea Costoiu subliniază: „Eforturile noastre de a sincroniza programa universității cu piața muncii nu au rămas neobservate, iar rata de angajare a absolvenților noștri, încă din primul an, a depășit proporția de 90%. Avem parteneriate cu universități și companii din peste 100 de țări și peste 1.000 de parteneri din mediul privat. Suntem prezenți în cele mai importante foruri internaționale și credem în colaborarea universitară ca mijloc al progresului. Experiența și cunoștințele acumulate în aceste secole sunt doar niște oportunități. Știm că doar colaborarea ne poate duce mai departe. Știm că raportul dintre educație și cercetare și bunăstarea unei națiuni sunt direct proporționale. Sperăm să înțeleagă cât mai mulți“.
„Specialiști integri, animați de ambiție și viziune în a prefigura cât mai avantajos viitorul economic“
Rolul universității în fundamentarea științifică a soluțiilor la problemele mari ale economiei, ale societății în ansamblu, este evidențiat de președintele României, Klaus Iohannis, în contextul celebrării a 110 ani de la fondarea Academiei de Studii Economice din București: „Pentru a continua pe direcția modernizării, România trebuie să își activeze întreg potențialul și toate competențele financiare și antreprenoriale de care dispune, pentru orientarea constructivă și fundamentarea realistă a deciziilor de politică economică. În acest sens, școlile de afaceri puternice și știința economică veritabilă își vor dovedi încă o dată valoarea, prin susținerea mediului antreprenorial și a dezvoltării economice sustenabile. Pe acest drum al dezvoltării, economiștii au obligația de a fi nu doar bine pregătiți în plan profesional, ci și preocupați constant de implicațiile deciziilor lor, conștienți de importanța esențială a politicilor economice și a rolului unor specialiști integri, animați de ambiție și viziune în a prefigura cât mai avantajos viitorul economic“.
Rectorul Academiei de Studii Economice din București, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, caracterizează instituția ca „un brand cu notorietate, cu aspirații ambițioase, conștient de răspunderea ce îi revine în formarea oamenilor integri, dedicați profesional și frumoși sufletește, care să poarte cu ei în timp, prin viață, valorile pe care Alma Mater își propune să le transmită prin ei de aici, din inima Bucureștiului, din Piața Romană, de la kilometrul zero al învățământului economic superior din România, către viitorul societății noastre și al tinerilor de mâine!“.
Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului
