FLORIN ANTONESCU
UNICEF a realizat a treia rundă a Evaluării rapide a situației copiilor și familiilor, cu accent pe categoriile vulnerabile, în contextul epidemiei de COVID-19 din România. După evaluările din perioadele de început a crizei și de vârf, actuala rundă investighează perioada premergătoare sfârșitului stării de urgență și începerii stării de alertă. Obiectivul îl reprezintă „evaluarea situației copiilor șifamiliilor, cu accent pe grupurile vulnerabile, în contextul pandemiei de Covid-19, pentru a permite UNICEF șialtor actori relevanți să stabilească în mod avizat măsuri de prevenire șirăspuns, vizând impactul pandemiei de Covid-19 în vederea reducerii consecințelor umane ale pandemiei”. Au fost înregistrate 186 de răspunsuri valide din județele Brașov, Bacău, Ilfov, Dolj, Botoșani, Suceava, Timiș și din București, respondenții fiind din servicii comunitare, educație, administrație publică locală și județeană etc.
Principalele probleme cu care se confruntă populația, în special grupurile vulnerabile, indicate de participanții la evaluare sunt „pierderea locurilor de muncă și lipsa oportunităților temporare de lucru”, ceea ce afectează copiii în mod direct. Față de rundele anterioare, a crescut ponderea respondenților care consideră că furnizarea serviciilor medicale la nivelul comunităților a fost afectată în contextul pandemiei de Covid-19:61%, de la față 34% în runda 1 și 47% în runda 2, cu sublinierea că principala problemă de profil indicată acum a fost accesul la medicamente, de unde în primele două runde drept cel mai dificil sub aspect sanitar a fost indicat accesul la produse de igienă.
Referitor la domeniul educațional, raportul la zi evidențiază următoarea caracteristică a etapei: „Percepția că furnizarea serviciilor educaționale a fost afectată negativ este mai accentuată în această rundă a evaluării rapide și este cauzată, cel mai probabil, de nișteefecte mai vizibile ale închiderii școlilor”. 90% dintre participanții la evaluare răspund afirmativ la întrebarea „Considerați că furnizarea serviciilor de educație la nivelul comunității dvs. A fost afectată?”, față de 70% în runda 1 și 79% în runda 2. Ca explicație, realizatorii evaluării apreciază: „Cel mai probabil, această percepție este bazată și pe semnalarea unor probleme legate de educația online, dezbătute recent în relație cu schimbărilepropuse de Ministerul Educațieiși Cercetării. Răspunsul Ministerului Educației și Cercetării în privința luării unor măsuri pentru susținerea și dezvoltarea învățării asistate de tehnologie a fost mai degrabă întârziată, deși școlile s-au închis din 11 martie și MEC a făcut un apel la cadre didactice să susținăactivitatea prin resurse educaționale puse la dispoziție online încă din 10 martie. Abia în 21 aprilie a fost emisă obligativitatea desfășurării activității de predare-învățare-evaluare online și cerința ca aceasta să fie monitorizată.Mai mult, problema accesului copiilor și cadrelor didactice la tehnologii, echipamente și internet, cât și lipsa de pregătire a cadrelor didactice și a elevilor în ceea ce privește învățarea online a fost dezbătută în mass media și în social media, odată cu apariția provocărilor implementării inițiativelor locale de educație asistată de tehnologie”.
Dintre activitățile specifice procesului educațional, predarea de către cadrele didactice a fost indicate drept cea mai afectată: percepută astfel în proporție de 88% de către respondenți, la același nivel ca în etapa anterioară (89%). Au fost percepute ca afectate mai mult în perioada investigată față de perioada anterioară examinarea/evaluarea elevilor (74% față de 68%), serviciile de sprijin pentru copiii cu CES (64% față de 56%), evaluarea și orientarea școlară și profesională (52% față de 48%), medierea școlară (43% față de 33%); serviciile de terapie a tulburărilor de limbaj se mențin la același nivel de percepție (42% față de 43%).
Accesul limitat la echipamente IT și la internet, principalele bariere pentru serviciile din educație
Analizând barierele identificate în desfășurarea procesului educațional, raportul UNICEF subliniază: „Accesul limitat la echipamente IT (78%) și la internet (74%) sunt identificate de o proporție ridicată dintre respondenți ca fiind principalele bariere în furnizarea serviciilor în educație. Lipsa suportului parental pentru realizarea sarcinilor de școală (54%) coboară de pe locul trei (în runda 2) pe locul patru(în runda 3) în mențiunile respondenților, pe locul treifiind în schimb plasateca bariere competențele digitale limitate ale părinților/ aparținătorilor (57%). Cel mai probabil lipsa de pregătire a părinților pentru schimbările produse în furnizarea serviciilor de educație, competențeledigitale mai puțin adecvate contextului educației asistate de tehnologie, cât și alte sarcini legate de treburiledomestice sau de muncă afectează împreună implicarea lor în susținerea realizării sarcinilor de școală de către copii. În același timp, accesul la laptop-uri, tablete sau telefoane variază înrândulcopiilor, o parte dintre aceștianeavând propriile echipamente, așa cum arătau datele rundei 1a evaluării, ci folosesc echipamentele părinților. Astfel, părinții și copiii au nevoie să-și coordoneze activitățile legate de școală și de muncă, dacă împart echipamentele, ceea ce reprezintă o dificultate suplimentară în gestionarea educației la distanță. Deși în scădere față de runda 2, gestionarea și implementarea neunitară a activității didactice (40% în runda 3, comparativ cu 48% în runda 2) și competențele digitale limitate ale cadrelor didactice pentru folosirea învățării la distanță (37% în runda 3, față de 43% în runda 2), apar în continuare ca bariere în furnizarea serviciilor în educație la mai mult de o treime din respondenți. Ce se menține neschimbat față de runda 1 este lipsa resurselor materiale (accesul limitat al copiilor la echipamente și internet), ca dificultate majoră în calea accesului la educație, ierarhia opțiunilor plasându-le printre cele mai importante în fiecare dintre cele trei runde. Cel mai probabil, efectele obligativității educației online au impus nevoia adaptării unora dintrecadrele didactice și, implicit, găsirea unor strategii de îmbunătățire a competențelor digitale. Din 27 aprilie, MEC a dispus măsuri de susținere a cadrelor didactice care nu au acces la tehnologie și echipamente și care, implicit, au dificultăți în a comunica cu copiii. Astfel, unitățile școlare și inspectoratele școlare trebuie să intervină în aceste situații și să sprijine cadrele didactice în distribuirea resurselor educaționale și a sarcinilor de lucru către copii. Având în vedereaceastă măsură, esteposibil ca o parte a problemei lipsei accesului la tehnologie a cadrelor didactice să fi fost adresată în acest mod”.
Sugestii de îmbunătățire a accesului la servicii de educație
Pentru îmbunătățirea accesului la servicii de educație, „față de runda 2, în runda 3 există mai puțini respondenți care sugerează ca măsuri formarea părinților pentru utilizarea TIC și acordarea de servicii de consiliere la distanță. În runda 1, mențiunile legate de formareacompetențelor digitale ale părinților erau aproape inexistente. Cel mai probabil, odată cu mutarea cursurilor online, nevoiade formare a competențelor digitale ale părinților a devenit mai vizibilă începând cu runda 2. În runda 3, se menține la același nivel nevoia adoptării unor măsuri în vederea creșterii competentelor digitale ale copiilor (pondere mai mare în programa școlară a cursurilor de profil și a activităților extra-curriculare care folosesc TIC), la fel ca în rundele 1 și 2 (măsurile legate de creșterea competențelor digitale ale copiilor,păstrând poziția 5 în ierarhia mențiunilor din partea respondenților)”.
Propunere de generalizare a pachetului minim de servicii sociale
Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România, avansează o propunere în beneficiul copiilor din categorii vulnerabile: „Implementarea pachetului minim de servicii la nivelul întregii țări, pe modelul testat cu succes de UNICEF în ultimii ani în 45 de comunități din județul Bacău, ar contribui semnificativ la rezolvarea acestor probleme. Echipele locale de profesioniști pot interveni activ în identificarea, prevenirea și rezolvarea problemelor sociale, medicale sau educaționale pe care le au copiii vulnerabili, eficient și cu costuri reduse”.
