Primesc, din gură-n gură, printr-un adevărat „lanţ al slăbiciunilor“ (aborigeni intelectuali din Galaţi® exploratoarea Uca Marinescu® medicul-filosof Radu Dop) o invitaţie în portul dunărean unde, îmi transmit prietenii, Universitatea Dunărea de Jos a avut o iniţiativă paradoxală: a înfiinţat Universitatea Vârstei a Treia! O universitate pentru bunici, îmi confirmă profesoara Violeta Puşcaşu, prodecan al Facultăţii de Drept a unei Alme Mater „clasice“ şi, totodată, mai-marele peste clasa de învăţăcei originali din cale-afară – astfel că n-am încotro,  nu pot refuza invitaţia unei entităţi culturale atât de neobişnuite şi, însoţit de prietenii Radu Dop (pentru încurajare, îmi spune) şi vânătorul de eclipse Cătălin Beldea (el însuşi creaţie culturală originală a septuagenarei reviste S&T, cea făcătoare-de-ingineri), luăm drumul Galaţilor, într-o zi când, din fericire, iarna muribundă nu îşi arătase încă ultimii colţi. Ne întâmpină splendoarea de om care este Violeta Puşcaşu (se miră, fals naiv: „Chiar existaţi cu adevărat?“) şi colegul Domniei Sale, profesorul Florin Tudor, decan al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice, şi imediat după cafeaua „strămoşească“ de rigoare pătrundem în arenă. Acolo, peisaj sublim: câteva sute de bunicuţe şi bunicuţi, cu caiete, maculatoare şi pixuri pe pupitre, aşteptau înfriguraţi lecţia de Viitorologie (a subsemnatului), povestea lui Cătălin despre aventura americană din vara trecută, în goană după eclipsa totală de Soare, şi momentul de „filosofie a fiziologiei“ pe care îl deapănă cu atât de mult talent doctorul Radu Dop. Încep eu, cu o afirmaţie ce avea să stârnească ropotele de aplauze ale studenţilor: Domniile Voastre, bunicii, sunteţi principalii „vinovaţi“ pentru propăşirea şi dezvoltarea intelectuală a individului Homo sapiens, pentru că, vă informez, atunci când speranţa de viaţă a populaţiei planetare a depăşit vârsta de 40 de ani, în aceeaşi peșteră/scorbură/locuinţă aveau să coabiteze trei generaţii.
și acesta a fost momentul când bunicul şi bunica i-au luat în primire pe nepoţi şi au început, ce altceva, acţiunea de şcolarizare a speciei. Bunicii au transmis astfel cunoaştere către noua generaţie mai multe zeci de mii de ani, din Paleolitic până către sfârşitul Neoliticului, învăţându-i pe urmaşi vânătoarea, pescuitul, întreţinerea focului, domesticirea animalelor şi a cerealelor, citirea semnelor din lumea înconjurătoare. Tehnologia a fost continuată şi după ce casta preoţilor, în Egipt, Orientul Mijlociu şi China, a instituţionalizat transmiterea cunoaşterii, ba chiar şi după ce, în ţinuturile în care a început civilizaţia intelectuală (Grecia, Egipt, China, ţinuturile tracilor), gânditori de talia unor Platon, Aristotel, Zamolxe, Confucius, Lao Tse, Buddha, Ganesh, Krishna au preluat, cu creierele lor, organizarea celei mai importante instituţii a lui Homo sapiens: şcoala. Domniile Voastre sunteţi acum din nou şcolari instituționalizaţi, prin propria voinţă, le-am spus, iată care sunt căile prin care poate veni spre noi Viitorul, ni le comunicăm unii altora, pentru a ajunge, procesate de experienţa dumneavoastră, la minţile nepoţilor, bunicii fiind astfel consilierii de care au nevoie generaţiile ce ne urmează; şi, ca de fiecare dată în asemenea situaţii, le-am descris lumea zilei de-dincolo-de-mâine, cea în care Occidentul (Europa, America de Nord) îşi pierde locul la comenzile planetare, iar lumea Asiei (China mai ales, dar şi India, Vietnam) va conduce „balul“, cu un element nou şi demn de luat în seamă, puterea petrodolarilor din statele cu avere hidrocarbonică (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran – atenţie, state islamice! – şi Rusia, Nigeria, Venezuela).
Colegii mei de trib S&T şi-au prezentat şi ei expunerile, magistrale, ca de obicei (niciunul dintre membrii auditoriului nu părea mirat că prietenul Cătălin a bătut planeta în lung şi-n lat mânat de devoratoarea lui pasiune, vânătoarea de eclipse, dar cu toţii s-au arătat impresionaţi de subtilele poveţe pe care le oferă, metaforic, doctorul Radu Dop), studenţii şi-au luat, cuminţi, notiţe, ne-au mai ţinut un ceas sub tirul întrebărilor, iar în după-amiaza zilei am avut plăcerea să-i revedem la Observatorul Astronomic din Complexul Muzeal de Științe ale Naturii „Răsvan Angheluță“, unde camaradul-de-arme Ovidiu Tercu organizase o întâlnire a noastră cu iubitorii astronomiei din zonă.
A fost o zi plină şi – dacă mai era nevoie – o demonstraţie în plus că lumea şcolii trebuie să se schimbe, să iasă dintre pereţii strâmţi ai claselor tradiţionale, din îngustimea manualelor şi din chingile vârstelor. Iar dacă luăm în considerare şi faptul că, o săptămână mai târziu, profesorul universitar Leon Zăgrean avea să demareze, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, un curs opţional de Neuroştiinţe deschis studenţilor de toate vârstele şi profesiile şi că doctorul Florin Munteanu a ajuns, la Braşov, la a treia ediţie a „Cafenelei Complexităţii“ (o găsiţi pe internet), putem spune că lucrurile se mişcă şi fără intervenţia autorităţilor. Totuşi, mă simt obligat să adresez o întrebare noului ocupant al fotoliului lui Spiru Haret, profesorul Valentin Popa, fostul rector al Universităţii „Ştefan cel Mare“, din Suceava (care, nota bene, îşi ţine permanent deschise laboratoarele în timpul mult prea lungilor vacanţe pe care le au tinerii României): nu putem oare grăbi generalizarea iniţiativelor care schimbă mersul prea lin şi paralel cu abscisa şcolii noastre? Mai ales că asemenea iniţiative pot avea consecinţe neaşteptate, la Galaţi, de pildă, s-a discutat despre viitorul pod peste Dunăre, care poate antrena  dezvoltarea duplexului Galaţi – Brăila (la care urbaniştii profesorului Tiberiu Florescu gândesc deja), despre viitorul fluviului Dunărea prin dezvoltarea Centrului de studii avansate pe care l-au iniţiat academicianul Nicolae Panin, profesorul Adrian Curaj şi dr. Adrian Stănică, directorul GeoEcoMar.
Alexandru MIRONOV