Luni, 4 aprilie 2016, s-au împlinit 26 de ani de la fondarea Universităţii Ecologice din Bucureşti (UEB), prima universitatea privată din România şi singura cu profil ecologic. Cu acest prilej, marcându-se ca în fiecare an Ziua Universităţii, timp de o săptămână s-au desfăşurat multiple manifestări: sesiuni de comunicări ştiinţifice ale studenţilor şi cadrelor didactice, vizite ale liceenilor, dezbateri ştiinţifice pe teme ecologice, lansări de carte, plantări de arbori etc. Anul acesta tematica centrală a constituit-o 150 de ani de Ecologie. De la homo faber la homo ecologicus. La sesiunea aniversară desfăşurată în Casa Ecologiei, luni, 4 aprilie a.c., invitat de onoare a fost dna Cristina Paşca-Palmer, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, absolvent al Facultăţii de Ecologie a UEB. În deschiderea reuniunii, prof. univ. dr. Mircea Duţu, preşedintele UEB, a subliniat semnificaţiile împlinirii unui secol şi jumătate de când biologul german E. Haeckel a utilizat termenul şi a formulat o primă definiţie a conceptului de Ecologie. Totodată, s-a subliniat faptul că, cu un asemenea profil singular, UEB s-a preocupat de-a lungul celor peste două decenii şi jumătate de existenţă cu asimilarea semnificaţiilor ecologiei în diferite sfere ale cunoaşterii şi formarea specialiştilor în domeniu. În continuare, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, preşe­dintele de onoare al Senatului UEB, a evocat tradiţiile învăţământului privat din România, dezvoltarea lor prin Universitatea care a funcţionat în cadrul Societăţii Ateneul Român în perioada interbelică şi ridicarea lor pe o treaptă superioară după 1990, prin crearea învăţământului privat, prima unitate de acest gen fiind UEB.
În aceste condiţii, fiind moştenitoarea unei valoroase tradiţii şi asumându-şi o misiune specială, cea a dezvoltării cunoaşterii ecologice şi formării specialiştilor în domeniu, Universitatea Ecologică s-a înscris definitiv în elita învăţământului superior românesc.
Rectorul Universităţii, conf. univ. dr. Tevi Giuliano, a făcut o analiză a situaţiei actuale a UEB din punct de vedere didactic, nevoia revederii, actualizării şi relansării obiectivelor unor specializări, promovării altora noi şi identificarea altor forme de dezvoltare academică.
Luând cuvântul, ca invitat special, în cadrul sesiunii, dna Cristina Paşca-Palmer, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a evocat anii de studiu în cadrul UEB, cariera profesională urmată şi priorităţile actuale a activităţii de protecţia mediului.
În finalul activităţilor s-au acordat diplome de excelenţă şi s-a plantat un platan în curtea Universităţii.
Discursul doamnei Cristina Paşca-Palmer, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor
Bună dimineaţa!
Daţi-mi voie, în primul rând, să vă mulţumesc pentru invitaţia de a fi astăzi aici. Mărturisesc că resimt multă emoţie şi mai ales multă nostalgie că am revenit în mijlocul dumneavoastră. Am vrut să fiu astăzi aici pentru că 26 de ani de Universitate Ecologică înseamnă pentru mine aproape 26 de ani de carieră în acest domeniu extraordinar al mediului şi dezvoltării durabile.
Vreau să vă împărtăşesc câteva reflecţii despre parcursul meu profesional până astăzi, pornind chiar de la începuturi, de prin anii 1991. Atunci am avut primul meu contact cu această facultate, care se numea altfel: Facultatea de Ştiinţele Naturii şi Ecologie. Poate că mulţi dintre dumneavoastră, mai ales studenţii tineri, nu-şi mai amintesc acele timpuri din anii ’90, imediat după Revoluţia din 1989.
A fost o perioadă de efervescenţă extraordinară în ţară după căderea comunismului, în care ne-am angrenat şi noi, tinerii acelei generaţii, cu multă energie, entuziasm şi credinţă în reconstruirea României. Însă poate cel mai important lucru a fost curajul acestor profesori vizionari, începând cu domnul profesor Dolphi Drimer, care au îndrăznit să pună bazele acestei instituţii de învăţământ.
Actualul rector al Facultăţii, domnul Giuliano Tevi – pe care vreau să-l felicit –, mi-a fost coleg de facultate şi este cumva chiar responsabil de atracţia pe care am avut-o în a alege aceste studii. Îmi aduc aminte perfect despre entuziasmul cu care povestea despre orele de geologie şi ştiinţele naturii, despre profesorii excelenţi; m-a inspirat şi motivat să nu ezit în a alege să studiez la această facultate.
Am făcut această opţiune, cu toate că părinţii mei îşi doreau o altă carieră pentru mine. Însă aveam o curiozitate foarte mare privind ştiinţele naturii, voiam să înţeleg felul în care funcţionează Pământul şi Universul în general: or, aici, spre deosebire de alte facultăţi, studiile nu se limitau strict la biologie sau strict la geologie sau geografie! Facultatea de Ştiinţele Naturii şi Ecologie, aşa cum a fost ea concepută de către fondatorii vizionari, în frunte cu eminentul Marcian Bleahu, ne oferă posibilitatea de a pătrunde în tainele tuturor ştiinţelor naturii şi de a înţelege legătura sistemică ce există între toate domeniile naturii.
A fost un pionierat total: nu se ştia la vremea aceea ce meserie o să ai la capătul studiilor, ce o să scrie în cartea ta de muncă sau ce carieră poţi clădi cu facultatea asta! Însă acum, după 26 de ani, s-a dovedit că instinctul şi pasiunea, cele care m-au atras în această direcţie, au fost corecte.
Toate cunoştinţele pe care le-am absorbit în cei 5 ani de facultate, de la profesori de excepţie precum domnul profesor Marcian Bleahu – geologie, domnul profesor Emil Constantinescu – mineralogie, domnul profesor Ion Marin – botanică, profesorul Nicolae Galdean – ecologie, şi mulţi alţii, ne-au sădit o curiozitate şi un fundament academic riguros pe care am clădit în continuare.
Sigur că am parcurs şi acele perioade tulburi, când universitatea nu era acreditată, nu ştiam dacă după 5 ani o să putem să folosim această diplomă de licenţă sau nu. După absolvire mi-am continuat studiile cu un master la stat, Master de Ecologie Sistemică şi Managementul Capitalului Natural, cu domnul profesor Angheluţă Vădineanu, la Universitatea Bucureşti. Au urmat câţiva ani de activism în societatea civilă de mediu, care mi-au şlefuit şi dezvoltat alte tipuri de abilităţi – comunicare, dezvoltare de proiecte, leadership. După o perioadă mi-am dat seama însă că doar cu multă pasiune pentru ecologie nu puteam să schimb cu adevărat politica publică în acest domeniu. Asta pentru că factorii decidenţi, cel puţin cei care erau în politică la vremea respectivă, nu erau foarte interesaţi de tematica de mediu. De altfel, îmi amintesc cum ministrul Mediului, la sfârşitul anilor ’90, spunea reprezentanţilor ONG de mediu că: „ONG-ul intră prin uşa din spatele ministerului, prin uşa din faţă intră doar ministrul”. A fost unul din momentele care au contribuit la decizia de a-mi completa şi îmbogăţi cunoştinţele şi cu noţiuni din domeniul economiei şi politicii tocmai pentru a avea argumente mai solide pentru a apăra cauza de mediu. Mi-am dorit însă să studiez în străinătate pentru a experimenta şi alte instituţii de învăţământ decât cele româneşti. După câţiva ani de eforturi susţinute, am câştigat o prestigioasă bursă de studii în SUA, la Harvard University, Kennedy School of Government, unde am făcut un Master în Guvernare şi Administraţie Publică. Ulterior, mi-am dat doctoratul la Fletcher School of Law and Diplomacy, în domeniul relaţiilor internaţionale, dar cu focus pe dezvoltare durabilă şi economie verde. Aceşti ani de studiu şi experienţă academică atât în ţară, cât şi internaţional îmi folosesc foarte mult în poziţia în care sunt acum. Ca ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, am în responsabilitate resurse strategice ale ţării; îmi aplic cunoştinţele tehnice pentru a-mi fundamenta deciziile în baze ştiinţifice bine argumentate.
De asemenea, mă preocupă foarte mult să schimb percepţia asupra problematicii de mediu în sine. Văzută iniţial ca o temă care ţine poate strict de ecologie sau strict de nişte ONG-uri entuziaste, a evoluat mult în aceşti 26 de ani. Aşa cum spuneam, când am început eu studiile nimeni nu ştia ce este acela un ecolog, dar uitaţi-vă unde suntem în clipa de faţă! Ne aflăm într-un moment în care grija pentru mediu este din ce în ce mai pregnantă. Oamenii sunt astăzi mult mai conştienţi despre ecologie, aşa încât, în prezent, există o presiune mult mai mare din partea publicului pentru a face ceva pentru mediu.
Aş vrea să vă spun doar câteva vorbe despre ceea ce încerc, sau ce îmi doresc să fac la minister, în timpul destul de scurt pe care îl am la dispoziţie – până la finalul anului. Sigur, sunt direcţii prioritare, cum ar fi zona de păduri şi zona de biodiversitate. Însă, dincolo de aceste capitole, mi se pare esenţial şi cumva inovator să schimbăm gândirea şi abordarea de până acum asupra mediului: să accentuăm legătura dintre mediu şi economie şi să înţelegem că mediul, capitalul natural este baza economiei, şi nu invers.
Există un remarcabil economist român care a profesat foarte mult în Statele Unite, profesorul Nicholas Georgescu-Roegen. Dânsul a pus bazele economiei ecologice, o ramură nouă a economiei, care dă o cu totul altă viziune asupra relaţiei dintre om, mediu şi natură, şi societate la modul general.
Deci, una dintre direcţiile pe care vreau să îmi concentrez atenţia anul acesta este tema economiei verzi. Este o direcţie în strânsă legătură cu dezvoltarea durabilă, lansată la prima Conferinţă Mondială Rio, în 1992. Dar ce reprezintă, de fapt, economia verde? Este o paradigmă de transformare societală în sensul că din protecţia mediului putem identifica oportunităţi economice, iar protecţia mediului nu este întotdeauna o barieră în calea dezvoltării noastre, ci mai degrabă poate fi o oportunitate.
Astfel încât, cel puţin în calitatea mea oficială de ministru, îmi doresc mult ca mediul, ca tematică, să fie luat în considerare mult mai serios, atât la nivelul populaţiei, cât mai ales la nivelul autorităţilor şi al factorilor de decizie. Vă asigur că mă lupt pentru asta!
Sigur, mai există şi lucruri foarte concrete pe care aş vrea să le las în urmă: o Agenţie Naţională de Arii Protejate, o mult mai bună gestionare a pădurilor, stoparea fenomenului tăierilor ilegale, îmbunătăţirea managementului deşeurilor.
În final aş dori să le spun câteva cuvinte studenţilor din sală: chiar dacă am avut şansa extraordinară să îmi continui studiile la cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din lume şi, de asemenea, am avut ocazia să interacţionez cu unii dintre cei mai mari gânditori şi vizionari, fundamentul pe care mi l-au dat studiile de la Universitatea Ecologică a fost esenţial. De ce spun asta? Pentru că Facultatea de Ştiinţele Naturii şi Ecologie, cel puţin aşa cum a fost concepută iniţial, era o facultate interdisciplinară, ceva complet nou pentru România. Această gândire sistemică, holistă, integratoare care mi-a fost fundamentată în România m-a ajutat să performez mai departe într-un mediu academic internaţional extraordinar de competitiv.
Când am ajuns la Harvard am constatat că acelaşi model de interdisciplinaritate era baza pe care se construia curricula de învăţământ pentru ştiinţele mediului şi acolo. Deci, putem să ne mândrim că o facultate particulară din România la începutul anilor 1990 era la fel de vizionară ca cea mai puternică universitate particulară din lume.
Cred că mediul este unul dintre cele mai fascinante domenii în care cineva îşi poate desfăşura activitatea. Iar când spun asta nu mă refer la profesie sau carieră în sensul clasic, un job de la 9 la 5 şi un salariu fix. Mă refer la entuziasmul, la creativitatea de care este nevoie când eşti într-un asemenea domeniu. Pentru că ai o responsabilitate foarte mare atât faţă de tine, cât şi faţă de cei care vin după tine, şi mai ales faţă de toate celelalte fiinţe care constituie viaţa pe acest Pământ.
Cu multă muncă, cu multă perseverenţă, orice vis se poate atinge în acest domeniu. Cel puţin asta a fost experienţa mea; căci cu siguranţă nu ştiam acum 26 de ani, când am păşit pe porţile acestei universităţi, unde voi fi astăzi. Câtă vreme nu o să faceţi niciun fel de compromis cu valorile dumneavoastră, câtă vreme menţineţi rigurozitatea academică şi profesională, pasiunea şi entuziasmul, cred că absolut orice vă puneţi în minte este posibil.
Vă doresc mult succes! Dacă vă doriţi să simţiţi din interior cum funcţionează administraţia din acest domeniu, cu mare plăcere contactaţi-ne. Aş fi bucuroasă să avem cât mai mulţi studenţi alături de noi.
În final permiteţi-mi să adresez multe mulţumiri domnilor profesori pentru tot ce ne-au învăţat de-a lungul timpului şi multă putere să continuaţi să transmiteţi cunoştinţele dvs. şi celor mai tineri care ne urmează.
Vă mulţumesc!