Tema Unirii revine în ate­nția mass-media, a clasei politice și a opiniei publice de două ori pe an, de 24 Ianuarie și 1 De­cem­brie. Este un bun prilej pentru poli­ticieni să-și reafirme patriotismul și ata­șamentul față de valorile și idealurile neamului. În rest, Unirea și alte teme ale civilizației și culturii noastre rămân bine ascunse în firidele muzeului virtual de istorie. O probă de „interes” al celor care conduc destinele țării față de aceste subiecte, majore pentru identitatea noastră ca națiune, o constituie regimul istoriei ca disciplină în școală: o oră pe săptămână în prezent și, foarte probabil, și în viitor (conform variantelor de planuri-cadru la gimnaziu). Așadar: pe de o parte, EXALTĂM ISTORIA ori de câte ori avem prilejul, în public, pe de alta, MINIMALIZĂM ISTORIA prin rolul INSIGNIFIANT pe care i-l rezervăm în școală. Cum dorim să dezvoltăm la școlari, la noile generații, conștiința și identitatea națională? Pentru cei care nu mai învață istorie, sau o învață superficial și ultra-selectiv (numai teme de anvergură „europeană”, emancipate de „naționalism”), așa cum sunt elevii de azi, termeni precum „unire”, „integritate”, „suveranitate”, „patrie”, „istorie” etc. nu vor mai avea aceeași rezonanță ca în cazul celor maturi, vor fi noțiuni anacronice, ciudate, non-europene în lumea globalizată.
Ziua de 24 ianuarie 2016, marcată de evenimente, festivități, festivism și demagogie politică, proteste și mani­festări de nemulțumire în fața Guvernului, ne-a oferit, din nou, o mostră de ceea ce suntem cu adevărat: O SOCIETATE DEZBINATĂ, O ȚARĂ RĂVĂȘITĂ DE DISCORDIE, incapabilă încă să se UNEASCĂ în jurul UNUI PROIECT DE ȚARĂ. Atunci, unde e UNIREA? Dar unde e PROIECTUL? Și apropo de UNIRE, ne gândim la Moldova de peste Prut, această parte de ȚARĂ mereu sacrificată?
Pentru a duce mai departe proiectul pașoptiștilor, al ge­ne­rației lui Cuza, Alecsandri și Kogălniceanu, pentru ca UNIREA să rămână modelul identității și existenței noastre naționale, trebuie să fim NOI, mai întâi, UNIȚI CA SOCIETATE ȘI CA ȚARĂ în jurul unei idei și al unei realități: ROMÂNIA.
Recitind și reascultând HORA UNIRII, versurile lui Alecsandri pot părea simple, naive, în linia unui entuziasm național pașoptist, demult „depășit”. Pot părea caduce într-o lume care promovează modelul regionalizării și al fărâmițării, manipulată și subjugată de interese economice și financiare. Dar cât de frumoase sunt, prin autenticitatea și curățenia lor, prin idealul pe care îl exprimă, prin patriotismul lor genuin și aspirația către un viitor mai bun pentru poporul român! Sunt versurile unui MARE POET, BOIER AL CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI ROMÂNEȘTI, ARISTOCRAT AL POEZIEI, FIGURĂ LUMI­NOASĂ a istoriei noastre, VASILE ALECSANDRI. Să reflectăm la ce visau el și generația lui, FONDA­TORII ROMÂNIEI MODERNE, și la ce suntem noi astăzi ca neam. Reflectând, poate că vom înțelege cum ar trebui să fim și ce ar trebui sa facem.
Prof. univ. dr. Iosif R. URS,
Prof. univ. dr. Sorin IVAN